FOCUS REFLECȚIE
G
abriel García Márquez descria într-un roman cum supraviețuiește „dragostea în vremuri de holeră”. Dar noi cum trăim Învierea anul acesta în regim de carantină? Întrebare întemeiată, de vreme ce, în plină criză coronavirus, panica devine practic virusul cu adevărat pandemic, care ne închide, ne izolează și ne separă unii de alții.
Paștele
în vremuri de carantină Gabriel García Márquez descria într-un roman cum supraviețuiește „dragostea în vremuri de holeră”. Dar noi cum trăim Învierea anul acesta în regim de carantină?
Î
ntrebare întemeiată, de vreme ce, în plină criză coronavirus, panica devine practic virusul cu adevărat pandemic, care ne închide, ne izolează și ne separă unii de alții. Și ca și cum nu ar fi fost de ajuns, simultan suntem anunțați de toată social media de amenințarea Turciei că va deschide granițele milioanelor de refugiați din Siria, Irak și Afganistan pentru a invada Europa. Din nou aceeași panică și din nou aceeași rețetă a „carantinei”, de data aceasta politică, economică și juridică: baricadare a granițelor, izolarea „vinovaților” și separarea de ceilalți, oameni ca și noi, și de umanitatea lor, aceeași în ultimă 8
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | APRILIE 2020
instanță cu a noastră. Adică exact invers decât Paștele, înțeles ca biruință asupra morții, ca întâlnire cu Cel Înviat și cu aproapele, ca Înviere de la „eul” izolat la un „noi” renăscut prin solidaritate! Dacă acestea sunt timpurile de Post, e bine să ne întrebăm dacă vrem să lăsăm Paștele sub vremuri sau să le traversăm tocmai cu ajutorul „Trecerii” de la moarte la Viață, semnificația prin excelență a Învierii! Câteva icoane pascale ne pot ajuta în acest sens. Cea dintâi este Crucea, dar privită ca semn al comuniunii și nu al excluziunii! Într-adevăr, instrumentul menit să pedepsească, mai întâi prin
rușine și apoi prin tortură, iar apoi să separe, mai întâi pe răi de buni și apoi pe morți de vii, este transformat de Sfânta Treime în simbol al împărtășirii vieții divine. E suficient în acest sens să privim din nou (oare nu asta înseamnă „respect”?) la Icoana Sfintei Treimi a lui Rubliov, descoperind cum locul rămas gol completează o masă și o cruce deopotrivă: Ad crucem sicut ad mensam, ad mensam sicut ad crucem („pe cruce precum la masă, la masă precum pe cruce”)!
