Zile și Nopți - februarie 2023

Februarie 2023

Pop Culture Magazine

Timișoara Capitală Europeană a Culturii - programul de lansare: zilesinopti.ro/timisoara2023

zilesinopti.ro

facebook.com/zilesinopti

Votează cele mai de succes

FEMEI din România: topfemeidesucces.ro

POP-UP STOR iEs: CUPLURI CELEBRE ÎN POP CULTURE | ART EXPO: ANUL PICASSO

DIALOGURI FĂRĂ NOTE: INTERVIU CURTIS SALGADO | TEATRU: INTERVIU IULIA ENKELANA & VLAICU GOLCEA

ART h ISTORIES: BOB DYLAN | FILM: INTERVIU PAVEL BARTOȘ | RISING STAR: ANASTASIA DOAGA

CULINAR i A: MÂNCĂRURI DE VALENTINE’S DAY | FASHION ICON: VIVIENNE WESTWOOD

Din februarie, în Timișoara, cultura se scrie cu majuscule

Începând din luna aceasta, atenţia românilor amatori de experienţe culturale se va concentra cu predilecţie asupra Capitalei Banatului, întrucât are loc deschiderea oficială a programului cultural Timișoara - Capitală Europeană a Culturii în 2023 (17-19 februarie), cu peste 50 de evenimente și expoziții diseminate în tot orașul, menite a ne da o idee despre viziunea şi abordarea organizatorilor în ceea ce priveşte parcursul experienţial din următoarele luni, deopotrivă de celebrare a moștenirii distincte multiculturale a urbei și de deschidere, din perspectiva artelor şi culturii, către temele importante ale momentului.

De la spectacole Pop culture open air de mare anvergură, pentru publicul larg, până la conferinţe din aule destinate cunoscătorilor, atât timișorenii, cât şi vizitatorii din afara oraşului vor fi expuşi unui program dens, care, prin specificul multor evenimente, transcende obiectivele locale de revalorizare urbană şi comunitară prin concentrare culturală, putând fi trecute în agenda personală de going out (of town) ca experienţe de neratat în 2023, indiferent de distanţa la care ne aflăm faţă de Timişoara... cel puţin asta indică programul deschiderii oficiale, întrucât nu avem încă suficiente detalii despre activitățile din lunile ce urmează.

Ca volum de experienţe pe care Timişoara le va oferi în calitate de Capitală culturală, atâta vreme cât proiectele vin din direcţii de finanţare diferite - proiecte curatoriate special pentru această ocazie, componente ale

Programului cultural din dosarul de candidatură, propuneri ale comunităţii, iniţiative independente ş.a.m.d. - este dificil de realizat o estimare, dar putem fi încrezători că Timişoara va egala (cel puţin) Sibiul, care, acum 15 ani, a numărat peste 2,000 de evenimente culturale, rezultate din 300 şi ceva de proiecte, într-un context nu atât de afectat de crize precum cel prezent. Pentru moment, ştim doar că, până de curând, fuseseră cartografiate deja la Timişoara peste 1,000 de evenimente din mai mult de 60 de proiecte aflate în faza de preproducţie, dar este o certitudine că numărul lor va creşte semnificativ, într-un ritm foarte rapid.

Calitativ, ce se va întâmpla în oraşul de pe Bega are ca referinţe evenimentele de interes major şi preocuparea pentru racordarea Capitalei culturale la peisajul internaţional, iar indiciile sunt şi aici de bun augur, dacă ne gândim la expoziţiile Victor Brauner şi, apoi, Brâncuşi, realizate în colaborare cu Centre Pompidou, prezenţa lui John Malkovich într-un spectacol de teatru, recitalul Orchestrei Naţionale a Franţei, dirijate de Cristian Măcelaru, sau conferinţa reputatului filosof cultural Peter Sloterdijk, dacă e să ne limităm la doar câteva exemple.

Ca diversitate şi complexitate a ofertei culturale, baleierea întreg spectrului formelor de expresie a creativităţii, de la arhitectură şi design la artele performative şi new media, garanţia ne este oferită chiar de programul de deschidere, prin instalaţia Adinei Pintilie care ne-a reprezentat la Bienala de la Veneţia, concertul lui Jay-Jay Johanson, Xenogenezele SF-ului curatoriate de Ştefan Tiron sau Muaré Experience, deci, una peste alta, nu ne rămâne decât să fim atenţi la update-urile programului şi să ne rezervăm locuri din timp la experienţele care ne (a)trag spre Timişoara în 2023. Fiindcă vor exista cu siguranţă destule... pe gustul fiecăruia!

Ioan BIG, publisher

MUZICĂ / pag. 13

ARTĂ / pag. 25

FILM / pag. 41

EAT&DRINK / pag. 59

LIFESTYLE / pag. 73

POP-UP STORIEs / pag. 9

POP-UP STORIES

Cupluri celebre în poveştile pop(ulare) moderne . . . . . . . . . . 9

POVEȘTI DE SUCCES: MR. IRON - Brandul românesc de cereale cu proteine, creat de

PAGINA 4

ZILE ȘI NOPȚI - POP CULTURE MAGAZINE

ISSN 2559-172X

www.zilesinopti.ro www.faceboook.com/zilesinopti iOaN

Apare gratuit, lunar.

Nr. 2 (556) - Februarie 2023

Tiraj: 30.000 exemplare

București, Brașov, Cluj, Constanța, Iași, Timișoara.

Director General: Marian Gîlea, marian.gilea@zilesinopti.ro

Publisher: Ioan Big, ioan.big@zilesinopti.ro

Director Vânzări: Simona Stoichici, simona@simone-advertising.ro

Publicitate agenții: Florentina Păuna, florentina.pauna@gmail.com

Digital & Print Manager: Aurel Martinescu, aurel.martinescu@zilesinopti.ro

Director Financiar: Mihaela Oană, mihaela.anutoiu@zilesinopti.ro

Contabilitate: Mihaela Stoica, contabilitate@zilesinopti.ro

Dezvoltare online: Radu Ganea, radu.ganea@zilesinopti.ro

Redacție Print/Online/Social Media: Vlad T. Copilu, vlad.copilu@zilesinopti.ro Anastase Ștefania-Antonia, site@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE BUCUREȘTI:

Publisher: Ioan Big ioan.big@zilesinopti.ro

Online: Anastase Ștefania-Antonia, bucuresti@zilesinopti.ro

Distribuție: Dan Budoi

EDIȚIA DE BRAȘOV:

Redactor Șef: Vlad T. Copilu, vlad@zilesinopti.ro site@zilesinopti.ro

Distribuție: Andrei Paul, paul.andrei@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE CLUJ: Redacție și vânzări: cluj@zilesinopti.ro

Distribuție: Pop Eugen Claudiu

EDIȚIA DE CONSTANȚA: constanta@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE IAȘI:

Redactor: Laura Cozmîncă, iasi@zilesinopti.ro

EDIȚIA DE TIMIȘOARA: timisoara@zilesinopti.ro

Francize ZILE ȘI NOPȚI: Sibiu, Oradea.

Tipărit la tipografia Conphys. www.conphys.ro

ZILE ȘI NOPȚI este marcă înregistrată.

Editor: City Guide Media SRL.

Brașov, str. Octavian Goga nr. 9A

Ioan Big este jurnalist și analist Pop Culture. Este autor al volumelor „Blue, Black & White: Povestea Rolling Stones”, „Sexul... crucea lui Ken Russell”, „Eric Clapton”, „Era Punk” și „Zombies în secolul 21”

Alin este analist de Modă și LifeStyle / Creator de Evenimente: Soirees De La Mode, Gala Avanpremiere, Fashion Moments, Spring - Summer - Evening Gala, Best New Commers / Consilier de Imagine și de Brand / Creator de Proiecte Speciale de Film și Fotogra e Arty.

aLiNa

A absolvit Facultatea de Litere cu o lucrare de licență despre in uența culturii americane asupra literaturii române. A debutat în romanul colectiv Rubik (Polirom, 2008), a tradus Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara (Polirom, 2008) și a publicat proză scurtă în revista Tataia

Alex Musat este toboșar și absolvent al secției de Jazz & Muzica Ușoară din cadrul U.N.M.B. Alex scrie articole despre muzică.

CONTribuTOri

MĂDĂLiNa

Ioana Aldea, Berti Barbera, Ștefan Chirițescu, Ana Consulea, Mădălina Corina Diaconu, Cosmin Dragomir, Ștefan Iancu, Alexandra Cuza, Vania Pierșinaru, Alexandra Bujeniță, Irina-Margareta Nistor, Maria Martac, Silvia Trașcă

biG PubLiSHer

TeODOra braTu reDaCTOr

Gruia DraGOMir SeNiOr eDiTOr

CLauDia aLDea reDaCTOr

LeFTer reDaCTOr

bĂLaN reDaCTOr

aLiN GĂLĂȚeSCu SeNiOr eDiTOr

HOria GHibuȚiu reDaCTOr

aLeX MuȘaT reDaCTOr

aNaMaria GruMeZa reDaCTOr

POP-uP STOries

Cupluri celebre în poveştile pop(ulare) moderne

Pentru că luna februarie a ajuns să fie cunoscută ca Luna Iubirii, alături de sărbătorile dedicate sentimentului, această perioadă poate reprezenta și un prilej perfect pentru a reflecta asupra modului în care dragostea este ilustrată în universul Pop culture, prin intermediul cinematografiei (fiind spațiul în care apar nenumărate mituri moderne, pe care le asociem, uneori involuntar, cu realitatea noastră).

Astfel, fie că vorbim despre producții idealizate, care, prin poveștile lor grandioase, ne oferă speranță, ne inspiră, ne emoționează sau ne întristează, ori despre cele apropiate de viața de cuplu de zi cu zi, care ne reamintesc că viața nu trebuie întotdeauna să fie perfectă, în spațiul Pop culture putem găsi câte ceva pentru fiecare perspectivă asupra iubirii.

Începând cu una dintre cele mai faimoase povești din istoria cinematografică, atunci când ne gândim la dragostea dintre două personaje (care, în acest context, nu poate fi separată de virtute și sacrificiu), nu putem să nu ne amintim de Rick Blaine (Humphrey Bogart) și Ilsa Lund (Ingrid Bergman), a căror istorisire contrazice profund ideea de happily ever after, arătând cum, deși nu vom putea întotdeauna

să petrecem atât de mult timp pe cât ne-am dori cu oamenii pe care îi iubim, sentimentul

rămâne la fel de puternic și real: „We’ll always have Paris” (Casablanca, 1942).

POP-UP STORiEs

Continuând cu perioada

Old Hollywood, Audrey Hepburn a adus la viață, alături de actori precum

Gregory Peck, Humphrey

Bogart, William Holden, Gary Cooper, Fred Astaire

și George Peppard, o serie de povești de dragoste ce au rămas cu noi până în prezent. Ne amintim, astfel, de Roman Holiday, unde îi privim pe jurnalistul

american Joe Bradley și pe

Prințesa Anna explorând Roma și fugind de monotonia vieții de zi cu zi, de Sabrina

și My Fair Lady, două povești fermecătoare, în care sunt integrate și probleme contemporane prezente în relații, precum diferențele sociale, Funny Face, care îi are în prim-plan pe Jo Stockton (un librar care acceptă un contract de modeling)

și Dick Avery (editor și fotograf de reviste de modă)

și de faimosul Breakfast at Tiffany’s, care spune povestea dintre Holly Golightly și scriitorul Paul Varjak.

Dacă ne apropiem de lumea contemporană, în memorie ne vor apărea noi perechi legendare, folosite ca referințe atât în viețile personale, cât și în alte produse culturale. Pentru

început, Jack Dawson și

Rose DeWitt (pe care îi vom revedea în cinematografe începând cu data de 10 februarie) reprezintă unul dintre cele mai cunoscute cupluri din toate timpurile, povestea lor, inspirată de scufundarea Titanicului din

1912, ilustrând perfect ideea de suflete pereche. Apoi, nu putem uita nici de Will Turner și Elizabeth Swann, din filmele Pirates of the Caribbean, care, după ce sunt separați, se regăsesc unul pe celălalt la finalul seriei, de Patrick și Kat (10 Things I Hate About You), o reinterpretare în stilul anilor ’90 a piesei lui William Shakespeare, The Taming of the Shrew, de Edward și Vivian (Pretty Woman), care ne-au cucerit prin umor (și prin faimosul colier cu 23 de rubine, purtat de Julia Roberts), de Cher și Josh (Clueless), o rescriere a cuplului format din Emma Woodhouse și George Knightley, de Carrie Bradshaw și John Preston (Mr. Big), pentru cel de-al doilea film, care se încheie cu momentul oferirii diamantului negru semnat de designerul italian Itay Malkin, de Baby, Johnny și dansul lor legendar, pe piesa Time Of My Life, din Dirty Dancing, de Bella Swan și

nu putem uita

Buchanan și Jay

Edward Cullen („Let’s start with forever”), de Elizabeth Bennet și Darcy, din ecranizarea romanului lui Jane Austen, din 2005, și de Prințesa Leia și Han Solo (Star Wars), alături de cunoscutele „I love you” și „I know”. Mai departe, nu putem uita nici de Daisy Buchanan și Jay Gatsby, care ne poartă prin lumea anilor ’20, de trista poveste dintre Mia și Sebastian La La Land), ce amintește de Casablanca, de Mark și Bridget Jones

(o reinterpretare a romanului „Mândrie și Prejudecată”), de Ennis și Jack (Brokeback Mountain, o adaptare a nuvelei lui Annie Proulx), de Katniss Everdeen și Peeta Mellark (Hunger Games), de Oliver și Elio, alături de faimoasa replică „Call me by your name and I’ll call you by mine”, de Gus și Hazel Lancaster (The Fault in Our Stars), care ne arată cum, uneori, iubirea are puterea de a vindeca pe cineva (ducându-ne cu gândul și la A

(o reinterpretare

Walk to Remember), de Joe și Kathleen (You’ve Got Mail), o reprezentare din anii ’90 a ceea ce astăzi numim online dating, de Joel și Clementine (Eternal Sunshine of the Spotless Mind), care prezintă cât de important este să ne amintim chiar și lucrurile dureroase din viață, de Molly și Sam (Ghost), Chiron și Kevin (Moonlight) și, în final, Héloïse și Marianne (Portrait of a Lady on Fire).

Alături de cele enumerate mai sus, ne putem îndrepta atenția și asupra filmelor cu caracter biografic, ce amintesc de cupluri din lumea reală, completate în universul cinematografic prin replici memorabile și momente emoționante. De exemplu, în The Notebook, povestea de dragoste dintre Allie Hamilton (Rachel McAdams) și Noah (Ryan Gosling), spusă prima dată în volumul scris de Nicholas Sparks, în 1996, are la bază viața bunicilor soției scriitorului, care, după o relație de 60 de ani, demonstrau în fiecare zi cum iubirea reală poate supraviețui trecerii timpului. Un alt film biografic, care de data aceasta spune frumoasa poveste dintre Johnny și June Carter Cash, este Walk the Line, una dintre cele mai cunoscute secvențe din peliculă fiind momentul în care cântăreața a fost cerută în căsătorie pe scenă, în fața a 7.000 de oameni, în timpul unui concert din Ontario.

Mergând pe aceeași idee, Frida spune istoria cuplului format din Frida Kahlo și soțul ei, Diego Rivera, documentată

www.zilesinopti.ro

datorită jurnalelor artistei mexicane, Cleopatra (1963) ne amintește de relația tragică a Reginei cu generalul roman Marcus Antonius, avându-i pe Elizabeth Taylor și Richard Burton (care formează un alt cuplu legendar și în Who’s Afraid of Virginia Woolf) în roluri principale, Dickinson prezintă relația dintre poeta americană Emily Dickinson și Susan Gilbert, iar în final, una dintre cele mai faimoase povești din istorie, ilustrată în filmul cu același nume, este cea dintre bandiții Bonnie și Clyde, cunoscuți atât pentru furturile săvârșite, cât și pentru finalul lor sumbru.

Un alt spațiu în care putem urmări povești de dragoste legendare este și universul lui Walt Disney, majoritatea miturilor moderne despre iubire avându-și originea în celebrele animații.

Astfel, ne gândim la Aladin și Prințesa Jasmine și la iubirea lor care învinge prejudecățile celor din jur, la Tiana și Naveen (The Princess and the Frog), care rup blestemul vrăjitorului Facilier, la Anna și Kristoff Frozen), care ne vorbesc despre importanța prieteniei într-un cuplu, la Hercule și Megara, unde apare din nou tema sacrificiului de sine, Rapunzel și Eugene (Tangled), Mulan și generalul Shang, Nala și Simba (The Lion King), Thomas O’Malley și Ducesa (Pisicile Aristocrate) și, una dintre cele mai triste istorisiri Disney, Carl și Ellie, din producția Up. Indiferent dacă percepem luna februarie ca fiind Luna

Iubirii sau nu, putem privi, prin intermediul universul Pop culture, nenumărate perspective asupra sentimentului, împreună cu miturile, legendele și basmele sale, amintindu-ne, poate, cum iubirea va rămâne o emoție universală, pe care, indiferent de circumstanțe, ar trebui să o sărbătorim și apreciem în fiecare zi.

cele mai triste

Pop culture, asupra

Muzică

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII

DIALOGURI FĂRĂ NOTE/ MUZICĂ NOUĂ/ OMUL CU DISCURILE/ DEPECHE MODE

WWW.ZILESINOPTI.RO/MUZICA/

Grammy-urile și mult râvnitul titlu de Best Album

Anul acesta, pentru titlul de Best Album se bat nume precum Beyonce, cu al său Renaissance, rapper-ul Kendrick Lamar, cu LP-ul Mr. Morale & The Big Steppers, sau Lizzo, al cărei album cu puternice tente feministe, Special, a fost cât se poate de bine primit de către criticii de specialitate. Interesant este că printre numele de marcă ale mainstream-ului autohton se strecoară și Benny, Björn, Agnetha și Anni-Frid, cu albumul Voyage, membrii ABBA având șanse destul de mari să ducă la Stockholm primul Grammy din carieră, la peste jumătate de secol de la debut și peste patru decenii de pauză discografică.

Revenind la zona pop-ului mainstream, surpriza plăcută a ultimilor ani este și fostul membru al boy band-ului One Direction, Harry Styles. Al său Harry’s House, cu hit-uri precum Love Of My Life sau Music For A Sushi Restaurant, îi oferă lui Styles un râvnit statut de star pop autohton, extravagant și cu un puternic fan base, asemănător obsesiei șaptezeciste a publicului față de artiști britanici precum David Bowie sau Elton John. O gură de aer proaspăt este și prezența pe lista de nominalizări a cantautoarei folk Brandi Carlile, care și-a petrecut ultimii ani ajutând-o pe legenda folk Joni Mitchell să revină ușor, ușor în lumina reflectoarelor. LP-ul său, In These Silent Days, reprezintă o interesantă călătorie în zona baladelor folk-pop, în timp ce veteranii Coldplay sunt nominalizați cu Music Of The Spheres, unde colaborează cu nume precum BTS sau Selena Gomez.

Una peste alta, lista candidaților pentru trofeul Best Album este cât se poate de eclectică, dar așa cum ne-au obișnuit Grammy-urile, nu prea surprinzătoare. Evenimentul muzical al anului rămâne, însă, un punct de referință al culturii pop, iar titlul de „câștigător al Grammy-ului” pare că nu și-a pierdut din abilitatea de a influența mase întregi de ascultători, critici și fani.

muzical

nu și-a pierdut din abilitatea de a influența mase întregi de ascultători, critici și fani.

