SUFLET TÂNĂR
Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului
Micile victorii
D
oar câteva zile au mai rămas din timpul binecuvântat al Postului Mare. Sper, drag tânăr cititor, că îți priește acest timp și că simți cum te pregătește pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Sărbătoarea aceasta ne amintește de multe realități spirituale, cum ar fi, de exemplu, că ultimul cuvânt nu îl are moartea, ci învierea; sau că „acasă” al sufletului nu este în lumea aceasta, dar în lumea viitoare; sau că paradisul este răsplata celor care l-au ales pe Domnul înviat în această viață; sau că prin învierea sa, Mântuitorul a realizat o mare victorie, asupra Celui Rău. Aș vrea ca provocarea mea pentru tine în această lună să fie despre această ultimă realitate exemplificată: Isus a învins moartea și a obținut pentru totdeauna această victorie asupra ei. Astfel, prin Isus, noi toți suntem învingători, iar dacă vom crede în el până la final, vom avea parte de aceeași victorie. Totuși, până atunci, poate că ar fi bine să ne bucurăm și de un alt tip de victorie:
victoriile mici. Ne afectează micile eșecuri de peste zi, care ne vorbesc despre fragilitatea noastră, despre lipsurile noastre. Dar ce facem cu micile victorii care ne spun că „dacă vrem, se poate!”, „încet, dar sigur!”, „ceea ce nu te învinge te face mai puternic!”, „întotdeauna este loc de mai bine!” etc. Să fim mai atenți și să ne bucurăm mai mult de micile reușite de fiecare zi. Să sărbătorim prin mici recompense materiale sau chiar numai emoționale (bucuria aferentă, pe care să o conștientizăm) și astfel să permitem ca ele să ne dea forța de a merge mai departe. Fiecare victorie trebuie să aibă șansa ei de a fi sărbătorită. Așa cum atunci când pierzi o luptă, nu pierzi neapărat și războiul, la fel, când obții o mică victorie, mai faci un pas sigur spre cea finală. Îți amintești de ultima ta mică victorie?
Pr. Marian Blaj, Responsabil diecezan pentru Pastorația Tineretului
Twitter: @Pontifex Mărturia creștină, la urma urmei, vestește numai aceasta: că Isus este viu și că este secretul vieții. Papa Francisc
TINERII ÎNTREABĂ
De ce părinţii nu ne înţeleg când ne îndrăgostim?
D
eoarece părinţii ştiu că este o perioadă trecătoare. Există perioade când suntem îndrăgostiţi şi perioade în care nu. Unii specialişti spun că această perioadă variază între 12 şi 18 luni sau chiar mai puţin. Învăţăm cu timpul că este nevoie de o doză de detaşare, în ciuda furtunilor emoţionale. Cu toate că pentru un îndrăgostit, întreaga atenție se îndreaptă spre ființa iubită, iar celelalte aspecte ale vieții, precum şcoala, familia sau prietenii, devin secundare, el poate să înveţe să le acorde din nou importanţă. La ce să fim atenţi? Se întâmplă rar ca iubirea adolescentină să fie pe viață. Aşadar, să ne luăm timpul necesar pentru a-l cunoaşte pe celălalt. Sunt situaţii în care ne putem înşela; aşadar, să începem cu o mică rezervă în relaţie. Dacă o relație nu scoate ce-i mai bun din noi la suprafață, atunci să o încheiem şi să nu ne speriem dacă încă mai avem de căutat. Să ne pregătim dăruirea pentru cineva cu care vrem să petrecem restul vieţii. Sr. Gabriela Lungu FCJ
APRILIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
17