Luna aceasta, cea de-a 65-a ediție a Premiilor Grammy își desemnează câștigătorii mult râvnitului titlu de Best Album, chiar dacă sumedenia de artiști care nu au fost onorați vreodată cu Holy Grail-ul industriei muzicale ar face ca încrederea în faimoasele premii să ne scadă vertiginos. ABBA, Queen, Jimi Hendrix, The Beach Boys, sau Bob Marley sunt doar câteva dintre numele care nu au luat acasă nici măcar un trofeu, așa că ghidajul fără îndoieli după standardele Grammy-urilor ar putea să fie asemuit încrederii oarbe în calitatea deciziilor Academiei Americane în ceea ce privește nivelul producțiilor cinematografice, însă nu trebuie să trecem cu vederea importanța ștampilei „câștigător al Premiului Grammy” și nici magnitudinea evenimentului în ceea ce privește traseul culturii pop autohtone. PAGINA

ABBA

Ce ascultăm în luna februarie

În februarie primim lansări ale cantautorilor din zona experimentală, a pop-ului și a rockului. Într-o lună în care cea de-a 65-a ediție a Premiilor Grammy decide cele mai bune lansări ale anului trecut, ne delectăm cu pop, alternativ și muzici electro-ambientale, compuse și interpretate de instrumentiști renumiți, vedete pop și trupe… virtuale.

Gorillaz

Cracker Island

John Frusciante I and II

Anul 2022 a fost plin de evenimente pentru actualul (și fostul) chitarist Red Hot Chili Peppers, revenit în trupă pentru a doua oară la sfârșitul lui 2019. Deși albumele lansate anul trecut alături de Peppers, Unlimited Love și Return of the Dream Canteen, se plasează la granița dintre balade rock și experimente funk, cele două lansări solo așteptate luna aceasta se desprind de estetica făcută faimoși de cei patru. ,,După un an și jumătate de scris muzică rock, am vrut să-mi limpezesc mintea”, declara de curând Frusciante, un adept al creațiilor electroambientale. Așteptăm ca și cele două lansări să se încadreze în aceeași zonă a experimentelor sonore care l-a făcut faimos pe chitaristul-cameleon al rock-ului californian.

Cel de-al optulea album al trupei virtuale Gorillaz, fondată de membrul Blur, Damon Albarn, în 1998, prezintă colaborări alături de nume cunoscute ale rock-ului clasic, dar și ale mainstreamului actual, printre care se strecoară Stevie Nicks, Thundercat, Tame Impala, Bad Bunny sau Beck. Produs de multipremiatul Greg Kurstin și înregistrat pe parcursul a doi ani, LP-ul a scos la iveală patru single-uri bine primite, Cracker Island, New Gold, Skinny Ape și Baby Queen, aflat și pe coloana sonoră a jocului FIFA 23. După o pauză de doi ani, așteptăm noul album al iconicelor personaje, căci acesta se anunță plin de aventuri eclectice, nesurprinzătoare pentru următorii fideli ai trupei.

Pink Trustfall

,,Foarte honest”. Așa a descris cantautoarea americană noul său album, produs de suedezii Shellback și Max Martin, probabil cel mai de succes (și obscur) compozitor al pop-ului mainstream, întrecut numai de Paul McCartney și John Lennon în topul celor mai multe compoziții aflate pe locul 1 în topul Billboard Hot 100. Cu un prim single influențat de anularea deciziei Roe v. Wade în Statele Unite și urmat de dansabilul Never Gonna Not Dance Again, albumul promite un mix de voie bună și subiecte cât se poate de serioase, oferindu-ne o porție de pop tipică lui Pink, la aproape patru ani de la ultima sa lansare discografică, chiar dacă prezența mainstream a artistei pare că părăsește cotele imense ale începutului de mileniu.

pare că părăsește cotele imense ale începutului de mileniu.

5 motive pentru care să ascultăm TIËSTO în luna iubirii

Dacă ești amator de festivaluri de muzică electronică, cu siguranță vei ghici DJ-ul și melodia din următoarele versuri: „Let’s get down, let’s get down to business”. Evident, vorbim despre Tiësto și ce îl face cel mai potrivit DJ pentru acest Dragobete.

1.Născut în 1969, în oraşul olandez Breda, Tiësto şi-a început cariera la 26 de ani, din pasiunea pentru muzica remixată, ceea ce ne duce la motivul numărul unu... este ambițios, întrucât la numai doi ani de la debut, a semnat cu renumitul label Black Hole Recordings, care promova toate hit-urile dance ale vremii.

2.Al doilea motiv: este talentat. Primul său album, In My Memory (2001), i-a adus numeroase premii la categoriile House și Dance, dar și titlul de DJ-ul #1 acordat de DJ Mag(azine), care realizează anual un Top 100 cei mai buni DJ din lume. În 2003, Tiësto a câștigat trei trofee la TMF Awards, două la Dutch DJ Awards, unul la MTV Europe Awards și a fost votat din nou DJ-ul numărul 1 din lume în topul DJ Mag.

3.Motivul numărul trei (ce are legătură cu motivul doi) îl regăsim în anul 2004, când Tiësto mixează în mod absolut memorabil la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din Atena, în faţa a mai mult de 70.000 de oameni, dar și pentru miliarde de telespectatori din toată lumea. În același an, Tiësto apare pentru a treia oară în Top 100 al DJ Mag.

4.Al patrulea motiv... știe să rămână relevant. În 2009 se petrece o reinventare muzicală pentru Tiësto, acesta schimbându-și stilul cu albumul Kaleidoscope, care, potrivit criticilor, are o direcție muzicală inclasificabilă.

Motivul patru și jumătate... este și premiat. În 2015 primește un Grammy pentru cel mai bun remix ne-clasic și lansează albumul Club Life: Volume Four New York City.

5.Al cincilea și cel mai bun motiv: Tiësto îşi lansează în 2023 Drive, noul album, exact de Dragobete. Fanii Tiësto se pot aștepta la o nouă schimbare muzicală din partea artistului, spre zona House. Albumul conține 12 melodii, iar o parte dintre acestea au fost deja lansate și au devenit hit-uri: The Motto, Hot in It, 10:35 și The Bussiness.

De ce Tiësto a ales o nouă rută? Într-un interviu a explicat că genul Trance va fi mereu o parte din el, dar pentru a rămâne un producător şi un artist relevant, trebuie mereu să schimbe viteza și să se reinventeze. Aceasta e și metafora din titlul albumului, răspuns la faptul că, indiferent de stadiul în care se află muzica electronică într-un anume moment, Tiësto va „conduce” întotdeauna în avangardă. Drive apare pe 24 februarie şi sunt convinsă că motivele invocate sunt mai mult decât suficiente pentru a adăuga puțină muzică electronică marca Tiësto la înclinaţia spre romantism din această perioadă.

TEXT DE IULIANA CIOCÎRLAN

“Patient Number 9”

O poveste cu OZZY OSBOURNE

şi alţi pacienţi iluştri

Cuani în urmă, Ozzy Osbourne l-a reclamat pe medicul care i-a prescris într-un singur an 13.000 de doze din 32 de droguri pentru a-l scăpa de dependenţa de... droguri, ce jalona, în combinaţie cu alcoolul, existenţa agitată a heavy-rockerului încă de la debutul cu Black Sabbath. După jumătate de secol de excese, este un miracol că ‘Prinţul Întunericului’ e încă în viaţă, mai ales că, în ultimul timp, semnele funeste au devenit frecvente - boala Parkinson, pneumonia, intervenţiile chirurgicale după accidentul casnic - şi fiecare apariţie părea să aibă caracter testamentar, de la turneul The End, cu Sabbath, la cel sugestiv intitulat No More Tours. Cu toate astea, asumându-şi postura de “pacient”, prizonier în celula propriei minţi, Ozzy continuă

să ne cânte şi să se descânte: ‘I’ll never die / ‘Cause I’m immortal’!

În 2023, până ca Ozzy să

împlinească 75 de ani, albumul

său Patient Number 9 este un favorit la câştigarea de premii Grammy, pe 5 februarie, fiind nominalizat la patru categorii, ‘Best Rock Album’, ‘Best Metal Performance’ pentru Degradation Rules, ‘Best Rock performance’ şi ‘Best Rock Song’ (Patient Number 9), şi reprezintă un must-listen cap-coadă, până la ultimul acord de pe Darkside Blues piesă de pe acest al 13-lea album solo, dar şi un must-see, pentru că videoclipul piesei ce dă titlul LP-ului este regizat de legendarul artist de comics-uri Todd McFarlane (Spawn, The Amazing Spider-Man), în tandem cu M. Wartella, notoriul cartoonist newyorkez de la The Village Voice, şi conţine o serie de desene create chiar de Ozzy, animate pentru ilustrarea solo-ului de chitară al regretatului super-chitarist Jeff Beck, decedat pe 10 ianuarie.

Universul delirant al lui Ozzy Osbourne este memorabil inclusiv prin fauna all-star care îl populează, alături de vechi

a 13-a

“rezidenţi”, precum Tony Iommi şi Zakk Wylde, nume esenţiale pentru evoluţia Rock-ului contemporan, acceptând să devină “pacienţi” alături de Ozzy: Robert Trujillo (Suicidal Tendencies, Metallica), Duff McKagan (Guns N’Roses), Mike McCready (Pearl Jam), Chris Chaney (Jane’s Addiction), Chad Smith (Red Hot Chili Peppers), John Homme (Queens of the Stone Age) şi, nu în ultimul rând, un alt dispărut prematur, Taylor Hawkins, de la Foo Fighters. Extraordinara surpriză o constituie însă prezenţa lui Eric Clapton, One of Those Days, ne aduce aminte de energia pe care o degaja în perioada Cream şi nu de cea Tears in Heaven, fiindcă pe Patient Number 9, Osbourne are o perspectivă radical diferită, împrumutată ca expresie de la Neil Young: “Better to burn in Hell than fade away”. Aşa cum o spune chiar el, Ozzy e nemuritor. Indiferent cât va mai reuşi Rockerul să fenteze Moartea, personajul său, Pacientul 9, va rămâne viu în memoria noastră.

,

piesă de pe acest al 13-lea album solo, dar şi un

M.

constituie însă prezenţa lui care, pe

foto Ross Halfi n

foto Ross Halfin

Iggy Pop & The Stooges „RAW POWER”

Anul acesta sărbătorim jumătate de secol de la lansarea unor albume cult, de la revelatorul The Dark Side of The Moon până la controversatul

Aladdin Sane sau manifestul proto-punk Raw Power.

Toate acestea au trecut testul timpului cu brio, fiind la fel de relevante și la împlinirea vârstei de... 50 de ani.

Dacă vreodată esenţa unui album a fost încapsulată în întregime de titlul său, acesta a fost Raw Power, cel de-al treilea LP al grupului (deja dizolvat)

The Stooges. Lansat pe 7 februarie 1973, după insuccesul cu Fun House din ’70, Raw Power a ridicat ștacheta pentru valul de trupe punk ce avea să urmeze, rămânând unul dintre cele mai electrizante materiale discografice înregistrate vreodată. Sălbăticia muzicală s-a născut, după spusele unuia dintre creatorii

săi, James Newell Osterberg Jr., alias Iggy Pop, „cu nesaț, droguri, atitudine și o colecție de discuri”. Chiar dacă la acea vreme nu a fost deloc apreciat, albumul-manifest a influențat nume precum Kurt Cobain, Johnny Marr, Steve Jones sau Morrissey.

www.zilesinopti.ro

Raw Power a fost înregistrat după prima dintre multiplele rupturi ale grupului The Stooges. Se poate spune că acela care a salvat situația a fost chiar David Bowie. Pop a fost convins să înregistreze muzică nouă, iar lui i s-au alăturat chitaristul James Williamson și mai vechii săi camarazi, Scott și Ron Asheton. Bowie nu s-a dezis și a ales chiar să producă albumul.

Raw Power a fost lansat după o perioadă de apatie generală în muzică. Albumul atrage și la 50 de ani, tocmai pentru că nu a lăsat loc de compromisuri sau ,,jocuri murdare” pentru a-și extinde publicul. Nu este un album ușor, în niciun caz. Soundul raw, nelucrat, amintește de White Light/White

Heat al celor de la Velvet Underground. Chiar și piesele ,de dragoste’ cântate de un Iggy Pop de nestăpânit, care ne duce cu gândul pe alocuri la Jim Morrison, au un ton pervers, sălbatic, hardcore.

Înapoi la origini?! Iggy Pop pare că a aflat secretul tinereții fără bătrânețe, păstrându-și aproape intacte efervescența, nebunia și energia de odinioară. După ani în care a experimentat numeroase stiluri muzicale, printre care și jazz, 2023 a început în forță, IGGY POP lansându-și noul material discografic, Every Loser, ce reaminteşte de nonconformismul și lipsa barierelor din Raw Power. Pasionații de sound-uri raw din România vor putea sărbători cei 50 de ani de proto-punk așa cum se cuvine! ‚The Godfather of Punk’ va păși în această vară pentru prima dată pe pământ românesc, concertând în cadrul festivalului Electric Castle (19-23 iulie).

CURTIS SALGADO

Greutatea cuvintelor, cântărită de un muzician iconic

Născut pe 4 februarie 1954, muzicianul american Curtis Salgado reprezintă una dintre figurile iconice din Pop culture, nu doar pentru contribuţia sa esenţială la evoluţia Blues-ului modern, a cărei recunoaştere a venit inclusiv sub forma a 11 Blues Music Awards câştigate pe parcursul carierei, ci pentru că originalitatea şi energia lui creativă transcend orice etichetare. E suficient să ne reamintim că Salgado a fost mentorul şi modelul lui John Belushi în portretizarea personajului “Joliet” Jake Blues din celebrul film The Blues Brothers. Dincolo de anecdotică sau de premii, perenă rămâne însă muzica prolificului cantautor, inspirat în crearea unui Blues marcă proprie, în egală măsură, de Soul, Jazz, în special cel din New Orleans, Zydeco şi Rock’n’Roll-ul anilor ’50. Cel mai recent album al său, Damage Control, din care am avut şansa să ascultăm o parte live, în cadrul memorabilului festival Dichis’n’Blues, de la Tulcea, din toamna trecută, a reprezentat un prilej ideal pentru un amplu dialog despre cum se raportează la trecerea timpului un muzician legendar, ale cărui vitalitate şi poftă de cântat au rămas incredibil de mare, în pofida multiplelor probleme de sănătate (cancer pulmonar şi hepatic, cvadruplu bypass). După cum spune veşnic tânărul

CURTIS SALGADO, “Life is all about damage control… trouble and then some. It’s about dealing with what gets thrown at you and saying, ‘I ain’t finished yet.’”

Curtis, îţi propun să plecăm de la cântecul tău, The Longer That I Live. În ce relaţie eşti cu timpul? Ce este mai important: trecutul, prezentul sau viitorul? Momentul. Poate e o chestie de artist, dar trăiesc momentul. Ascultă, singura slujbă pe care am avut-o în viaţa mea a fost să plantez copaci şi aia pentru foarte scurt timp. Altfel, nu mi-am dorit şi nu m-am gândit niciodată să fac altceva decât să cânt, iar asta înseamnă să trăieşti clipa, pentru că e o meserie care te poartă numai de la o zi la alta, chiar dacă acum, să zicem, am o agenţie care mă reprezintă şi deci mai puţină responsabilitate. Nu-ţi spun ceva nou, dar am fost lider de trupă vreme îndelungată şi, drept urmare, m-am învăţat să trăiesc zi după zi fără a mă gândi la cea care urmează... întotdeauna am fost aşa, fără să meditez serios

foto

© Jessica Keaveny

asupra cauzelor. Şi cei mai mulţi artişti, care-şi câştigă pâinea din muzică, din pictură, din artă sau din entertainment, sunt la fel ca mine, trăiesc şi se bucură de moment, înţelegi ce vreau să zic? Fiindcă în clipa asta ai ceva şi în următoarea poţi să nu mai ai. [...]

Deci priveşti viaţa ca o succesiune de momente. Cum îţi funcţionează însă memoria, ce anume tinde să reţină din trecut?

La aproape 69 de ani, mi-e greu să-ţi răspund. Pe de altă parte, pot spune că ştiu multă istorie, pentru că mă pasionează, evident, în primul rând, istoria muzicii, iar asta înseamnă că îmi ţin memoria antrenată. E la fel cum îţi lucrezi muşchii şi te menţii în formă. Am citit şi am ascultat atât de multe încât îmi amintesc de o sumedenie de lucruri din istoria muzicii şi a ţării mele. Sunt o persoană foarte curioasă, care pune în permanenţă întrebări, atât de des şi de numeroase încât mulţi oameni chiar ajung să aibă impresia că sunt prea băgăreţ, înţelegi? Or, de fapt, eu vreau literalmente să aflu lucruri pe care încă nu le cunosc şi îmi place să chestionez absolut totul. În cazul muzicii, nu e în niciun caz vorba doar de Blues, ci de oamenii care creează muzică în general, pentru că de la fiecare dintre ei pot învăţa o frântură de istorie.

Poţi să-mi dai un exemplu, ca să mă lămuresc mai bine cum e cu muzica şi istoria?

Când eram puşti, obişnuiam să ascult cu taică-meu Count Basie, iar Count Basie în anii ’30

era produs de John Hammond şi exista acea înregistrare grozavă de la Carnegie Hall, Benny Goodman Live at Carnegie Hall in 1938. Descoperirea acelui disc a reprezentat un moment foarte important pentru mine şi continui să iubesc şi-acum albumul, fiindcă el a deschis şi mai larg porţile ca Jazz-ul să fie acceptat, ştii ce zic? Carnegie Hall era destinat pentru operă şi muzică clasică şi a fost pentru întâia oară când au adus acolo Jazz... şi, fii atent, acum urmează faza tare: taică-meu mi-a povestit că nu i s-a permis lui Count Basie să intre pe uşa din faţă fiindcă era de culoare şi a trebuit să intre în sală pe cea din dos, iar membrii formaţiei lui nu aveau voie să se ducă printre oameni... oamenii din public care erau, cu toţii, albi. Şi iată-l dintr-odată pe Benny Goodman

cântând în faţa acelor oameni, pe scenă, printre muzicieni de culoare ce nu aveau dreptul să intre pe uşa principală. Nu-i o nebunie? Deci tatăl meu a fost cel care mi-a povestit asta când eram copil, iar întrebarea mea a ţâşnit către el imediat: ’De ce nu? De ce nu i-au dat voie?’. ‘Din cauza prejudecăţilor.’ Iată cum am primit de la muzică o lecţie de istorie. Iar când perseverezi în a asculta tot mai mult, ajungi la principiul dominoului. De ce? De ce? Fiecare ‘De ce?’ din ăsta te împinge să mergi mai departe şi mai în profunzime. [...]

Citiţi interviul complet cu CURTIS SALGADO pe www.zilesinopti.ro

Curtis Salgado@Dichis’n’Blues 2022. Foto © Dana Bruma

WEYES BLOOD

Nostalgia

modernă a unui suflet rătăcit(or)

Pentru fanii scenei Indie americane, unul dintre highlight-urile lunii februarie îl reprezintă turneul european al cantautoarei NATALIE MERING, ce aniversează anul acesta 20 de ani de când performează sub pseudonimul Weyes Blood, inspirată fiind de romanul sardonicei scriitoare Sudiste

Flannery O’Connor, Wise Blood. Pentru melomanii nefamiliarizaţi cu stilul aparte al experimentalistei Natalie Mering, un mix inclasificabil de Folk psychedelic, DIY Noise

şi Soft Rock, albumul And in the Darkness, Hearts Aglow, lansat la finele anului trecut, reprezentând

a doua parte dintr-o trilogie aparte începută cu uluitorul disc de Pop orchestral din 2019, Titanic

Rising (definit de artistă ca

“The Kinks

meets WWII or Bob Seger

meets Enya”), se constituie

într-o excelentă bază de start

în descoperirea uneia dintre cele mai originale prezenţe din underground-ul milenial.

Amintind mai puţin de căutările de sine din spaţiul Noise, de pe LP-ul de debut Weyes Blood, The Outside Room (2011), ori de madrigalele Folk din The

din 2022, an

Worst Is Done drept strange year / they

Innocents (2014), în favoarea influenţei pe care a avut-o colaborarea de dată mai recentă a Nataliei cu Lana Del Rey sau asocierea în turneu cu Kacey Musgraves, prin ale sale elegante 10 pieseorchestrate în manieră Baroque-Pop, And in the Darkness, Hearts Aglow este, fără îndoială, unul dintre cele mai reuşite albume din 2022, an post-pandemic pe care Mering îl caracterizează în piesa The Worst Is Done drept “... a long strange year / Everyone’s sad / They lost what they thought they had / We lost our voices / Can’t keep with all the changes / It’s a different world”.

Temele de pe And in the Darkness, Hearts Aglow nu sunt neapărat noi, date fiind crizele pe care le traversăm cu toţii, căci Weyes Blood cântă despre sechelele singurătăţii din izolare, despre impactul

tehnologiei asupra comunicării interumane, despre pierderea identităţii, însă artista surprinde sub forma unui “colaj dinamic”, într-un mod extrem de personal - de la explorarea mitului lui Narcis până la abordări deliberat retropop-ish, à la Carole King sau Phil Collins -, neliniştile generale legate de viitorul incert, pentru care doar capacitatea noastră de reinventare reprezintă speranţa de contrabalans. Nu întâmplător, probabil, titlul albumului, And in the Darkness, Hearts Aglow, poate fi interpretat şi ca o trimitere la Hearts in the Darkness, romanul lui Joseph Conrad, tradus la noi ca Inima întunericului. Un avanpost al progresului, parabolă realmente impresionantă despre natura umană. După cum ne reaminteşte, uşor melancolică, Natalie Mering, “when your heart’s on fire, smoke gets in your eyes”.

foto © Neil Krug

aViSHai COHeN „Shift ing Sands”

Dincolo de delectare, de completarea unui mediu benefic, muzica este despre conectare, despre limbajul pe care-l folosim în relația cu ceilalți sau fluxul care se creează între artist și spectator în timpul unui concert, dar și în timpul unei audiții. Conexiunea cu noi înșine, conexiunea dintre muzicieni și, desigur, ceea ce publicul primește din energia creată. În ultimii 25 de ani, basistul Avishai Cohen a devenit unul dintre cei mai străluciți creatori de conexiuni, un super-greu al jazz-ului

contemporan, cu un catalog care stă alături de legendele genului din toate timpurile. Cu noua formulă de trio, alături de pianistul azer Elchin Shirinov și fenomenala Roni Kaspi la baterie, Avishai Cohen înaintează pe drumul deja format cu spirit de aventură. Un traseu fascinant, alcătuit expert, fără risc de accident sau plictiseală. E drept, un trio are tot ce trebuie. Pianul e orchestra, ritmul pulsează împreună cu frecvențele din cheia Fa și deja avem totul. Dar din acest format cunoscut se disting doar cele care pot să extragă unicitatea, excepția care deviază de la banalitate. În 2022, noul trio al lui Avishai își manifestă spectaculoasa unicitate pe albumul „Shifting Sands”, cu un repertoriu bine format în concertele susținute cu un an înainte. Conexiunea dintre atingerea umană, sunet și spirit duce la un album perfect așezat, matur și în același timp dominat de entuziasmul specific muzicienilor aflați la început, manifestându-și libertatea creativă în mediul creat de un lider care știe foarte bine ce face.

sau plictiseală. E drept, un trio are tot ce cele

PAGINA 24

foto © Hamed Djelou

TEXT DE TEODORA BRATU

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII ART EXPO/ PERFROMING ARTS/ARTIȘTI URBANI/ BENZI DESENATE

artă Februarie 2023

C

ând te plimbi pe holurile muzeului Mauritshuis din Haga întâlnești una dintre cele mai faimoase priviri din istoria artei. Blândă, cu trăsături exagerate, expresie intensă și buzele întredeschise, te urmărește cu atenție în drumul tău, de parcă tu ești opera de artă. Fata cu cercel de perlă (c. 1632 – 1675) sau „Mona Lisa Nordului” este una dintre cele mai cunoscute picturi din lume și aparține pictorului Johannes Vermeer, reprezentant al stilului baroc, cunoscut ca un maestru al folosirii luminii în lucrările sale. Celebrul portret și alte 27 de lucrări semnate de pictorul olandez

Vermeer este considerat un mister deoarece, până în secolul al XIX-lea, era puţin cunoscut în lumea artei. Deși a fost pregătit ca artist, convertirea sa la catolicism l-a șters din majoritatea înregistrărilor din Delft. Pictura a fost în mod clar o activitate cu jumătate de normă, realizând mai puțin de 50 de tablouri în total, în ciuda eforturilor falsificatorului Han van Meegeren de a crește în mod fraudulos acest număr în anii 1930. Spre deosebire de contemporanii săi, subiectele lui Vermeer nu abordau sfera socială. În tinerețe prefera temele religioase, ca mai apoi să treacă la scene domestice aranjate meticulos, aparent având ca modele familia și

prietenii. Scrisori de dragoste, muzicieni, perle și pahare de vin, Johannes Vermeer începe să surprindă plăcerile vieții.

Pe lângă moștenirea pictorului, expoziția își propune să realizeze și o retrospectivă a lucrărilor lui Vermeer. O echipă de curatori și oameni de știință de top de la Rijksmuseum, Mauritshuis din Haga și Universitatea din Antwerpen au colaborat îndeaproape pentru a efectua noi cercetări asupra picturilor folosind cea mai recentă tehnologie disponibilă. Perspectivele acumulate aruncă o lumină nouă asupra

vieții și operei lui Vermeer, asupra alegerilor artistice și a motivațiilor pentru compozițiile sale, precum și asupra procesului creativ din spatele picturilor sale.

Pe lângă Fata cu cercel de perlă, expoziția ne va pune la dispoziție și Fată citind o scrisoare la o fereastră (1657), Lăptăreasa (c. 1658), Fată cu pălărie roșie (1668), dar și trei lucrări controversate, atribuite lui Vermeer, Sfânta Prassada (c. 1655), Fată cu flaut (1670–1670) și Portretul unei femei (1655–1660).

IULIA ENKELANA&VLAICU GOLCEA

La Teatrul Postnațional Interfonic (interfonic.ro), platforma artistică experimentală fondată de compozitorul şi sound designerul Vlaicu Golcea, împreună cu Mihai Păcurar, Kinga Ötvös și Alex Halka, pentru a “răspunde nevoilor emoționale actuale și care sprijină orice iubitor de artă să se auto-de nească și să-și creeze un spirit critic personalizat”, a avut loc, la începutul acestui an, premiera piesei Scheletul de pasăre, scrisă de tânăra dramaturgă, fotografă şi cineastă, interesată de teme precum identitatea, libertatea individuală sau relația cu memoria, IULIA ENKELANA (n. 1999), autoare ce explorează într-un mod extrem de personal conexiunile dintre cuvânt și imagine.

În regia lui VLAICU GOLCEA (n. 1974), artist al sunetului contributor la peste 200 de producții în domeniul artelor performative, e ele teatru, dans contemporan, lm sau forme hibride de expresie sincretică, şi avându-i în distribuție pe talentații actori Vlad Bîrzanu, Ioana Iacob şi Nicholas Caţianis, producția teatrală audio Scheletul de pasăre reprezintă un remarcabil exercițiu de meditație nostalgică asupra “timpului inexistenţei noastre”, după cum îl de neşte chiar scriitoarea, despre viața părinților de dinainte de a părinți, din perspectiva copilului ce rememorează, la diferite vârste, modul în care a fost afectat de experiența descoperirii întâmplătoare a unui schelet de pasăre în apartamentul familiei.

Un must-listen pe interfonic.ro, Scheletul de pasăre al Iuliei Enkelana îşi găseşte în mod natural locul în suita de texte extrem de puternice și de consistente ale tinerelor dramaturge și prestații actoricești de excepție venite din partea unor actrițe și actori în care Vlaicu Golcea vede “exemple ale unui profesionalism impecabil, pe cale de dispariție”, iar explorarea modului apreciabil în care s-a cristalizat această colaborare între reprezentanții a două generații semni cativ distanțate în timp, germinată în rezidența artistică maGma din vara trecută, a condus, resc, spre un dialog cu ambii parteneri de tandem creativ.

Despre natura unui schelet de pasăre, cu

Iulia Enkelana, Foto © Carmen Kycyku Vlaicu Golcea, Foto © Alexandru Andrei

Vlaicu, în câteva cuvinte, cum şi de ce ți-a produs un declic Scheletul de pasăre?

Ştiind foarte clar că aș fi vrut să îl integrez în platforma noastră Interfonic, nu am putut să nu citesc textul Iuliei prefigurându-mi-l audio în creier și mi s-a părut extrem de interesant cum s-a derulat el în timp real în mintea mea. Cred că cel mai important lucru este un timp comun pentru trei personaje care, de fapt, sunt la o generație distanță, părinți și copii. Nu în ultimul rând, a contat şi faptul că vorbeşte despre o problemă pe care şi eu o trăiesc în ultimii ani, fiindcă în text sunt întrebări legate de cum un copil este influențat de părinții pe care-i are și în ce fel... lucrurile astea sunt definitive sau pot fi schimbate? Adică, toată plămădirea asta emoțională a unui copil mai are vreo șansă, în cazul în care se dovedește că, automat, în pofida celor mai bune intenții ale părinților, aceştia înrădăcinează în acel copil suma fricilor lor transgeneraționale? Mi s-a părut foarte interesantă premisa de la care s-a plecat, de ce un copil de 6 ani dezvoltă o relație cu un schelet de ‘ceva’ care zboară sau a zburat odată şi în ce fel această relație cu moartea și cu dispariția a acel ‘ceva’ pe care nu l-a întâlnit îi definește următorii ani, atâția cât petrecem noi, să zicem, în piesă. Nemaivorbind că mi s-a părut un text extrem, extrem de matur.

Iulia, fiind foarte tânără, intrigi prin faptul că te raportezi deja la viață din perspectiva “timpului inexistenţei noastre”...

Nu cred că pot să-mi explic asta foarte bine. Cred că tot timpul am încercat să-mi imaginez cum erau părinții mei înainte să apar eu și, în plus, aveam o fascinație și pentru anii ’90. Mereu le puneam tot felul de întrebări despre asta, mai ales că am crescut cu foarte multe povești spuse de tatăl meu de dinainte să mă nasc și, cumva, simțeam că am o legătură cu trecutul... adică, nu știu dacă eu simt o așa de mare sau de puternică delimitare între vremuri. Chiar la asta mă gândesc de câteva zile, că nu știu dacă timpul e liniar sau nu, asta poate şi pentru că aveam o memorie foarte bună într-o perioadă iar acum e foarte neclară, și încerc să-mi dau seama ce înseamnă asta și de ce. Cum felul în care mă raportez la trecut și la ce-mi amintesc definește cine sau ce sunt eu în prezent? Dar trebuie să mai spun - ca să nu vorbesc doar așa, filosofic - că, de fapt, părinții mei chiar au găsit o pasăre moartă în spatele unui dulap, pe când aveam 11 ani, deci am pornit de la ceva foarte concret, nu de la vreun simbol. Pur şi simplu mi-am imaginat cum aș fi reacționat dacă aflam asta când aveam 6 ani. [...]

Iulia Enkelana, Foto © Monica Visovan

Jubileu PABLO PICASSO în muzeele lumii

În anul jubileului morţii uneia dintre personalităţile fundamentale din istoria artei, Pablo Picasso (1881-1973), nu mai puţin de 42 de expoziţii dedicate gen ialului pictor sunt organizate în 2023 în instituţii culturale europene şi americane de top, de la Reina Sofía şi Centre Pompidou până la Cincinnati Art Museum sau Mint Museum din Carolina de Nord. Evenimentul internaţional Picasso Celebration: 1973-2023, o iniţiativă a Musée National Picasso-Paris, însumează 16 expoziţii în Spania, 12 în Franţa, 7 în SUA şi încă pe atâtea diseminate în Germania, Elveţia, Belgia, Monaco şi România, cea din urmă fiind prezentată la Muzeul de Artă Recentă din Bucureşti.

Chiar limitându-ne la doar câteva menţiuni, devine repede evidentă varietatea abordărilor prin intermediul cărora publicul se poate familiariza deopotrivă cu modul de raportare al lui Pablo Picasso la patrimoniul cultural european, cu evoluţia percepţiei asupra lucrărilor sale şi cu influenţa uriaşă pe care a avut-o (şi încă o are) asupra creatorilor din varii spaţii de expresie artistică. Un Top 3 newyorkez al anului arată, de exemplu, astfel: Picasso and Feminism, Brooklyn Museum (26 februarie-24 septembrie), Young Picasso in Paris, Guggenheim Museum (12 mai-7 august) şi Picasso: A Cubist Commision in Brooklyn, The Metropolitan Museum of Art (12 septembrie-14 ianuarie).

Cele mai tentante atracţii expoziţionale sunt programate, totuşi, în Europa. Avându-l ca director artistic pe Paul Smith, designerul de Fashion celebru pentru stilul său “classic and twist”, expoziţia Célébration Picasso, La Collection prend des couleurs! de la Musée National Picasso-Paris (7 martie-23 august) reprezintă o rearanjare spectaculoasă a colecţiei permanente dintr-o perspectivă contemporană, în asociere cu lucrările unor artişti precum Mickalene Thomas, Guillermo Kuitca sau Chéri Samba. Tot la Paris, Muzeul Naţional de Istorie Naturală găzduieşte Picasso et la Préhistoire (8 februarie-12 iunie), care ne arată în ce măsură arta primitivă l-a influenţat pe artistul spaniol, fascinat de picturile din peşteri şi de site-urile megalitice.

Young Picasso in Paris (New York)

Picasso et la Prehistoire (Paris)

Până pe 5 martie, la Lyon, se poate vizita Musée des Beaux Arts pentru o inedită abordare tematică a ‘heritage’-ului care l-a inspirat pe Picasso, centrată pe rolul pictorului Nicolas Poussin în dezvoltarea universului erotic al aniversatului, Picasso/Poussin/ Bacchanalia. Una dintre cele mai aşteptate expoziţii din Hexagon va fi vernisată însă abia în toamnă, pe 13 septembrie, la Musée du Luxembourg, Getrude Stein et Picasso, l’invention du langage, în cadrul căreia circa 30 de lucrări ale lui Picasso, din anii Domnişoarelor din Avignon şi a Cubismului, sunt contextualizate în asociere cu textele influentei scriitoare şi colecţionare de artă.

În Spania, o expoziţie ce nu trebuie ratată, fiindcă permite descoperirea într-un mod foarte cool a operei maestrului artei moderne (sunt arătate peste 200 de lucrări, pe muzica unor compozitori precum Ravel sau Satie), este cea din Espacio 5.1, IFEMA Madrid, Imagine Picasso. Image Totale, prima şi singura expoziţie imersivă dedicată lui Picasso, deschisă până pe 10 aprilie. Pentru cei care vor ajunge însă la Madrid abia în vară, trebuie inclus în agendă Muzeul Prado, cu Picasso - El Greco

(13 iunie-17 septembrie), pentru a vedea cum El Greco l-a influenţat, în toate etapele carierei, pe Pablo Picasso. Ce poate fi descoperit și prin intermediul sculpturilor pe care le-a realizat, la Guggenheim Bilbao, în expoziţia Picasso. Matter and Body (29 septembrie-15 ianuarie) sau, în paralel (septembrienoiembrie), la Casa de Velázquez din Madrid, în Picasso vs Velázquez, ca partener al unui dialog “poetic-estetic” imaginar cu celebrul pictor baroc, conceput de la cele 58 de lucrări create de Picasso, având ca inspiraţie directă Las Meninas, precum şi amintirea descoperirii acesteia în timpul primei sale vizite la Prado.

În România, MARe/Muzeul de Artă Recentă Bucureşti, în colaborare cu Muzeul Picasso din Paris, va prezenta expoziţia Efectul Picasso (25 septembrie-8 ianuarie), în cadrul căreia vor fi expuse, pentru prima dată la noi, 46 de lucrări de Pablo Picasso, printre care o serie de tablouri faimoase, unele de mari dimensiuni, care au marcat evoluţia artei mondiale, acestora urmând a li se adăuga 50 de lucrări de artişti români moderni şi contemporani (Corneliu Baba, Constantin Piliuţă, Horia Bernea, Sorin Ilfoveanu, Henri Mavrodin, Ion Grigorescu, Dumitru Gorzo, Victor Man ş.a.m.d.), care atestă influenţa constantă a operei şi figurii lui Picasso în cea de-a doua jumătate a secolului XX şi la începutul secolului XXI. Expoziţia, care va ocupa integral muzeul, va fi însoţită de o serie de video-documentare prezentate în Auditorium-ul MARe. De altfel, fiecare instituţie participantă în Picasso Celebration: 19732023 va distribui “capsule” video pentru fiecare expoziţie, cu ghidare în franceză, spaniolă şi engleză. Să ne bucurăm deci de operele lui Pablo Picasso oriunde ne-am afla, întrucât 2023 ne oferă o multitudine de oportunităţi de a-i (re)descoperi creaţiile prin intermediul unor experienţe culturale incitante, cu potenţial de a se transforma în amintiri memorabile.

Picasso - El Greco (Madrid)

Imagine Picasso. Imagine totale (Madrid)

Gertrude Stein și portretul ei pictat de Pablo Picasso (1922)

2023. Centenarul GOPO

Asociația Pro ECO-TUR București, împreună cu Fundația Gopo, doresc să transforme anul 2023 într-o aniversare specială, cu ocazia împlinirii, pe 1 mai, a 100 de ani de la nașterea marelui artist cineast român Ion Popescu-Gopo. Pregătirile au început din timp, iar primul element al acestei construcții a fost achiziția domeniului centenarulgopo.ro.

Cea dintâi manifestare confirmată din cadrul Centenarului este realizarea în București a unei expoziții de afișe originale ale peliculelor marelui regizor. Vor fi afișe realizate și tipărite în România, dar și în Cuba, Cehoslovacia, Germania, Spania, fosta Iugoslavie sau fosta Uniune Sovietică. În afară de Capitală, organizatorii intenționează să prezinte retrospectiva în cât mai multe orașe din țară, dar și din străinătate.

Două expoziții de fotografii, afișe și desene în original au fost deja organizate la Biblioteca Națională a României și Muzeul Municipiului București-Palatul Suțu, urmând ca lucrările expuse să meargă la Brașov, în luna februarie, și apoi în alte orașe ale țării. ONG-urile implicate speră într-o colaborare eficientă cu autoritățile locale și centrale românești, dar și în ajutorul mediului privat, prin sponsorizări, donații ori voluntariat - pentru că... pasiunea schimbă tot!

Ion Popescu GOPO s-a născut la 1 mai 1923, la București, și a activat în domeniul artistic încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost primul realizator de animație din lume premiat cu un Palme D’Or la Festivalul de la Cannes. Trofeul a fost adus în România pentru pelicula „Scurtă istorie”, în anul 1957. Omulețul creat de marele regizor a făcut înconjurul lumii și a provocat inclusiv invitarea autorului român de către Walt Disney personal la sediul central al studiourilor sale din Burbank, California. Cariera sa a continuat cu scurtmetraje, dar și lungmetraje, cu filme de animație, dar și cu actori, fiind un pionier al combinării reușite ale celor două mijloace de exprimare cinematografică. Multe dintre acestea au primit premii și distincții naționale și internaționale.

Vizionarul regizor, scenarist, actor, desenator a avut o carieră bogată, pe parcursul căreia nu a ezitat să abordeze multiple fațete artistice. Din păcate, ne-a părăsit prematur pe 29 noiembrie 1989, însă rămân limbajul cinematografic inovativ și noutățile aduse în arta filmului, care fac din numele lui Ion Popescu Gopo un reper al secolului XX, un nume care va marca viitorul. În memoria sa au fost create Premiile Gopo, care recompensează anual cele mai importante realizări cinematografice naționale din anul precedent.

www.zilesinopti.ro

KSENIA PARKHATSKAYA

Dragostea pentru Charleston, un dans vechi de... exact 100 de ani

Charleston, stilul de dans lansat în 1923 datorită piesei interpretate de Elisabeth Welch, în show-ul de pe Broadway Runnin’ Wild, este cel care i-a adus celebritatea planetară polivalentei artiste Ksenia Parkhatskaya, care se bucură actualmente de peste 200 de milioane de vizualizări online ale modului său unic de interpretare. Ca dansatoare şi coregrafă, Ksenia a colaborat, printre mulţi alţii, cu Postmodern Jukebox, Christian McBride, Orchestra de Jazz din Barcelona și sextetul francez Keystone, întrucât specialitatea ei este dansul solo pe diferite tipuri de muzică de Jazz - Ragtime, Swing, Bebop, Cool jazz, Jazz contemporan și 20s Charleston -, dar talentul ei este departe de a se

limita la această nişă performativă, ea fiind, de asemenea, o remarcabilă cântăreață (conduce, alături de soțul ei, David Duff y, ansamblul K Quintet, cu care a lansat în 2021 albumul Colours) și actriță, fiindcă a jucat, de exemplu, rolul principal în multipremiatul Paris You Got Me. Despre multiplele faţete ale expresivităţii sale artistice am dialogat pe larg cu Ksenia Parkhatskaya, dat fiind faptul că prima noastră întâlnire a fost una live, prilejuită de performance-urile susţinute de ea, ca invitată, în cadrul memorabilului Festival

SoNoRo, al cărui concept din 2022, Orient Express, i-a oferit cadrul ideal pentru a-şi manifesta, încă o dată, ataşamentul pentru... The Roaring ‘20s.

Ksenia Parkhatskaya © Ivan da Silva (evgenia.se)

SoNoRo Festival, Bucuresti, 2022 © Serban Mestecaneanu

foto © kseniaparkhatskaya.com

Charleston-ul aniversează în 2023 centenarul... spune-mi, cum a reuşit un dans vechi de un secol să te facă să te îndrăgosteşti atât de puternic de el?

Chiar şi eu îmi pun deseori această întrebare, fiindcă m-am îndrăgostit de Charleston pe la 20 de ani şi acum mă apropii de 35, deci a trecut o bună bucată de vreme de când suntem împreună, să zic aşa. Bine, pe atunci, eu fusesem deja într-un teatru [Ksenia a studiat la Teatrul Uventa din St. Petersburg, între 2005 şi 2009 –n.r.] şi îmi plăcea actoria, plus că mai participam la festivaluri de Body Art, împreună cu sora mea [Evgénia Parkhatskaya, artistă vizuală stabilită în Suedia, unde şi-a deschis din 2005 propriul studio de fotografie, artă plastică şi Body Art - n.r.], unde trebuie să te transformi vizual în diverse făpturi imaginare şi să “trăieşti” alte vieţi prin exagerarea expresiei corporale. Pe de altă parte, adoram Jazz-ul şi, cumva, toate aceste elemente se regăseau contopite perfect în atmosfera anilor ’20, tocmai pentru faptul că acea epocă nu se defineşte doar prin dans, sau doar prin muzică, ci este vorba şi de plăcerea de a juca roluri, de a interpreta, de a pretinde, de a face lucruri ieşite din comun, copilăros de nebuneşti. Asta e în fond, cred, ceea ce m-a fascinat şi m-a atras la acea perioadă... naivitatea, exuberanţa, nu ştiu, poate ideea de existenţă trăită un pic haotic, spiritul ludic, neluarea în serios a absolut tot. Şi într-o lume excesiv de serioasă, cum este cea de acum, e minunat să ai posibilitatea să-ţi presari din când în când, în viaţa de zi cu zi, câte un strop de inocenţă, de neseriozitate, de clovnerie chiar. De fapt, în momentul de faţă, inima mă îndeamnă să explorez mai bine această “cale a clovnului”, deoarece simt că, dată fiind tensiunea în care am ajuns să trăim, avem cu toţii nevoie de un fel de a ne descărca emoţional, iar un personaj ilar precum un bufon, care să parodieze orice şi să ne facă să râdem, ar putea reprezenta, pentru câteva momente, o alinare. În anii ’20,

Charleston-ul a adus oamenilor exact acest tip de alinare, a fost un dans absolut nebun, care le-a permis să se descătuşeze, întrucât nu poţi dansa Charleston cu jumătate de măsură, nu, trebuie să îţi întrebuinţezi la maxim tot corpul, chiar dacă ştii că, apoi, vei fi epuizat. De asta, un Charleston nu poate dura mai mult de 2-3 minute, fiindcă te epuizează fizic. Mă uit chiar la mine şi, spre deosebire de atunci când aveam 20 de ani, acum îmi ia cam jumătate de oră ca să îmi pregătesc corpul pentru un performance. E o realitate. Încă nu e ceva dramatic, dar trebuie să ţin seama de asta.

Charleston-ul este o foarte interesantă combinaţie de mişcare coregrafiată şi improvizaţie. Cât de importantă este improvizaţia în practica ta artistică, inclusiv în abordările ce ţin de dansul contemporan?

Citiţi interviul complet cu KSENIA PARKHATSKAYA pe www.zilesinopti.ro

kseniaparkhatskaya.com

Oh, foarte mult! Deoarece eu cred că improvizaţia este esenţa Jazz-ului şi mai cred că, uneori, nu poţi să obţii atât de mult de la corpul tău prin coregrafie, cât poţi să o faci improvizând, mai ales dacă reuşeşti să ajungi în starea în care să simţi că eşti 100% expresiv. Deci improvizaţia îţi oferă cu adevărat indicii referitoare la lucruri de care habar nu ai că sunt în tine sau că le poţi face. Este foarte important să o practici, pentru că îţi permite să prinzi, să răspunzi instantaneu, să fii reactiv la ceea ce auzi... pe loc, şi nu la ceea ce ai pregătit cu ceva vreme în urmă şi care te face să te simţi ca şi cum ai purta o jachetă incomodă. Pentru că tu trebuie să generezi un răspuns potrivit prin intermediul corpului tău exact în acel moment şi nu altcândva. Sigur că, în performance-urile mele, mai ales când nu cunosc spaţiul în care voi evolua şi numi dau seama care e atmosfera, apelez la o combinaţie de părţi coregrafiate şi momente de improvizaţie, dar aşa e şi Jazz-ul în fond, nu-i aşa? [...] foto

ART SAFARI la puterea a 3-a

Art Safari, cel mai îndrăgit eveniment dedicat artei din Europa de Est, își propune să fie deschis pe tot parcursul anului acesta, prezentând publicului nu mai puţin de trei ediții, în spiritul misiunii asumate de a promova valorile artistice românești și de a facilita accesul la cele internaționale. Ştim în acest moment că, pe parcursul lui 2023, vor putea fi descoperite universurile unor artişti precum

Ion Theodorescu-Sion sau Joaquin Sorolla, dar și expoziții spectaculoase organizate în parteneriat cu instituţii de prestigiu, precum National

Portrait Gallery ori V&A Museum.

cunoscut succesul internațional prin abordarea temelor romantice și orientaliste. The Memory Palace. Focus on the French art scene with the Marcel Duchamp Prize din Art Safari 2023, expoziţie centrată pe unul dintre cele mai prestigioase premii din lume dedicate artiștilor, oferă şansa familiarizării cu lucrările lui Mircea Cantor, singurul artist român distins cu Marcel Duchamp Prix, cunoscut pentru pasiunea sa pentru contradicții și pluralitatea de tehnici folosite în exprimare.

Prin cea mai amplă retrospectivă organizată vreodată în România, ediția a XI-a a Art Safari, deschisă în perioada 10 februarie-14 mai, la Palatul Dacia-România din Bucureşti, va celebra „viața interbelică de poveste” a lui Ion Theodorescu-Sion (1882-1939), pictor ce a ilustrat viața satului românesc într-un stil cubist, după ce a explorat în lucrările sale maniera impresionistă și pointilismul. În acelaşi timp, publicul se va putea bucura și de lucrările unor importanţi artişti spanioli, în expoziţia Maeștrii picturii spaniole. Secolul al XIXlea și apariția Impresionismului, construită în jurul renumitului impresionist spaniol Joaquin Sorolla, în contextul celebrării internaționale a centenarului său. Alături de acesta poate fi descoperit și Marià Fortuny, pictor catalan care, deși a avut o carieră scurtă, a

Pentru a doua jumătate a anului, în cadrul Art Safari, este anunţată expoziția Love Stories, o perspectivă asupra rolului portretului în reflectarea artistică a iubirii, începând cu picturile renascentiste din secolul XVI și terminând cu fotografia contemporană, dar şi expunerea unora dintre cele mai iconice genți din istorie, selecţionate din fabuloasa expoziție tematică Bags: Inside Out, de la V&A Museum, o explorare a evoluţiei design-ului, stilurilor şi funcţiilor acestui accesoriu indispensabil de-a lungul secolelor. Dar până la acestea mai e vreme, aşa că revenim la ediţia Art Safari vernisată în februarie, unde, alături de subiectele de interes deja enunţate, nu trebuie ratată nici expoziţia dedicată tinerilor creatori români, Young Blood 2.0. Ce este nou în artă?

La odalisca - Joaquin Sorolla

Țărănci în Abrud - Ion eodorescu-Sion

Arta lui BOB DYLAN la MAXXI(m)

„Retrospectrum”

Laureat al premiului Nobel pentru literatură şi câştigător al zece Grammy-uri pentru muzică, iconicul cantautor Bob Dylan rămâne ceva mai puţin cunoscut pentru manifestările sale în zona artei vizuale, expuse publicului pentru întâia oară cu 50 de ani în urmă prin intermediul unei serii de desene în cartea sa, Writings and Drawings. Asta după ce, post-Woodstock, sătul să e etichetat “purtătorul de cuvânt al unei generaţii”, Bob Dylan lansase în ‘70 ironicul Self Portrait, album împănat de cover-uri Pop şi Folk - de la Paul Simon la Gilbert Bécaud -, care include pe copertă un portret pictat chiar de muzician.

Abia în noul mileniu, lucrările de artă vizuală ale lui Bob

Dylan au început să devină subiect de interes expoziţional - combo-ul de la Gagosian Gallery din N.Y., The Brazil Series la Statens Museum for Kunst din Copenhaga, “porţile”

şi peisajele americane de la galeria londoneză Halcyon -, însă întotdeauna show-urile sale au avut caracter punctual, tematic, neoferind pasionaţilor de artă posibilitatea unei panoramări experienţiale ale lucrărilor muzicianului... până la Retrospectrum, cea mai vastă retrospectivă Bob Dylan organizată vreodată, curatoriată de Shai Baitel, directorul artistic al Muzeului de Artă Modernă din Shanghai, vernisată în China în 2019, apoi relocată, din toamna lui 2021, la Frost Art Museum din Miami până în aprilie 2022, şi care a ajuns acum, în sfârşit, în Europa, mai exact în spaţiul futurist imaginat de Zaha Hadid al MAXXI, Museo nazionale delle arti del XXI secolo din Roma, unde rămâne deschisă publicului până pe 30 aprilie 2023.

În cadrul expoziţiei monografice

Bob Dylan: Retrospectrum pot fi descoperite peste 100 de creaţii vizuale ale lui Dylan, nu doar picturi, acuarele sau desene, dar şi sculpturi în metal sau lucrări video, care acoperă aproape exhaustiv cei peste 60 de ani de carieră - ce debutase, în fapt, înainte de Writings and Drawings, cu reprezentarea pictată a trupei The Band pe coperta albumului Music From Big Pink, din 1968 -, structurate sub forma unui jurnal care documentează evoluţia surselor de inspiraţie ale unuia dintre cei mai prolifici artişti în viaţă, în opt secţiuni tematice: Early Works, The Beaten Path, Mondo Scripto, Revisionist, Drawn Blank, New Orleans, Deep Focus şi Ironworks. De ce Retrospectum reprezintă un must-see? Într-un mod foarte simplu, ne spune chiar Bob Dylan: “This exhibition is meant to provide perspectives that examine the human condition and explore the mysteries of life that continue to leave us perplexed. It’s very different from my music, of course, but every bit as purposeful in its intent.”. În acest început de an... toate drumurile duc la Roma!

foto © William Claxton (Sony Music)

Cartea de(spre) cântece a lui BOB DYLAN

Artist tot mai greu de descifrat, mai ales în secolul XXI - pare acum premonitoriu că a primit în 2001 premiul Oscar pentru piesa cu titlul Things Have Changed -, Bob Dylan a devenit o prezenţă perceptibilă public doar în clarobscur, asemenea unei Garbo sau Marlene, aşa cum, de altfel, legendarul cantautor apare în concertul-eveniment din 2021, Shadow Kingdom. Misterul ce continuă să îi înconjoare persona alimentează întrebări fără răspuns, întrucât nu ştim decât foarte puţin despre rotiţele lui interioare şi ce le angrenează într-un mod atât de original. După cum scria însuşi artistul, “If I wasn’t Bob Dylan, I’d probably think that Bob Dylan has a lot of answers myself”. Din acest punct de vedere, ‘Regele (pen) umbrei’ a surprins destui fani la finele anului trecut, când a publicat The Philosophy of Modern Song, prima sa carte de proză de la Chronicles: Volume One încoace, care înglobează nesperate răspunsuri legate de preferinţele lui Dylan pentru 66 de cântece... care nu sunt compuse de el.

Într-o dezordine aproape suprarealistă, Bob Dylan ne oferă o baleiere caleidoscopică, prin comentarii şi posibile interpretări subiective ale unei varietăţi incredibile de piese, de la The Whiffenpoof Song, din 1909 (versiunea lui Bing Crosby),

până la My Dirty Life and Times, al lui Warren Zevon, din 2003, bifând nonşalant deceniile pe ritmuri Country, Rock’n’Roll, Americana, Punk, Soul sau Rock. N-avem Beatles sau Stones, dar sunt Clash şi Grateful Dead, nu apar Joan Baez sau Chuck Berry, însă au loc Judy Garland şi Johnny Cash, deci chiar dacă titlul cărţii începe cu “filosofia”, nu avem de-a face cu scrieri despre dialectică sau ontologie muzicală, ci cu un soi de jurnal

intim al lui Bob Dylan, rezultat al experienţelor personale, reflectate prin imagistica specifică lui, abstractă, incitantă, întunecată şi înţesată de simboluri.

Având ca fir comun raportul său cu muzica modernă, Bob Dylanîntregeşte astfel un triptic tematic, prin folosirea cuvântului vorbit, cântat şi, acum, scris... fiindcă, până la volumul The Philosophy of Modern Song, a existat emisiunea de radio pe care Dylan a realizat-o între 2006 şi 2009, Theme Time Radio Hour, accesibilă integral online, o captivantă călătorie în istoria muzicii presărată cu replici memorabile ale artistului ce-şi asumă postura de DJ, iar după aceea, între 2014 şi 2017, Bob Dylan a cântat zeci de compoziţii din Great American Songbook pe trei albume de cover-uri “istorice”: Shadows in the Night, Fallen Angels şi Triplicate. Rămâne un mister dacă acest triptic a fost conceput de către Bob Dylan ca atare, însă reprezintă rezultatul fascinant al experienţelor unui talent inegalabil, care a contribuit esenţial la schimbările şi nuanţarea întreg spectrului Pop culture.

SANDi:

„Arta trebuie să fie liberă, accesibilă, în stradă pentru oricine, fără pretenții”

În paralel cu muralele și ilustrațiile, SANDi face și proiectare vestimentară, și croitorie. De asemenea, spune că-i place să rămână deschisă și să învețe constant. De exemplu, în ultimii 10 ani nu a fost foarte activă în ilustrație sau street art, pentru că în paralel a învățat biologie, croitorie, design și proiectare, iar mai nou, foto-video. Toate aceste studii le face pentru că îi place „să știe tot ce nu știe”, dar și pentru că, după un timp de imersie într-un subiect, poate să creeze punți de legătură între domenii.

Cum ai ajuns să-ți creezi stilul care te definește?

Am o abordare specifică în ceea ce privește paleta cromatică, modul de lucru, dar simt că încă îmi caut și definesc stilul, nu știu dacă o să fie un moment în care să zic că mi-am găsit stilul, îmi place să experimentez. De asta și încerc medii diferite de expresie (textile, instalații interactive etc.) și fiecare, deși dintr-o arie diferită, schimbă ceva în mine și, implicit, în modul în care desenez.

Nu cred că sunt cunoscută și mă surprinde și

mă bucură absolut de fiecare dată când vine cineva la mine și îmi zice că îmi știe lucrările.

Cum decurge procesul tău creativ?

În lucrările personale plec de la emoții, care mă conduc spre culori și forme, caut și fac multe schițe. Desenez inițial pe hârtie, apoi selectez din ele câteva pe care le modific digital.

Cum ți-a schimbat street art-ul felul în care percepi arta și lumea în general?

Am fost atrasă de street art pentru că mi-a

SANDi. Foto © Bohemian Photo Studio by Orsolya Balint

confirmat ceva ce simțeam de foarte mult timp: arta trebuie să fie liberă, accesibilă, în stradă pentru oricine, fără pretenții. Apoi, când am început să fac eu asta, am văzut cum poate transforma atmosfera unui spațiu.

Cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?

Văd un impact, deși eu cred că sunt prea puțin prezentă în social media. Ce îmi place de când cu social media e contactul cu oamenii, e fain că îmi scriu oameni care văd lucrările mele, îmi place feedback-ul ăsta direct. Observ cum distanța dintre artă și public e tot mai mică. Muzee mari din toată lumea prezintă expoziții pe social media - asta e un lucru bun. Apoi observ și efectele negative, cum ar fi presiunea de a crea pentru a rămâne vizibil în marea de conținut.

festivalului era „Poezia orașului”, am pornit de acolo și am luat toate emoțiile pe care le-am trăit în oraș, în pandemie. Dar îmi place cel mai mult lucrarea aia pentru conexiunea cu oamenii, a fost foarte frumos și primitor pentru mine Brașovul și mi-a încălzit sufletul să văd așa mulți oameni că se bucură de intervenția mea.

Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?

Pentru mine, toate lucrările prezintă provocări și mereu mă captivează, îmi place să găsesc soluții - de la cum exprim o anumită idee într-o imagine la cum trasez linii când am mâna accidentată (asta se întâmplă în timp ce răspund la acest interviu). Provocările pentru mine fac parte din frumusețea procesului.

Povestește-mi un pic despre lucrarea ta preferată pe care ai făcut-o într-un oraș din România.

Până acum, preferatul meu rămâne proiectul realizat cu Unhidden România în cadrul Amural, la Brașov. E foarte personal, tema

Din punctul tău de vedere, cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj social / politic?

Cred că arta are multe funcții și e important să le păstreze pe toate.

Cu ce ai vrea să rămână cineva care trece pe stradă și vede lucrările tale?

Toți cei care le observă au o reacție, un gândîmi place, nu îmi place - și asta e ce îmi doresc.

Ce urmează pentru SANDi?

Ateliere - am revenit recent, după o pauză lungă, la a ține ateliere și am realizat cât de dor îmi era de activitatea asta. Mai mulți pereți, colaborări și un proiect personal.

Unhidden Amural. Foto © Bohemian Photo Studio by Orsolya Balint

Linia 27. Foto Creart Bucharest - One Heart - One Story

SANDi x Unisson live painting by Feeder

WWW.ZILESINOPTI.RO/FILME/

RECOLTĂ DELOC LA ÎNTÂMPLARE

În1942 primea o nominalizare la cel mai bun film Random Harvest și câștiga protagonista Greer

Garson, dar nu pentru interpretarea din această producție, ci pentru Mrs. Miniver! Ce vremuri

și ce scenarii de neuitat și de reprogramat la Cinematecă! Ar fi interesant de văzut în viitor de ce titluri ne vom mai aminti (firește, nu noi, ci generațiile următoare) peste 80 de ani, din lista de nominalizări la Oscar din 2023!

Lacea mai râvnită statutetă, față de Globurile deja decernate, și-au pierdut locurile de propuneri sinistrul Babylon și prea ușurelul Glass Onion și și-au făcut loc All Quiet on the Western Front și Women Talking, că prea era bătător la ochi să nu fie nicio regizoare, conform obositoarei idei de corectitutine politică și, uite așa, a apărut Sarah Polley, chiar dacă nu s-a calificat și la realizatori, de unde au dispărut James Cameron (pentru Avatar) și Baz Luhrmann (pentru Elvis), dar s-au strecurat, pe bună dreptate, Todd Field, pentru extrem de complexul și sămânță de scandal Tár, și Ruben Östlund, pentru deja votatul de juriul de la Cannes Triangle of Sadness! Balanța va înclina însă spre Spielberg și de astă dată!

Și la internaționale, că acolo ne doare cel mai tare și ne roade invidia, au dispărut asiaticele, genialul Decision to Leave al sudcoreanului și RRR venit din India, și au apărut extraordinarul irlandez The Quiet Girl EO, povestea măgărușilor octogenarului polonez Skolimovski, dar cu cele mai mari șanse rămâne Argentina 1985, care ar trebui să fie o vizionare obligatorie pentru studenții la Drept și Istorie, și pentru profesorii lor și, de ce nu, și pentru cineaștii noștri, căci un subiect atât de intens, de a nu rămâne nimeni nepedepsit sau măcar nejudecat pentru faptele

abominabile din comunismul local, ar stârni cu siguranță interesul, mai ales acum, când la Răsărit, istoria pare că se repetă și ororile tot de la Moscova vin.

Și la actori? Colin Farrell pentru Banshees of Inisherin și Bill Nighy pentru Domnul Williams, din Living, sunt cu mult mai subtili decât Austin Butler și imitația, chiar dacă suprinzătoare, a lui Elvis (dacă o ignorăm pe cea mult mai cu har a lui Rami Malek pentru Freddie Mercury), dar cu emoția stârnită de dispariția fiicei Regelui la câteva zile după apariția, în sală, la Globuri…

Iar la actrițe, Cate Blanchett, cu toate nemulțumirile breslei muzicii clasice, pentru personaj, și nu pentru interpretare, să sperăm că nu va fi boicotată, pentru că face un rol memorabil și cu enorm de multe fațete!

Rămâne de văzut și câți simpatizanți are Michelle Yeoh, pentru cel mai nominalizat: bizarul și halucinogenul Everything Everywhere All at Once!.

Michelle Yeoh, pentru cel mai nominalizat: bizarul și halucinogenul

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI PROGRAM FILME / VIDEODOME/ PREMIERE CINEMA/ POINT OF VIEW/STREAMING/ TV/ CINE COMBO și , care trebui

Uluitor (deși s-a mai întâmplat), să din 1940!

Uluitor (deși s-a mai întâmplat), coșmaresca animaţie Guillermo del Toro’s Pinocchio apare la Oscar și ar merita la Zmeurici! Sper să

și-o ia! Măcar din respect pentru impecabila variantă a lui Disney, din 1940!

Premierele lunii

Spiritele din

Cu peste 100 de premii deja câştigate - dintre care trei Globuri de Aur - şi mare favorită la Oscar, tragicomedia The Banshees of Inisherin (Spiritele din Inisherin), scrisă şi regizată de Martin McDonagh (Şapte psihopaţi, Trei panouri în afara oraşului Ebbing, Missouri), spune cu umor negru povestea unei prietenii eşuate, cea dintre Colm (Brendan Gleeson) şi Pádraic (Colin Farrell), care se consumă violent în 1923, la sfârşitul Războiului Civil din Irlanda, într-un cătun izolat de pe insuliţa fictivă Inisherin.

Cabana de la capătul lumii

Horror PREMIERA: 3 FEBRUARIE

Din 3 februarie, pe marile ecrane de la noi va rula Cabana de la capătul lumii (Knock at the Cabin), un Mystery-Thriller psihologic în care o vacanță de familie se transformă în misiunea de a salva umanitatea de... sfârșitul lumii, avându-i în distribuţie pe Dave Bautista (Guardians of the Galaxy), Jonathan Groff (The Matrix Resurrections), Rupert Grint (Harry Potter).

Titanic

Dramă PREMIERA: 10 FEBRUARIE

După 25 de ani de la prima întâlnire cu personajele interpretate de Leonardo

DiCaprio și Kate Winslet, Jack şi Rose, fanii vor putea privi din nou în cinematografe deja binecunoscuta poveste de dragoste a celor doi în versiune 4K, relansarea Titanic, câştigător a 11 premii Oscar, fiind planificată de regizorul James Cameron, care numește filmul „a timeless celebration of love”...

Năstrușnicul motan Maurice

Animație

PREMIERA: 3 FEBRUARIE

O distribuție stelară se distrează pe cinste în „The Amazing Maurice”, această adaptare fabuloasă a unui roman scris de Terry Pratchett, The Amazing Maurice and His Educated Rodents, apărut în 2001, despre o gașcă de șobolani escroci care se desprind dintr-o escrocherie care a mers prost. Povestea lui Maurice, un motan vorbăreţ care își duce traiul pe străzi...

Omul-Furnică și Viespea: Quantumania

Acțiune PREMIERA: 17 FEBRUARIE

Cu „Black Panther: Wakanda Forever”, cea de-a patra fază a Universului Cinematic Marvel (MCU) s-a încheiat, iar cu „Ant-Man and the Wasp: Quantumania” se dă startul fazei cinci. Se trece astfel de la Multiverse la Microverse, a.k.a. Quantum Realm (Tărâmul Cuantic), chiar dacă toate filmele din fazele 4-6 sunt cunoscute și drept The Multiverse Saga...

Till

Dramă PREMIERA: 17 FEBRUARIE

Pelicula „Till” vorbește despre viața mamei lui Till de după uciderea acestuia, în special despre lupta ei împotriva unui sistem rasist, în cei mai grei ani pe care populația afro-americană din SUA i-a îndurat în secolul precedent. Rolul principal, cel al lui Mamie Till-Mobley, este jucat de Danielle Deadwyler, cunoscută publicului după rolurile din „The Harder They Fall” și „Station Seven”...

Missing

Dramă PREMIERA: 24 FEBRUARIE

Mama adolescentei June Allen dispare în timpul unei vacanțe romantice în Columbia alături de noul ei iubit; acesta este momentul în care filmul „Missing” - pregătit de lansare în februarie la cinema - începe să câștige avânt în fața spectatorilor. Tânăra de 18 ani cucerește publicul instant datorită minții agile și intuiției de care dă dovadă în timp ce folosește toate instrumentele moderne...

Asterix și Obelix: Regatul de Mijloc

Comedie PREMIERA: 24 FEBRUARIE

Astérix & Obélix: L’Empire du Milieu, unul dintre cele mai așteptate filme ale acestui an, va fi lansat în cinematografe pe data de 24 februarie, sub titlul Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc. Pentru numeroșii fani ai benzilor desenate, tandemul Astérix-Obélix nu mai necesită o introducere, cei doi războinci ai Galiei reușind încă din 1961 să-i încânte pe oamenii din întreaga lume...

Liga asasinilor

Acțiune PREMIERA: 17 FEBRUARIE

Lumea asasinilor este una misterioasă. Învăluită într-o rețea de crimă organizată și corupție politică, munca unui ucigaș sub contract este, în general, ceva despre care oamenii știu, dar nu au o experiență directă, ceea ce o face de fiecare dată la fel de fascinantă pentru publicul de cinema. Acum, o nouă abordare a arhetipului personajului asasin este explorată cu Assassin Club...

Imperiul luminii

Romantic PREMIERA: 24 FEBRUARIE

Scris şi regizat de Sam Mendes, câștigător al Oscarului pentru American Beauty și al Globului de Aur pentru 1917: Speranță și Moarte, filmul Empire of Light (Imperiul luminii), o dramă romantică ieşită din comun, are premiera la noi în cinematografe chiar de Dragobete. Pe coasta de nord a comitatului Kent din Anglia anului 1980 o întâlnim pe Hilary Small (Olivia Colman)...

Ursul narcoman

Comedie PREMIERA: 24 FEBRUARIE

Cine nu își dorește să vadă un film despre un urs care consumă droguri? Încă de la anunțul lansării filmului, „Cocaine Bear”, cunoscut și sub numele de Pablo Eskobear, a devenit rapid o figură virală pe rețelele de socializare, filmul fiind bazat pe povestea reală a unui urs care, în anii ’80, a făcut supradoză, după ce a ingerat o pungă de cocaină abandonată în nordul Georgiei!

Apocalipsa începe la

Când vine vorba de intrigi supranaturale, suspans și răsturnări de situație, regizorul și actorul M. Night Shyamalan și-a făcut o solidă reputație printre amatorii genului Thriller. După Al șaselea simț, din 1999, care i-a adus popularitatea globală, a încercat cu fiecare nou film să-și mulțumească fanii, care au devenit dependenți de stilul său de a spune o poveste, ce a primit și un trademark... „Shyamalan Twist”. Începând din 3 februarie, pe marile ecrane de la noi va rula cea mai recentă producție a sa, Cabana de la capătul lumii (Knock at the Cabin), un Mystery-Thriller psihologic, în care o vacanță de familie se transformă în misiunea de a salva umanitatea de... sfârșitul lumii, avându-i în distribuţie pe Dave Bautista (Guardians of the Galaxy), Jonathan Groff (The Matrix Resurrection), Rupert Grint (Harry Potter), Ben Aldridge (serialul Fleabag) şi Nikki Amuka-Bird (Jupiter Ascending). Filmul Knock at the Cabin se bazează pe romanul The Cabin at the End of the World, din 2018, al scriitorului de Horror şi Dark Fantasy Paul G. Tremblay, care i-a adus acestuia al doilea său premiu Bram Stoker din carieră. Povestea urmărește evadarea din mediul urban a unui cuplu, Andrew și Eric, alături de tânăra lor fiică adoptivă, Wen, ajunşi în vacanţă într-o

cabană din pădure. Relaxarea nu durează mult, deoarece sunt abordați de patru necunoscuţi. Intențiile lor sunt departe de a fi pașnice, întrucât chiar din prima interacțiune cu micuța Wen, aflăm că au „inima frântă” din cauza a ceea ce urmează să se întâmple. Mai târziu, cei patru forțează intrarea în intimitatea cabanei și explică familiei că au o „treabă foarte importantă de făcut”, care ar putea fi cea mai importantă slujbă „din istoria lumii” - în mâinile lor stă o decizie care poate duce fie la salvarea omenirii, fie la începutul apocalipsei.

Într-un interviu recent, M. Night

Shyamalan a comparat Cabana de la capătul lumii cu filmul său cu premisă SF din 2002, Signs, afirmând că „ambele filme sunt limitate, într-o oarecare măsură, și ambele sunt populate de familii atât de iubitoare în centrul evenimentelor apocaliptice. Cred că te îndrăgostești de ambele familii. Râzi cu ele, ești speriat pentru ele. Te simți conectat”. Aici mai poate fi adăugat că ambele filme jonglează cu tema religiei: dacă în Signs, personajul lui Mel Gibson era un preot catolic care începe să-și pună la îndoială credința, noul film, Knock at the Cabin, prezintă cvartetul invadator asemenea celor Patru Călăreți ai Apocalipsei.

Care va fi în acest caz destinul fetiţei? Rămâne de văzut.

„Cabana de la capătul lumii”

Spiritele din Inisherin...

Pe drumul spre Oscar(uri)

Mare favorită la Oscar cu 9 nominalizări, tragicomedia

The Banshees of Inisherin (Spiritele din Insiherin), cu premiera în 3 februarie, scrisă, regizată şi co-produsă de cineastul londonez Martin McDonagh (Şapte psihopaţi şi un câine, Trei panouri în afara oraşului Ebbing, Missouri), merită cu certitudine a fi vizionată, fie şi din simplă curiozitate, pentru cele aproape 300 de nominalizări şi peste 100 de premii deja câştigate, dintre care trei Globuri de Aur, dar, dincolo de acest argument, câteva detalii ar putea fi utile cinefililor aflaţi la primul contact cu imaginaţia lui McDonagh şi umorul său ultraîntunecat.

Povestea prieteniei dintre Colm (Brendan Gleeson) şi Pádraic (Colin Farrell) se consumă violent cu 100 de ani în urmă, la sfârşitul Războiului Civil din Irlanda, dar fără a avea conotaţii istorice, întrun cătun de pe insuliţa fictivă Inisherin, iar titlul The Banshees of Inisherin e dat de cântecul compus de Colm, cel care provoacă dezintegrarea în mod brutal a relaţiei - care părea a fi una “de-o viaţă” - din dorinţa de a merge mai departe, în încercarea lui de a se dedica unor lucruri cu adevărat memorabile... fără a ţine seama de consecinţe. Debusolat de

într-o

existenţială, întrucât se definea pe sine

respingerea totală din partea prietenului său, Pádraic, un om simplu, inclusiv la minte, intră practic într-o criză existenţială, întrucât se definea pe sine eminamente prin raportarea la Colm şi devine răzbunător, ajungând să-şi distorsioneze inclusiv conexiunea cu propria soră, Siobhán (Kerry Condon), o fată bătrână visătoare,

ori cu Dominic (Barry Keoghan), junele tarat de abuzurile părintelui, poliţist în acest microunivers tradiţionalist ferit până atunci de turbulenţe născute din alienarea socială. Un alt motiv serios pentru a viziona The Banshees of Inisherin este chimia dintre Colin Farrell şi Brendan Gleeson, care funcţionează realmente impresionant, o reiterare a magiei tandemului făcut de cei doi super-actori în 2008, în debutul ca regizor în lungmetraj al lui Martin McDonagh, In Bruges. De altfel, fiecare a mai lucrat şi ulterior cu cineastul, la Seven Psychopaths (Farrell) şi, respectiv, The Guard (Gleeson). Revenind la ficţiunea cinematografică, The Banshees of Inisherin este un film de o frumuseţe şi o sensibilitate aproape neverosimile, dacă am judeca strict separat unele ingrediente - simplitatea la limita cu clişeicul a poveştii, tratamentul în cheie melancolic-ilară a temei singurătăţii/izolării şi puseele acute de violenţă fizică şi psihologică -, dar tocmai absurdul cu ajutorul căruia

acute de violenţă fizică şi psihologică -, dar tocmai cu

Martin McDonagh

forează, impasibil la susceptibilităţi, în zăcământul de frici, frustrări şi anxietăţi universale, este cel care ranforsează legătura emoţională a spectatorului cu personajele de pe marele ecran.

forează, impasibil la susceptibilităţi, în

PAVEL BARTOŞ

În oglindă cu RAMON

Printre cele mai aşteptate filme din luna februarie se numără comedia romantică Ramon, primul lungmetraj produs de îndrăgitul actor Pavel Bartoş, care incită în egală măsură prin lansarea unui personaj ce se anunţă a fi extrem de simpatic, erou chiar de posibilă franciză - viticultorul bonom şi idealist care-şi caută dragostea într-o metropolă nu foarte prietenoasă cu visătorii -, şi prin distribuţia cu o largă arie de acoperire în ceea ce priveşte popularitatea, indiferent de mediul din care provin performerii (cinema, teatru, TV sau online), din povestea lui Ramon/Bartoş făcând parte, printre alţii, posesori de nume rezonante pentru varii tipuri de public, precum Smiley, Andreea Vasile, Andreea Esca, Iulian Postelnicu, Elvira Deatcu, Selly, Rodica Mandache sau Alexandru Ion. Întrucât Ramon intră în cinematografe începând din 3 februarie, l-am rugat pe PAVEL BARTOŞ să ne ofere unele lămuriri legate de cât se regăseşte în personajul pe care l-a creat şi cum a decurs gestaţia filmului, odată definitivat scenariul dezvoltat în baza ideii sale de către Lia Bugnar, Jesús del Cerro şi Anghel Damian.

Foto © Ana Maria Moldovan (Micafotografa)

Pavel, cum s-a născut în mintea ta acest supererou şi cine crezi că

îl va simpatiza mai mult?

În fond, el este un om simplu, aşa că, până la urmă, cei din jurul lui decid dacă este sau nu supererou... de fapt, contextul îl face să oscileze între aceste două, hai să le zicem, aptitudini sau calități ale lui. Îl am în cap pe Ramon de vreo 10 ani de zile, dar cumva a prins sămânță mai concret acum cinci ani, când am zis că poate fi un personaj pe care să îl joc şi atunci mi-a venit și ideea lungmetrajului. Pot spune însă că abia de vreo trei ani lucrăm concret la el, eu și Jesús del Cerro, şi iată că am ajuns acum la rezultatul final. Să ne bucurăm, din 3 februarie, de acest personaj și de filmul în sine, pentru că e unul pentru toată lumea, de la copilul de 8 ani până la copilul de 118 ani. Fiecare se regăsește, pentru că este un alt tip de comedie, în care avem și acțiune, avem și emoții, avem şi... romantism, dacă poți să îi zici așa. Chiar am făcut o previzionare cu diferite categorii de vârstă și, culmea!, dacă de la cei de peste 25 de ani ne așteptam oarecum la reacții foarte bune, am primit una la fel de bună şi de la categoria între 16 și 25 de ani... adică s-a lăsat cu aplauze la final, ceea ce ne-a bucurat, pentru că înseamnă că se regăsesc. Ne-am dat seama că, dacă povestea este bună, lumea o acceptă, indiferent de vârstă, intră în poveste, se duce cu ea și se bucură.

Foloseşti constant pluralul. Mi-l explici?

Ideea este că am avut cu ceva ani în urmă șansa unui rol într-un film în regia lui Jesús del Cerro, în prima comedie de Crăciun făcută după Revoluție, Ho Ho Ho [din 2009]. Acolo l-am cunoscut pe Jesús și ne-am promis că, atunci când eu voi fi și producător, el va fi regizorul cu care voi lucra... iar el a crezut atât de mult în visul meu ca a devenit și co-producător.

Revenind la personaj, spune-mi câteva trăsături care îl definesc pe Ramon.

Așa cum ziceam, inclusiv în sinopsis, el este un om simplu, un viticultor care, într-o zi, este luat cumva din zona lui de confort datorită unei conjuncturi: întâlnește cea mai frumoasă femeie din lume...

pentru el, de care se îndrăgostește și pornește în căutarea acesteia în Bucureștiul pe care unii prieteni de-ai lui îl consideră “sălbatic” și “periculos”. El crede însă în visul lui și crede în iubire, dar bineînțeles că este pus în diferite situații în care, om simplu fiind, reacționează complet diferit de cum ar reacționa oricine altcineva, iar asta îl face ilar... îl face poate de neînțeles pentru unii. Și de aici pornește tot umorul situației.

Dat fiind faptul că trăiești cu acest personaj de un deceniu, cât din Pavel Bartoș e Ramon și cât din Ramon și-ar dori să fie Pavel Bartoș?

Ca să nu fim ipocriți... destul de mult! Nu neapărat elemente autobiografice, dar are multe trăsături din Pavel Bartoș. În primul rând, are acea dorință de a face bine, care, cred eu, mă caracterizează și pe mine. De a face bine în jurul tău, că acum nu mai este bine înțeleasă această atitudine, a devenit altceva. Şi cred că mai avem o asemănare extraordinară: atunci când credem în ceva, credem într-un vis, ne luptăm până la capăt pentru a-l îndeplini. Aici e trăsătura principală, punctul comun al meu și al lui Ramon. Că și el este un om care, dacă și-a pus ceva în cap și crede într-un vis, merge până la capăt. Cum se va termina? Vedem, dar mergem până la capăt, ceea ce este foarte important.

Dar pentru ce crezi că Ramon ar putea să-l invidieze pe Pavel Bartoș?

Pentru familia care o are Pavel Bartoș. Punct. Și pentru profesia care o are, și pentru că face ceea ce îi place. Poate pentru asta, dar, în rest, pentru simplitatea lui și pentru zona în care noi l-am pus să locuiască îl invidez eu. Adică îl invidiez în toată simplitatea și liniștea pe care el le are. Mi-aș dori de multe ori, în toată nebunia asta în care trăim câteodată, să am parte de simplitatea vieții lui Ramon. [...]

Citiţi interviul complet cu PAVEL BARTOŞ pe www.zilesinopti.ro

TITANIC Jack și Rose revin pe marele ecran

După 25 de ani de la prima întâlnire cu personajele Jack Dawson (Leonardo DiCaprio) și Rose DeWitt (Kate Winslet), începând cu 10 februarie, fanii vor putea privi din nou, în cinematografe, povestea de dragoste a celor doi, într-o versiune modernizată (4K 3D), relansarea fiind planificată de regizorul James Cameron, care numește filmul „a timeless celebration of love”, pentru a coincide cu Valentine's Day.

Intitulat inițial Planet Ice, filmul, inspirat din tragedia care a avut loc

între 14 și 15 aprilie

1912, când nava de croazieră

Royal Mail Ship Titanic, aflată în drumul său spre New York, s-a scufundat după ce tribordul

s-a lovit de un iceberg, având la bord aproximativ 2.200 de pasageri (dintre care doar 705 au supraviețuit), prezintă, alături de povestea fictivă dintre Jack și Rose, și nenumărate elemente care s-au întâmplat cu adevărat în noaptea accidentului. De

exemplu, în timp ce pasagerii așteptau să urce în bărcile de salvare, orchestra Titanicului (formată din opt muzicieni), care cânta în mod obișnuit în salonul de lux al vasului (decorat ca un tribut adus Palatului Versailles), s-a mutat pe puntea navei pentru a calma călătorii, muzica auzindu-se până în momentul în care Titanicul s-a scufundat cu ei.

Un alt element real prezentat în film este și numărul insuficient de bărci de salvare de pe vas (20, care puteau salva

doar 1.178 de persoane), alături de modul în care sunt ilustrate diferențele sociale dintre pasageri. Titanicul era poreclit „The Millionaire’s Special” și avea la bordul său călători precum afaceristul american Benjamin Guggenheim, jurnalistul britanic William Thomas

Stead și unul dintre fondatorii magazinului Macy’s, Isidor Straus. Dintre oamenii salvați, doar 174 nu se aflau printre cei privilegiați. În ceea ce privește producția peliculei, în 1997, producătorii au investit aproximativ 200 de milioane de dolari în dezvoltarea filmului, în timp ce nava din realitate a costat 7,5 milioane (care valorează aproximativ 180 de milioane în prezent).

După lansare, Titanic a câștigat11 Premii Oscar, printre care și Best Picture, Best Director, Best Editing și Best Original Song (pentru piesa My Heart Will Go On).

Pentru a sărbători aniversarea filmului, James Cameron s-a ocupat, alături de National Geographic, și de o serie documentară cu premiera pe 5 februarie, Titanic: 25 Years Later, în care a explorat atât istoria vasului, cât și controversele din jurul producției... precum faimoasa scenă în care Jack se sacrifică pentru a o salva pe Rose.

Premisa atracţiei romantice dintre un investigator şi o femme fatale suspectă de crimă de la care pleacă filmul sud-coreean

Decizia de a pleca (premiera: 17 februarie) nu pare una ieşită din comun, fiindu-ne deja familiară din producţii occidentale pendulând ca tonalitate între Noir şi Thriller erotic - de la The Big Sleep sau Laura până la Basic Instinct - , dar trebuie ţinut cont că scenariul şi regia sunt semnate de Park Chan-wook (Thirst, Oldboy, I’m a Cyborg But That’s OK), cineast reputat pentru imaginaţia sa, deseori... extremă. Aflat la primul său lungmetraj în şase ani, după memorabilul The Handmaiden (pentru care a primit premiul BAFTA), Park Chan-wook ne livrează un construct narativ extraordinar de alambicat şi de subtil, un puzzle despre dragoste şi atracţie în raport cu inocenţa şi onestitatea personajelor angajate în jocul existenţial, care

nu se relevă a fi chiar simplu de asamblat de către spectator, întrucât, dintr-un anumit punct, acesta trebuie să se poziţioneze, inclusiv moral, faţă de relaţia acestora.

Pentru detectivul burnt-out ce anchetează moartea unui bărbat căzut inexplicabil de pe o stâncă, momentul în care văduva lui - imigrantă ilegală suspectată de implicare din cauza lipsei aparente de reacţie emoţională la tragica pierdere suferită - începe să îl obsedeze... vine extrem de repede. La fel de urgent abandonăm tropul omului legii sfâşiat între datorie şi dragoste din Crime/Noir-ul clasic, pentru că suntem traşi şi scufundaţi de regizor într-un mister lipsit de

mister ce se complică progresiv, fiind splendid pus în scenă, filmat şi montat (premiul pentru regie câştigat de Park Chan-wook cu Decizia de a pleca, anul trecut, la Cannes este absolut meritat).

Efectiv, fiecare pas din evoluţia legăturii interzise dintre cei doi şi a aprofundării detaliilor de context, fiecare nouă secvenţă deconcertează cinefilul, pentru că nu respectă aşteptata dinamică “romantică” şi adaugă tot mai multe şi fine nuanţe la profilul psihologic al fiecărui personaj, reuşind însă, paradoxal, să le conserve şi o doză semnificativă de impenetrabilitate. Este dragostea împărtăşită? Are mecanica relaţiei ceva supranatural? Cât e sinceritate şi cât manipulare? Toate variantele de răspuns par plauzibile în Decizia de a pleca, care trebuie privit cu alţi ochi decât ca pe un produs de fast food cinematografic. De altfel, ochii se dovedesc a fi în continuare o obsesie pentru Park Chan-wook şi o eventuală desluşire a misterului filmului trebuie căutată în interpretarea semnificaţiei modului în care (se) privesc personajele sale

„Decizia de a pleca”, un thriller seducător prin ambiguitate antagonişti, de “buni” şi “răi”, privesc pe marele ecran.

„Ant-Man and the Wasp: Quantumania” dă tonul pentru următoarele filme Marvel

În cea de-a treia parte a francizei Ant-Man, Scott Lang (Paul Rudd) și Hope Van Dyne (Evangeline Lilly) se reunesc pentru a-și continua aventurile întruchipându-i pe Omul-Furnică și pe Viespea. O vor face alături de părinții lui Hope, Hank Pym (Michael Douglas) și Janet Van Dyne (Michelle Pfeiffer), dar și alături de fiica lui Scott, Cassie Lang (Kathryn Newton). Apropo de aceasta, Cassie e un mic geniu, iar un gadget pe care-l dezvoltă va da totul peste cap și va face ca întreaga ei familie să ajungă captivă în Tărâmul Cuantic (Quantum Realm). Aici, cei cinci vor ajunge să interacționeze cu tot felul de creaturi ciudate într-o aventură care va testa limitele posibilului și imposibilului. Dacă până acum, eroii din filmele Marvel și-au purtat aventurile prin tot felul de realități paralele, de această dată, ei vor trebui să salveze lumea luptându-se prin acest Quantum Realm, un tărâm subatomic care există în interiorul lumii noastre.

Regizorul Peyton Reed spune că toate filmele Ant-Man au fost despre familie. „În Quantumania dăm mai multă profunzime și complicăm dinamica familiei, în timp ce pictăm un tablou mult mai mare, mai complex. Am încercat cu degetul tărâmul cuantic în primele două filme, iar de data aceasta, am vrut să dăm filmului un aspect cu totul diferit. Va fi o experiență epică”. Reed mai adaugă

că miza este mare acum deoarece „Ant-Man and The Wasp: Quantumania”

pregătește terenul pentru următoarele filme Marvel.

„Acest lucru m-a motivat în plus. Crearea Tărâmului Cuantic a fost experiența supremă de dezvoltare a unui univers nou. Ideea e că, de această dată, totul va merge mult mai adânc în Tărâmul Cuantic decât în primele două filme. Nu doar că am avut misiunea de a crea felul în care arată aceste orașe și civilizații, dar a trebuit să punem cap la cap și o logică internă și o istorie a acestui tărâm, apoi a trebuit să-l populăm cu creaturi, personaje și tot felul

de structuri. Am avut nevoie de foarte multe surse de inspirație - de la fotografii realizate cu microscopul electronic până la reviste de heavy metal din anii ’70 și ’80. Am mai colecționat și multe imagini de pe copertele unor cărți SF realizate de artiști ca John Harris, Paul Laird, Richard M. Powers. Acele ilustrații au fost evocatoare și au reușit să mă transpună în lumea pe care voiam să o creez.”

Dincolo de Tărâmul Cuantic, care va deveni teren comun pentru multe dintre filmele Marvel care vor urma, Kang the Conqueror (Jonathan Majors)

este cel mai important element din acest film. Despre el se spune că ar fi și cel mai temut răufăcător din întregul MCU. Kang este un călător în timp și un adversar din multivers, care acum se trezește blocat în Tărâmul Cuantic. Nu e prima dată când fanii Marvel se întâlnesc cu el. O altă versiune a sa, dintr-un alt timeline, este personajul He Who Remains, care ne-a fost prezentat în primul sezon din „Loki” (2021). De altfel, Majors a spus despre Kang că e foarte diferit de He Who Remains.

Puterea lui Kang stă în primul rând în abilitatea de a controla timpul, de a experimenta trecutul, prezentul și viitorul în același moment, ceea ce i-a permis să cucerească numeroase lumi și să acumuleze din fiecare tehnologii care l-au transformat într-unul dintre cele mai puternice și temute personaje din Univers. Într-

un fel, Kang este și nemuritor, pentru că a abuzat de atât de multe ori de timeline încât există o infinitate de variante ale sale, împrăștiate prin toate universurile paralele. Asta înseamnă că, indiferent de câte ori Kang este înfrânt, misiunea sa va fi continuată de o altă versiune a sa.

Despre Kang, regizorul Peyton Reed spune: „La început am discutat mult despre cum acest personaj ar trebui să se miște și să vorbească. Kang e capabil să trăiască trecutul, prezentul

și viitorul în același timp. Cum transpunem treaba asta pe ecran? Printr-un personaj care-și conservă energia. Nu risipește niciun gest sau cuvânt. Dacă Kang spune ceva, atunci chiar asta vrea să spună.” Tot Reed spune despre Majors că a adus pe platoul de filmare o altfel de energie, una complementară cu cea jucăușă și relaxată a lui Paul Rudd. În același timp, personajul lui Rudd nu ar trebui subestimat. „Mulți îl consideră pe Ant-Man drept cel mai slab dintre Avengers. Ce poate el să facă? Se face mic și vorbește cu furnicile. E ridicol. Așa că să-l punem pe tipul ăsta împotriva lui Kang Cuceritorul, care e cea mai puternică ființă din multivers, a fost o adevărată provocare pentru noi.”

Așadar, fanii Marvel nu trebuie să rateze „AntMan and the Wasp:

Quantumania”, filmul care dă startul fazei cinci din MCU. Toate filmele Marvel care vor urma vor fi legate în mod direct de ceea ce se întâmplă aici, iar pe 17 februarie vedem cum, pășind alături de Ant-Man pe acest nou tărâm bizar.

TEXT DE SILVIA

Cu 7 asasini şi-un urs narcoman... şi adulții se mai destind câteodată!

Luna februarie este destinată în cinematografe în principal entertainmentului, aducându-ne pe marile ecrane felurite tipuri de basme pentru oameni mari, plăcute şi ușor de digerat pentru publicul matur, cu haz, mister și acțiune din plin. Două dintre acestea ne-au atras atenţia în mod deosebit prin ineditul poveștilor...

„LiGa aSaSiNiLOr”

(r. Camille Delamarre)

Assassin Club, ce are loc în lumea spionilor internaționali și a asasinilor de elită, are o premiză ce aminteşte un pic de reuniunea de killeri din Bullet Train, promiţând să fie la fel de cool ca acesta. Printre ucigașii pe bază de contract, Morgan Gaines (Henry Golding) este cel mai bun dintre cei mai buni, dar când se vede angajat pentru a ucide șase oameni în întreaga lume, ajunge să descopere că toate „țintele” sunt asasini profesionişti, angajați pentru a-l omorî pe el, dintre care doar Falk (Noomi Rapace) se poate lăuda cu abilităţi apropiate lui... aparenţele pot fi însă înşelătoare. Sub îndrumarea mentorului său, Jonathan Caldwell (Sam Neill), Morgan trebuie să îi anihileze pe Falk și pe ceilalți asasini pentru a se menține în viață, dar și pe iubita lui, Sophie (Daniela Melchior), folosită ca pion în jocul mortal, care-l forțează pe Morgan să facă un sacrificiu imposibil: singura cale de a-i salva viața este să și-o piardă pe a lui. Misiune... imposibilă? Premiera: 17 februarie

„urSuL NarCOMaN”

(r. Elizabeth Banks)

Titlul filmului: Cocaine Bear e suficient de sugestiv, dar mai trebuie ştiut că e bazat pe o poveste reală din anii ’80, deci... viaţa bate filmul, cea a ursului care a făcut supradoză, după ce a ingerat o pungă cu cocaină abandonată în nordul Georgiei, în 1985, rămas în memoria publică sub porecla de Pablo Eskobear. Altfel, filmul promite entertainment plin de umor negru şi... sângeros, după cum anunţă sinopsisul său oficial şi putem vedea în trailer. Un grup caraghios de polițiști, infractori, turiști și adolescenți se grupează într-o pădure, unde un baribal (ursul negru american) de peste 200 de kilograme începe să atace cu sălbăticie pe oricine îi iese în cale, după ce înghite accidental o mare cantitate de droguri. Din distribuţie fac parte, printre alţii, regretatul Ray Liotta, în ultimul său rol, Keri Russell, O’Shea Jackson Jr., Christian Convery-Jennings, Alden Ehrenreich și Jesse Tyler Ferguson, iar regia este semnată de Elizabeth Banks (Charlie’s Angels). Premiera: 24 februarie

Revelaţia lunii februarie pentru cinefilii români o reprezintă, fără îndoială, prezenţa în distribuţia blockbuster-ului de acţiune Liga asasinilor (Assassin Club) , alături de vedete precum Sam Neill, Noomi Rapace sau Henry Golding, a tinerei actriţe din Republica Moldova, ANASTASIA DOAGA .

Născută la Chișinău, Anastasia a absolvit în 2020 cursurile prestigioasei Accademia Nazionale di Arte Drammatica Silvio D’Amico din Roma - printre ai cărei alumni s-au numărat, de-a lungul anilor, Vittorio Gassman, Anna Magnani

și Lina Wertmüller - și s-a făcut deja remarcată pe micile ecrane în serialul The Bad Guy, de pe Amazon Prime, iar la festivalurile de film, în remarcabila dramă regizată de Andrea Zuliani, Le ragazze non piagono ( Girls Don’t Cry ). Întrucât Assassin Club va rula în cinematografele noastre

începând din 17 februarie, ni s-a părut un prilej foarte bun să facem cunoștinţă publicului cu o actriţă ce pare a avea în faţă o carieră extrem de promiţătoare, nu doar în film, ci și în teatru, deoarece, cu doar câteva zile în urmă, a avut loc la Roma premiera piesei Mathilde , la Teatro Studio Eleonora Duse, în care Anastasia Doaga joacă rolul principal.

Anastasia, spune-mi mai întâi câteva cuvinte despre rolul din Assassin Club . Rolul pe care îl joc este al unei fete, a fiica unui milionar care, după moartea tatălui, se decide să se informeze referitor la cine l-a ucis, dar și cine a fost persoana care a ordonat acest asasinat... nu vă pot dezvălui mai multe detalii, fiindcă personajul trebuie descoperit în cadrul poveştii.

Cum a fost această primă experiență într-o producție internațională de anvergură, alături de actori experimentați ca Noomi Rapace sau Sam Neill?

A fost chiar prima experiență pe platoul de filmare în general, deoarece, chiar dacă luasem alte roluri mai devreme, am ajuns să-l filmez mai întâi pe acesta și restul mi s-au întâmplat abia după aceea... și evident că îmi tremurau genunchii când am aflat că am fost acceptată, pentru că îmi părea prea departe, oarecum, îmi părea ceva imposibil. Bine, abia terminasem studiile la Academie și îmi ziceam că, probabil, ar fi cam prea mare experiența asta pentru mine și am fost de aceea foarte, foarte, foarte surprinsă și fericită când am aflat că am primit rolul. Iar experiența în sine a fost foarte... surprinzătoare, să zicem, pentru că am descoperit cum reacționez eu în aşa situații şi cum e să ai alături persoane de acest nivel... nivel de actorie, nivel de carieră, de viață, de experiență chiar. Îmi amintesc că, de fiecare dată când veneam să joc o scenă, mă pregăteam și mă gândeam... ‘Acum ar trebui să dau tot ce-i mai bun, că nu pot permite să las o parte din mine să nu facă ceea ce trebuie, să se emoționeze sau să se blocheze!’, fiindcă aveam senzația că nu am dreptul să stric o scenă sau să cobor nivelul acestor persoane. Am simțit, am simțit o foarte mare responsabilitate, din care am învățat foarte multe. În plus, a

Frumoasa surpriză din distribuţia

„ASSASSIN CLUB”

trebuit să joc în limba engleză și un pic în rusă, iar eu, până în acel moment, jucasem mai mult în limba italiană şi destul de puțin în română... şi inclusiv asta a avut un rol important, pentru că a contribuit la toată agitația, la proiectul în sine, să zicem, care m-a încărcat de responsabilitate și de o dorință încă şi mai mare de a face, de a explora tot mai multe și mai multe din propriile capacități.

Ai filmat Liga asasinilor mai întâi dar tu, practic, pentru public ai debutat în Le ragazze non piangono, un ‘coming of age’ în care joci unul dintre rolurile principale, pe Mia, o tânără emigrată din România...

Da, acela a fost primul proiect de suflet, să zicem, pentru că l-am așteptat... din 2018! Avusesem castingul în 2018 și apoi am așteptat cu sufletul la gură să văd cum trec anii dificili ai filmului, pentru că este producție independentă și în proces au intrat înaintea lui alte producții mai importante și mai de substanță. Abia în 2020 am aflat că eu eram Mia, adică doi ani am așteptat să mi se dea un răspuns. Așteptam foarte emoționată, pentru

că aveam o dragoste față de acest personaj de când am citit scenariul... aveam senzația că nu vreau să îl dau nimănui, nu știu cum să zic asta, se crease, așa, o afecțiune, o legătură. Şi apoi am mai așteptat un an, timp în care am mai lucrat cu cealaltă fată, Emma Benini [interpreta Elei în Le ragazze non piangono, centrat narativ pe tandemul EleMia – n.r.], și cu regizorul, iar în 2021 am reușit să filmăm... și asta era exact după Liga asasinilor. Adică experiențele s-au cam suprapus și au venit aproape imediat una după alta. În film joc o fată din București cu un destin dificil, cu foarte multe probleme, o fată care a trebuit să crească foarte repede, nu a avut parte de o adolescență și de o copilărie cum ar fi trebuit să fie. [...]

Caterina Egidi / Hair&Make-up: Marta Ricci @simonebelliagency /

Citiţi interviul complet cu ANASTASIA DOAGA pe www.zilesinopti.ro

Styling:

Look: Adelbel, MTOF / Press offi ce: Lorella Di Carlo foto © Gioele Vettraino

foto © Gioele Vettraino

Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc

Comedia de aventuri

Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc (premiera: 24 februarie) are acţiunea plasată în China anului 50 î.Hr, unde prințesa Fu Yi (Julie Chen), întemnițată în urma unei lovituri de stat, reușește să se elibereze și să fugă în Galia pentru a solicita ajutorul a doi războinci curajoşi, Astérix (Guillaume Canet) și Obélix (Gilles Lelouche), în speranța că magica poțiune ce le oferă puteri supraomenești ar putea-o ajuta... iar pentru că cei doi viteji nu se dau niciodată înapoi în fața unei noi provocări, aceștia acceptă fără să stea pe gânduri solicitarea prințesei, care vrea să se întoarcă pentru a-și salva atât mama, cât și țara. Astfel, cei trei pornesc într-o aventură primejdioasă spre China, neștiind că și

Iulius Cezar (Vincent Cassel), alături de puternica lui armată, se îndreaptă deja spre Regatul de Mijloc.

Pentru numeroșii fani ai benzilor desenate, tandemul Astérix-Obélix nu necesită o introducere, cei doi războinci ai Galiei reușind încă din 1961 să-i încânte pe oamenii din întreaga lume cu peripețiile și aventurile lor. Cu peste 300 de milioane de volume vândute și cu traduceri disponibile în peste 100 de limbi, seria de benzi desenate s-a bucurat de o atenție deosebită din partea industriei cinematografice, de-a lungul anilor fiind lansate numeroase adaptări, printre cele mai de succes producții regăsindu-se cele care i-au trimis pe Astérix și Obélix în Marea Britanie

(1986), alături de vikingi (2006) sau în Grecia Antică, la Jocurile Olimpice (2008).

Sequel la Astérix & Obélix: God Save Britannia, din 2012, filmul de anul acesta, Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc, este regizat de Guillaume Canet, care îl și interpretează pe Astérix, iar povestea originală are la bază un scenariu de Philippe Mechelen și Julien Hervé, inspirat de universul din benzile desenate ale lui René Goscinny și Albert Uderzo, fără a fi însă adaptarea unei anume istorioare create de aceştia. Realizat în contextul pandemiei, este de înţeles de ce Astérix & Obélix: Regatul de Mijloc, primul film live action din francizăîn care Gérard Depardieu îi face loc, fără ranchiună, lui Gilles Lelouche în rolul lui Obélix, este mult așteptat de amatorii de comedii efervescente, mai ales că o vor vedea pe îndrăgita Marion Cottillard preluând de la Monica Bellucci rolul Cleopatrei şi pe veteranul actor comic Pierre Richard ca Panoramix, iar regizorul-actor

Guillaume Canet a declarat că şi-a propus să revină la stilul memorabilului

Astérix & Obélix: Mission Cléopâtre. Vom vedea din 24 februarie ce mai face poţiunea magică din eroii noştri!

În februarie, luna în care inimioarele ne înconjoară și romcomurile de pe Netflix nu ne mai par îndeajuns de convingătoare, pentru cei care s-au săturat de clișeul „Valentine’s Day”, propun o poveste romantică mai interesantă care, în mod ne-ironic, are premiera de Dragobete: Empire of Light. Romantism fără dramă nu se poate, filmul nefiind scutit de încadrarea în acest tipar, în afară de faptul că este scris şi regizat de Sam Mendes, câștigător de Oscar pentru American Beauty și de Glob de Aur pentru 1917: Speranță și Moarte.

Pe coasta de nord a comitatului Kent din Anglia anului 1980, o întâlnim pe Hilary Small (Olivia Colman), managerul cinematografului Empire, angrenată într-o relație cu un nou angajat, Stephen (Micheal Ward). Pare ceva „clasic” filmelor de dragoste, dar să ne amintim că Sam Mendes a regizat şi Skyfall, din franciza James Bond, deci banalitatea nu îl caracterizează. Ce este deci inedit în acest love-story? Că Stephen e cu mult mai tânăr decât Hilary, pregătindu-se să plece la Universitate și, în al doilea rând, băiatul este de culoare, motiv pentru care, din momentul angajării sale la cinematograf, cei doi se

confruntă cu numeroase dovezi de rasism sau xenofobie din partea clienților. Mai mult, Hilary suferă de schizofrenie, are relații sexuale cu superiorul ei însurat, Donald Ellis (Colin Firth), și a fost nevoită să își ia un an sabatic, internată fiind într-un spital de psihiatrie, deci este evident că nu avem de-a face cu un romance obişnuit.

Nominalizată pentru rol la Globul de Aur, Olivia Colman, câștigătoare deja a numeroase premii Golden

Globes, Emmy, BAFTA și Oscar, în special pentru serialul The Crown şi filmul The Favourite, face o treabă excelentă în Imperiul luminii în portretizarea schimbărilor emoționale ale lui Hilary, însă și relația de mentordiscipol pe care a stabilit-o cu Micheal Ward a jucat un rol important, Colman menționând public faptul că l-a forțat pe tânărul actor ca, timp de o săptămână, să o țină constant de mână și să îi descrie ceea ce simte, pentru a putea interpreta cât mai exact diferența de vârstă dintre personaje. În afara distribuţiei ultratalentate, cu Olivia Colman, Colin Firth, Micheal Ward, Toby Jones (în rolul proiecţionistului), Tom Brooke (asistentul lui Donald), se remarcă echipa creativă stelară din spatele camerelor: DoP-ul Roger

Deakins (Blade Runner 2049, Kundun, 1917), monteurul Lee Smith (oscarizat pentru Dunkirk) sau tandemul de compozitori

Trenz ReznorAtticus Ross (The Social Network). Concluzia?

Poate ca Empire of Light nu e filmul clasic de dragoste la care ne scoatem partenerul pe 24 februarie, dar cu siguranță va face Dragobetele memorabil tocmai prin îndepărtarea de clișeul relației perfecte.

„Imperiul luminii”, O poveste de dragoste atipică?

Bleach: Thousand-Year Blood War

Termenul de Big Three este unul relativ nou, dar s-a întipărit deja destul de bine în conștiința colectivă, fie că e vorba de sport, filme sau muzică. Este folosit din ce în ce mai des, cu scopul de a marca trei nume importante ale unui anumit domeniu care se separă de restul, fiind considerate cele mai bune trei, iar titlul de cel mai bun poate merge la oricare, în funcție de persoana pe care o întrebi. Așa cum sunt Nadal, Federer și Djokovic pentru tenisul masculin sau The Dollars Trilogy pentru genul western, așa și lumea anime-urilor de tip shōnen (adică benzi desenate japoneze destinate băieților de 15-16 ani) are propriul ei Big Three: One Piece, Naruto și, nu în ultimul rând, Bleach.

Manga cu același nume, creată de Tite Kubo, s-a bucurat de un succes enorm atât în Japonia, cât și la nivel internațional și, cum se întâmplă adesea cu titlurile care au succes, un serial animat a fost inevitabil. Și uite așa, în 2004, în casele fanilor din toată lumea a răsunat prima oară piesa Orange a japonezilor de la *Asterisk, deja asociată cu intro-ul serialului, care avea să devină una dintre cele mai iconice cântece ale anilor 2000.

în toamna anului 2022 vor lansa ultima parte a serialului, denumită the Thousand-Year Blood War arc.

Și uite așa, în noiembrie anul trecut, copilul din mine, care venea mai repede de la școală acum 12 ca să prindă serialul pe Animax, s-a trântit în fața laptop-ului și s-a bucurat până la lacrimi de reîntâlnirea cu Ichigo

Kurosaki și gașca lui de prieteni, care i-au făcut copilăria atât de frumoasă. Cu o animație nouă, absolut superbă, voice acting răvășitor, atât în engleză, cât și în japoneză și un ritm alert, am putut să zic cu încredere că Bleach s-a întors. Și în ce stil!

împărțită, Bleach fără ca ultima parte din manga

După opt ani plini de suișuri și coborâșuri, sezoane întregi care nu erau bazate pe manga și o comunitate uriașă de fani, care era foarte s-a încheiat abrupt în 2012, să fie animată. În timp ce competitorii One Piece deja întrecuseră

direcți, și Naruto fiecare câte 20 de treaptă ascendentă, Bleach murise, și cu el și orice

sezoane și erau clar pe o treaptă ascendentă, murise, și cu el și orice speranță a fanilor. Totul

până în 2021, când, spre surprinderea tuturor, cei de la Studio Pierrot au anunțat că

anunțat

Bleach la celor

Atenția la detalii a celor de la Studio Pierrot se vede cu ochiul liber. Este tot ceea ce fanii serialului cu care au crescut ar fi meritat să vadă, și încă pe atât!

serialului

Îmi place să cred că există mulți oameni care sunt acum în situația mea. Niște tineri adulți care încearcă să își găsească un rol în viață și probabil sunt cu capul într-o mie de direcții. Dar care au dat totul la o parte și, măcar pentru câteva ore, au uitat de tot și toate și au putut să

probabil sunt cu capul într-o mie de direcții.

Dar care au dat totul la o parte și, măcar pentru tot al

își umple sufletul de bucurie când au început să se uite la un nou sezon al unui desen animat care le-a marcat copilăria.

TEXT DE ȘTEFAN CHIRIȚESCU

eat&Drink

Cel mai bun vin

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII CULINARIA, GURMAND, PE GUSTUL NOSTRU, HORECA, DRINK, CĂLĂTORIE CU GUST

WWW.ZILESINOPTI.RO/EAT-DRINK/

Da, lumea vinurilor e complexă și taman asta o face atât de frumoasă. Vinurile sunt contexte de viață, nu clasamente sportive. Cel mai simplu de înțeles ce vreau să spun este senzația pe care mi-a formulat-o un amic (şi sigur am simțit-o mai mulți):

știu că îmi place vinul, știu de asemenea că mă ocup de promovarea vinului, ceea ce face destul de simplă introducerea mea când ne întâlnim cu oameni noi:

„Ștefan, un bun prieten, pasionat de vinuri”. Această setare inițială a mea în universul unor oameni noi naște rapid două reacții: „a, ce tare, eu beau bere!” sau, cea de care vom vorbi mai îndelung, „zi-mi și mie cele mai bune trei vinuri roșii“.

Ca să intru în joaca lor, îmi place să-i confuzez rapid, completând întrebarea cu adăugiri de tipul: „la ce palier de preț te referi?”, „vinuri tinere sau vinuri care au stat ceva timp la învechit?”, „cum să fie vinificat?”, „vinuri premiate?”, „de la crame mari sau de la crame mici?”, „pentru o seară cu prietenii sau o masă fancy?”, „cu iubita/iubitul sau un companion pentru o carte bună?”, „ce vinuri ai mai încercat și ți-au plăcut?”.

„Băi, Ștefane, mi-am luat vinul ăla de l-am băut la cramă împreună și nu a mai fost la fel”.

Așa e, nu a mai fost la fel, căci la cramă te-ai lăsat dus într-o poveste și ai băut nu doar vinul, dar și contextul. Apoi, acasă ai băut același vin, dar într-un alt context.

contextul. Apoi, acasă ai băut același vin, dar

Nu vinul s-a schimbat, nu a fost mai prost, dar tot contextul a fost altul.

De aici și răspunsul pe care mulți producători, dar mai ales critici de vin detestă să-l audă: nu există cel mai bun vin.

Există, în schimb, un vin bun pentru fiecare context, căci o să insist cu această afirmație: vinul înseamnă senzația unei amintiri plăcute. Am băut vinuri decente, dar care mi s-au părut extraordinare pentru că eram cu oameni dragi, am băut vinuri scumpe care nu mi s-au părut grozave, căci nu eram în dispoziția cea mai bună, am încercat vinuri care nu-mi plăceau, dar pe care le-am reconsiderat, căci se legau foarte bine cu ce mâncam, am descoperit vinuri extraordinare pentru că am călătorit în țări care nu au tradiție în vin, dar care au pasiune.

Nu te mai încurca într-un clasament de vinuri, pentru că o să pierzi bucuria unei amintiri frumoase. Vinul este un facilitator, un instrument emoțional care leagă oamenii și asta e cea mai mare calitate a lui!

image © Clker from Pixabay foto © Karolina Grabowska from Pixabay

NUTRIŢIE Alimente care te fac mai inteligent

Pentru a funcționa optim, creierul, care este 60% grăsime, are nevoie de o dietă echilibrată, cu carbohidrați și grăsimi de calitate. Un creier adult de dimensiuni medii cântărește 2% din greutatea corporală totală a unui om, dar folosește mai mult de 25% din energia necesară funcționării întregului organism.

Dintre toate organele, creierul este cel mai afectat de calitatea alimentelor consumate, așadar, iată o listă cu cinci alimente care stimulează activitatea creierului:

stimulează activitatea creierului:

PeȘTe

Creierul nostru arde mai mulți acizi grași omega-3 decât orice alt organ din corp. Acizii grași produc mielina, teaca groasă care învelește celula nervoasă (neuronul). Aceasta asigură transmiterea influxului nervos rapid și sigur între receptori, celulele nervoase și efectori, astfel gândim mai repede și ne adaptăm mai bine la condițiile de mediu. Peștele, în special cel gras, este o sursă excelentă de omega-3. Studiile au arătat că două porții de somon, macrou, hering, dar și sardine sau ton, consumate în fiecare săptămână, pot reduce riscul de accident vascular cerebral cu 50%!

FruCTe De PĂDure

Afinele și murele au un nivel ridicat de antioxidanți, care mențin sănătoasă bariera hematoencefalică. Membrana neuronului este un filtru care lasă alimentele bune să intre în celula creierului, blocând substanțele nocive. Afinele ajută la îmbunătățirea memoriei și pot ajuta la inversarea unor modificări degenerative cauzate de vârstă.

LeGuMe VerZi

Legumele verzi, precum salata, spanacul, kale, verdeața și sparanghelul, sunt bogate în acid folic, un nutrient responsabil cu menținerea funcției neurotransmițătorilor. Cele mai bune surse de acid folic sunt legumele cu frunze verzi, dar și lintea, fasolea, avocado, năutul și anghinarea.

CarbOHiDraȚi SĂNĂTOȘi

Creierul nostru este un devorator de glucoză și are nevoie de o cantitate mare de carbohidrați (potriviți) pentru a funcționa la cote maxime. Spre deosebire de alte organe din corpul nostru, creierul nu stochează glucoză, astfel că el are nevoie de o aprovizionare constantă. De asemenea, encefalul folosește doar glucoză ca sursă de energie și nu proteine sau grăsimi, cum mai pot utiliza toate celelalte organe. În concluzie, este bine să alegem zilnic alimente integrale, naturale, neprelucrate, cum ar fi fructele și legumele, și nu carbohidrații ambalați și procesați, de tipul biscuiților și dulciurilor concentrate!

NuCi & SeMiNȚe

Nucile și semințele sunt o sursă excelentă de omega-3. Nucile crude sunt unul dintre alimentele cele mai bogate

în nutrienți valoroși pe care le putem mânca zilnic, dar în porții mici. Sunt bogate în proteine vegetale, grăsimi sănătoase, fibre, vitamina E, calciu și multe alte vitamine și minerale. Nu lăsați să treacă mai multe zile fără să mâncați 5-6 nuci, 10 migdale sau o mână de nuci caju!

Maria Martac este biolog, tehnician nutriționist, health coach.

Poftiți la dulce sărat!

Duetul „swalty (sweet & salty)”, dulce și sărat, sună un pic ciudat, dar face furori.

Dulce și sărat în aceeași farfurie poate încă părea un pic provocator. Deși, cinstit vorbind, sunt decenii bune de când ne-am obișnuit să consumăm la cinema floricele sărate cu topping de caramel.

Unii dintre noi - tocmai am clipit complice - chiar au crescut cu acest aparent antagonism al gusturilor. De fapt, se completează foarte bine, sunt ca și cum Soarele și Luna, care se văd, dar nu se întâlnesc, s-ar putea găsi pe aceeași tipsie. Când eram mic, mama punea o lingură de zahăr în zeama ardeilor umpluți, în triplu scop: să confere un plus de savoare mîncării, să atenueze nota ușor amăruie a ardeilor și, asta nu mai ține de gastronomie, ci de abecedarul muzical, să înțeleg rolul bemolului!

La mâncăruri grele, dulcele apărea, în stilul maghiar de pregătit masa, complementar și salutar: într-o salată de primăvară-vară, castraveții proaspeți, tăiați foarte subțire, pluteau, alături de feliuțe de ceapă peste care se presărase boia dulce, într-o zeamă în care se pusese zahăr, ca să dea o replică edulcorată fripturii de porc scăzută la cuptor, cu garnitură de cartofi fierți și apoi fripți în ceapă roșie. Era un fel de prefață a ceea ce aveam să descopăr în bucătăria braziliană, care împerechează friptura de porc cu portocale, sau în cea austriacă, unde șnițelul vienez, musai din vițeluș, se servește cu un mic bol cu gem din fructe de pădure (îndeobște, din merișoare de munte).

Iar dulceața de „ribizli” - revin la copilăria mea - își făcea frecvent simțită prezența, alături de cotlete sau pârjoale, pe post de fel principal, după supe de agrișe, mere sau vișine, servite reci vara, pentru un efect răcoritor.

Și azi îmi place să înnobilez carnea cu dulceață de ardei iuți, să mușc voluptuos din

caramel sărat, să înlocuiesc murăturile cu boabe de struguri când mănânc carne – acest ultim truc l-am deprins de la venerabilul domn Nuco Mircea, proprietarul Carului cu bere.

Dar acest gust „swalty”, combinația dintre „sweet” și „salty”, nu e deloc inedit – Nicolai Tand e renumit și pentru Foie Gras de rață cu dulceață de ceapă, în aceeași măsură în care Joseph Hadad și-a câștigat prestigiul și datorită paté-ului de Foie Gras cu dulceață de dovleac. Merge și cu smochine confiate! Ați uitat cumva de micul șoc provocat, la vremea sa, de sosul dulce-acrișor, servit cu copane de pui la fast-food?

Ce voiam să vă spun este că duetul dulcesărat e la mare preț în aceste zile pe mesele de aiurea. Sigur, TikTok-ul nu putea rămâne departe de trenduri, așa că a impus înghețata cu ulei de ardei iute, după cum pizza cu salam italian și miere face furori și-n virtual, și-n real. Poftă mare, nu vă speriați că lângă felul principal a fost avansată chiseaua cu dulceață, care odinioară stătea lângă un pahar cu apă rece, pentru vizite scurte. Are și noimă, și gust!

Din dragoste pentru cofetăria de odinioară

Vă mai amintiți de prima vizită la cofetărie, de mână cu mama, bunica sau alt membru al familiei responsabil de răsfățul dulce al copilului? De scaunele din plastic alb, de lingurițele din inox, de aroma siropoasă din aer pe care o sorbeam cu nesaț? Ahhh, prima prăjitură mâncată la cofetăria copilăriei nu se uită niciodată! Profit că suntem în luna dragostei, pentru (încă) o declarație de iubire față de cofetăria de altădată, care mă extaziază și astăzi.

Mi s-a spus că ne simțim împliniți și la locul potrivit, dacă pe parcursul vieții ajungem să profesăm în domenii care au legătură cu ceea ce ne provoca cea mai mare satisfacție în jocurile din copilărie. Pentru că atunci alegi întotdeauna cu inima și în concordanță cu aptitudinile tale. O combinație minunată în drumul spre reușita profesională – să îți placă și să ai talent pentru ceea ce îți place.

Așa că...

Am început cu un cearșaf așezat grijuliu pe trotuarul din fața casei, pe care înșiram legume, fructe, conserve și diverse obiecte aduse din bucătărie. Ideea de afacere era să le vindem trecătorilor. Demersul a încetat rapid, dintr-un motiv bine întemeiat – nu calculasem corect costul real al mărfurilor și nici adaosul comercial, lucru reclamat de către clienții nemulțumiți direct la autoritatea competentă – Mama. Neglijența s-a soldat cu închiderea definitivă a punctului de lucru și, mai târziu, cu falimentul.

Foto © Holiak - Freepik (www.freepik.com)

Carpați

Am continuat cu o tarabă construită în subsol, mai ferit de ochii vigilenți ai autorităților, tarabă pe care vindeam pui de câini vagabonzi și pisici din vecini, detectând o cerere din partea copiilor de la căminul pentru orfani din colțul străzii.

Lucrurile nu au mers foarte bine nici aici, pentru că era cam neserioasă cererea, limitată numeric și financiar, iar oferta fugea, la propriu, de pe-o zi pe alta. A intervenit, din nou, autoritatea competentă, dublată de alte organe de control trimise din vecini. Lacăt pe ușă iar.

A treia afacere a fost ceva mai organizată.

M-am decis să deschid un magazin în cămară. Mi-am angajat și doi oameni – fratele vânzător, sora clientă. Marfa era produsă, de data aceasta, de autoritatea competentă, așa că scăpasem de controale. Totul mergea ca pe roate, nimeni nu lua ceva din cămară fără să plătească.

Eram foarte mulțumită de prețul pe care îl obțineam pe produsele vândute. Însă am observat că exista ceva mai presus de asta, ceva ce mă răscolea și mă făcea să merg înainte, zi de zi, cu munca grea. Satisfacția și bucuria „clienților” atunci când cumpărau prăjiturile făcute, cu grijă, de autoritatea competentă. Niciun prieten de familie și nicio rudă aflată în vizită nu pleca de la Magazinul din Cămară fără să ia „și ceva dulce”. Ce m-a schimbat a fost bucuria sinceră întipărită pe fața lor atunci când le întindeam ambalajele improvizate, pline cu bunătăți dulci, făcute de mama. Ana meets production. Și puterea produsului făcut cu iubire, sinceritate și grijă.

A urmat prima vizită acolo unde toate visurile (mi) se puteau împlini: Cofetăria din Bușteni.

Mirosul, vitrina, atenția pe care mi-au acordat-o doamnele vânzătoare cu bonetă, sucul din paharul rozaliu, scaunul din plastic alb,

încântarea bunicii care mă îmbrăcase cu pelerina de ploaie cea nouă, deși nu ploua, dar mai ales Savarina.

Savarina care a tremurat ușor atunci când a fost pusă pe farfurioară, care îmi părea imeeeensă, cu a sa frișcă vanilată, și toată acea punere în scenă a momentului mi-au intrat adânc în suflet și minte, rămânând acolo mult timp, așteptând liniștite să mă întorc.

Da, sunt fascinată de puterea pe care o are memoria gustului asupra noastră, cum o simplă prăjitură ne poate întoarce în timp și ne poate aduce atât de multă fericire. Mi-am dorit și propus să fac produse care să scormonească prin amintirile unora și să le creeze pe ale altora.

Dragostea pentru gust este laitmotivul practicii mele, cea care a dus la un proiect amplu de reconstituire și revitalizare a cofetăriei românești. Împreună cu o întreagă echipă de specialiști, am început o cercetare profundă a domeniului, am mers în biblioteci, am căutat cărți vechi de rețete, am filtrat și apoi am adus în contemporan o parte din patrimoniul gastro-cultural. Pe lângă revizitarea deserturilor istorice, în același spirit am creat o gamă nostalgică de prăjituri. Tot o „revizitare” a prăjiturilor pe care le mâncați odată în cofetărie, pentru că le-am redat într-o versiune (sperăm noi) mai bună decât atunci, exact așa cum (credem) că vi le-ați dori astăzi.

Savarina, amandina, pricomigdalele și Carpați sunt primele prăjituri create de echipa mea în acest spirit și pe care suntem încântați să vi le prezentăm în vitrinele noastre. Prăjituri cu puteri supranaturale, care radiază iubirea pe care ne-o purtăm unii altora. Căci de câte ori mi-e dor de bunica mea, iau o Savarină, o pun pe cea mai dichisită farfurie, îmi fac o cafea, aleg cea mai frumoasă linguriță și mă așez la masă. Iar în momentul în care iau prima gură de frișcă aromată, ușoară ca aerul, sunt din nou cu ea, la cofetăria din Bușteni.

Ana Consulea este chef cofetar & owner Zexe Braserie şi Zelato. A studiat cofetăria în Franța, la Școala de Cofetari din Montbeliard. În 2017, 2018 și 2019, a primit titlul consecutiv de „Cel mai bun Chef Cofetar din România”, la Gala Horeca Awards, iar în 2019 a primit titlul „Pastry Chef of the Year”, din partea ghidului Gault&Millau.

Amandină

6 restaurante libaneze

Restaurantele libaneze au ajuns în ultimii ani să fie la mare căutare, mai ales de către cei care preferă preparatele cu mult gust. Și nici nu e de mirare, pentru că bucătăria libaneză își trage rădăcinile din cea arabă, franceză și italiană. Așadar, iată unde poți mânca bine și memorabil la un libanez în șase orașe din România.

BUCUREȘTI ZAITOONE

 Str. Nicolae Caram l 2

 0737.299.900

Când vine vorba despre restaurante libaneze, Zaitoone este unul dintre cele mai selecte la care poți merge. O experiență orientală desăvârșită este garantată, localul mizând destul de mult și pe ospitalitatea fără cusur.

BRAȘOV AMASI

 Mihai Viteazu 1

 0770.300.190

Amasi este unul dintre cele mai vechi localuri cu specific libanez din Brașov, fiind deschis în 2008. Recomandat să mănânci aici este ras asfour de vită. Dar meniul este destul de consistent, așa că sigur ai de unde alege și alte preparate libaneze care să-ți fie pe plac.

CLUJ MARHABA

 Calea Turzii 86

 0770.350.350

Cei de la Marhaba și-au dorit foarte mult să reflecte cultura și stilul libanez cât mai bine, așa că nu doar decorurile sunt aduse din Orientul Mijlociu, dar și întreg staff-ul a fost adus din Beirut. Bucătarul de aici și-a început meseria în Liban, a continuat în unul dintre restaurantele libaneze de top din Emiratele Arabe Unite, iar de aproximativ doi ani de zile lucrează la Marhaba.

IAȘI

FENICE PALAS

 Palas 3F

 0332.730.889

Fenice Mediterranean & Lebanese s-a deschis în anul 2012, iar restaurantul îmbină cu succes bucătăriile de pe coasta mediteraneană, cunoscute și apreciate pentru bogăția și rafinamentul lor. Meniul combină preparatele libaneze, franțuzești și italiene, aroma fiind dată de ingredientele din Orientul Mijlociu.

CONSTANȚA

BUDDHA BAR

LEBANESE CUISINE

 Mircea cel Bătrân 49-51

 0241.488.688

Buddha Bar Lebanese Cuisine este un restaurant apreciat din Constanța, iar aici îți este recomandat să începi experiența culinară cu un humus, cu celebra Baba Ganoush și apoi cu un Ras Asfour însoțit de celebrele bulete de cartofi Batata Harra sau de o salată libaneză.

TIMIȘOARA FENICE PALAS

 UBC3 Iulius

 0770.352.352

Fenice Palas s-a dovedit un succes în Iași, așa că s-au extins, din 2020, și în Timișoara, nu oricum, ci cu cel mai mare restaurant cu specific libanez și mediteranean din vestul țării, dispus pe patru niveluri. Gurmanzii se pot delecta aici cu o varietate de aperitive „Mezze”, dar și cu feluri principale din carne de vită, oaie, pui și pește, asezonate cu condimente exotice.

Ce mănâncă alții de Valentine’s Day?

Meniul clasic de Valentine’s Day sau Dragobete include cu siguranță ciocolată și tot felul de preparate în formă de inimă, dar, dincolo de aceste opțiuni „sigure”... care nu sunt greșite, pentru amatorii de mâncare mai interesantă, aflăm în cele ce urmează ce se mai mănâncă prin alte părți în luna iubirii.

Pentru amatorii de fructe de mare, în Marea Britanie, stridiile reprezintă una dintre alegerile populare de Ziua Îndrăgostiților, în special cele aduse de pe insula Long Island. Cea mai comună metodă de servire a stridiilor este alături de un sos din smântână lichidă, usturoi, pătrunjel, pesmet și unt. Pentru un gust mai intens, stridiile sunt puse la cuptorul încins împreună cu sosul timp de două minute.

uscate, curmale, stafide, fulgi de migdale, șofran, miere, coriandru și pătrunjel. Și, dacă nu era suficientă lista lungă de ingrediente, pulpa de miel trebuie să fie marinată timp de 24 de ore până să poată fi gătită.

preferă să se trezească dimineața cu o băutură caldă, în Africa este o tradiție specifică îndrăgostiților de a-și oferi Red Love Latte. Contrar denumirii, băutura nu are nici un strop de cafea, din contră, este un ceai de rooibos preparat într-o cantitate concentrată, peste care se adaugă spumă din lapte și scorțișoară. Frunzele de rooibos combinate cu laptele dau băuturii o culoare roșu-arămie, de unde și asocierea cu iubirea.

Dacă partenerului îi place mielul, în Maroc, cuplurile servesc adesea Tagine cu carne de miel. Pentru preparare este nevoie de piper roşu, piper negru, paprica, ghimbir ras, turmeric și scorțișoară, pentru marinarea pulpei de miel. În continuare se adaugă ceapă, ulei de măsline, ulei de argan, usturoi, bulion, roșii, caise

Clasicul pui nu lipsește din meniul romantic, în Mexic, Pibil Pollo fiind o alegere sigură de Valentine’s Day. În acest preparat, vedeta este pulpa de pui, care este marinată cu usturoi, pastă achiote, suc de citrice (portocală și grapefruit), oregano și cumin. Puiul marinat se gătește în frunze de bananier, alături de roșii tocate, ceapă și frunze de tămâiță. Adesea, Pibil Pollo este servit cu orez.

Stridii

Tagine

Pibil Pollo

jumătatea noastră

Red Love Latte

În China există un întreg festival dedicat iubirii, iar unul dintre preparatele populare este Qiaoyuo. Preparatul este unul de patiserie, destul de simplu de realizat. Avem nevoie doar de făină, ouă, zahăr, drojdie și untură, pentru aluat. Umplutura poate fi din fructe uscate sau din pastă de susan cu zahăr.

După atâta mâncare, cu siguranță avem nevoie și de ceva de băut, iar Rose Petal White Coffee este alegerea cea mai potrivită pentru îndrăgostiții din Egipt. Deși numele ar sugera acest lucru, nici această băutură nu are cafea, ci este realizată cu apă concentrată de trandafiri, apă fierbinte și un cub de zahăr brun. În ceaiul rezultat se adaugă câteva petale de trandafir, din motive pur estetice.

Continuăm cu un preparat destinat iubitorilor de pește: somon în crustă de cheddar și sirop de arțar. Ceea ce face atât de special acest preparat este sosul în care este marinat somonul, realizat cu zahăr brun, pudră de chili, cumin, pudră de ardei chipotle, pudră de cheddar și sirop de arțar. Adesea este gătit în Argentina în luna iulie, când localnicii celebrează săptămâna iubirii. După atâtea preparate sărate, cred că merge și ceva dulce, motiv pentru care închei seria ideilor de Valentine’s Day cu Beghrir, celebrele clătite marocane. Aspectul lor a fost asemănat cu cel al unui fagure de miere, datorită texturii aerate, dar și a faptului că acestea se servesc alături de miere. Diferit la aluatul de Beghrir este faptul că, pe lângă ingredientele clasice, se adaugă și griș.

romantică nu este completă fără puțin alcool, în Lituania, cuplurile fac adesea de Valentine’s Day Krupnikas. Ingredientele principale sunt: cardamon, nucșoară, chimen, ienibahar, șofran, ghimbir, turmeric, coajă de portocală și de lămâie, miere, esență de vanilie și alcool de 190 de grade. Până să fie gata de consumat, băutura trebuie să stea la fermentat cel puțin 15 zile, însă cei care au încercat au spus că merită și că shoturile de Krupnikas sunt cele mai bune consumate înainte de masă, ca digestive.

În continuare, o seară romantică poate însemna flori, ciocolată și vin, dar sunt convinsă că mult mai tare ne-am impresiona partenerul dacă, în loc de clasicele fursecuri în formă de inimă, am încerca să-i oferim un preparat inedit, de peste hotare, aşa cum este şi tradiţia Valentine’s Day.

Qiaoyuo

Somon în crustă de cheddar și sirop de arțar

Rose Petal White Coffee

Beghrir

Krupnikas

În luna iubirii, putem să ne răsfățăm simțurile și fără să fim martorii Valentine’s Day, sărbătoarea care ni s-a vârât pe gât. Orice pretext e bun pentru o dușcă.

Dacă ultimii ani au fost buni la ceva, au fost pentru că - ne referim mai cu seamă la băuturine-au învățat că ne putem bucura și acasă de preparate pe care le savuram în oraș. Acesta e sfatul meu pentru cei care vor să celebreze Valentine’s Day: sigur că primul impuls va fi să facă o rezervare în oraș, unde va fi arhiplin, însă e de luat în considerare și o petrecere la domiciliu, la care participanții să fie deopotrivă barmani și consumatori.

Un pahar de cocteil în mână și confetti în păr ajung?

Două pahare de cocteil

înseamnă deja o petrecere?

Vă asigur că da, știți vorba aia: un martini e în regulă, două sunt prea multe, trei sunt insuficiente.

Iar cocteilurile preparate de noi înșine pot fi la fel de bune precum cele din oraș, nu pentru că am fi toți mixologi versați, ci pentru că, atunci când facem un cocteil din care să bea și celălalt, adăugăm ingredientul secret,

Cocteiluri pentru doi

adică punem suflet. Evident, și dozarea acestui ingredient diferă, în funcție de context. Când ciocnești cu celălalt după ce ai pus suflet în cocteilul pentru doi înseamnă cu totul altceva decât îi ceream eu barmanului de la un club de pe Oteteleșeanu, dispărut între timp cu tot cortegiul de nesăbuințe de la subsol: „pune cu suflet” însemna 100 de mililitri, în loc de 50.

Cocteilul Valentine`s Day

Dar gata cu vorba, iată câteva sugestii de preparat și consumat în doi, chiar dacă nu știi că scotch-ul se face doar în cinci distilerii scoțiene, că diferența dintre whiskey și whisky ține doar de regiunea în care e produs, iar prosecco și cava sunt spumante, dar fiecare cu personalitatea ei.

Da, chiar există o combinație care se numește astfel. Se bea întrun pahar de șampanie în care s-au amestecat armonios 150 ml sirop de căpșune, o linguriță de lichior de rodii, 50 ml de vodcă, o limetă, patru căpșune, prosecco sau vin spumant.

Campari spritz

E atât de clasic și de la îndemână încât te și miri de ce nu-l bei mai des. Multă gheață, 50 ml Campari, 90 ml de prosecco sec, 15 ml de apă carbogazoasă, o feliuță de portocală pentru ornament.

Scotch & soda

Simpluț, dar de efect. Rectific: mai simplu de atât e greu de conceput! Pahar lung, câteva cuburi de gheață mari, 50 ml scotch whisky, 50 până la 200 ml apă carbogazoasă, o feliuță de lămâie. La al treilea pahar vei constata că Valentine`s Day a trecut ridicol de repede.

Stroke of Midnight

O măsură de Cointreau, un sfert de măsură de sirop de rodie, patru măsuri de șampanie. N-am precizat cât e măsura, pentru că farmecul acestui cocteil e dat de faptul că se bea fără măsură.

Pink Negroni

Nici acest cocteil nu necesită o specializare în știința fabricării rachetelor. Se pun 35 ml de gin roz, 25 ml de vermut (tot roz sau alb, dulce), 15 ml Aperol, gheață cât cuprinde, o felie de grepfruit și busuioc.

6 Irish pubs din țară

Ce e un Irish pub și cu ce se diferențiază de un bar obișnuit? Ei bine, cei care au vizitat Irlanda știu exact de ce acest concept este unic și atât de special încât îl regăsești în toate marile orașe. Atmosfera creată de muzica și designul speci c Irish pub-ului creează o ambianță care te face să te simți ca și când ai în vizită la cineva acasă. În plus, într-un Irish pub nu te plictisești niciodată.

BUCUREȘTI

THE HARP

 Bibescu Vodă 1

 0735.554.455

La The Harp găsești tot timpul muzică live și evenimente care să anime atmosfera. Și e de la sine înțeles că ai și o ofertă bună de bere și whisky irlandez. În plus, se mănâncă și bine, iar în fiecare zi e servit și meniu de prânz la un preț foarte bun.

BRAȘOV DEANE’S IRISH PUB

 Republicii 19

 0734.010.203

În centrul vechi al Brașovului găsești inima vieții culturale și sociale irlandeze la Deane’s, unicul pub irlandez din oraș. E un lucru bine știut că nu există Irish pub fără muzică live, așa că și aici vei găsi în multe seri atmosfera perfectă pentru un pint de Guinness, mai exact concerte live și oameni puși pe dans și socializare.

CLUJ O’PETER’S IRISH PUB & GRILL

 Vasile Goldiș 4  0726.738.377

Și O’Peter’s din Cluj face treabă bună în a reda atmosfera plină de viață din pub-urile din Dublin. Ești tratat de la intrare cu muzica irlandeză, berea Guinness și spiritul liber al pub-ului. Iar în meniu ai fish and chips, onion rings sau potatoes skins, toate preparate foarte populare în Irlanda.

TIMIȘOARA THE CHARLATAN’S PUB

 Emanoil Ungureanu 15

 0770.976.080

Cu Jameson și Guinness la loc de cinste în meniu și la bar, la The Charlatan’s Pub nu o să dai niciodată peste o atmosferă plictisitoare. Aici e tot timpul gălăgie și forfotă, voie bună și agitație, mai ales dacă e și un meci pe televizoare - fix așa cum îi șade bine unui Irish Pub.

IAȘI THE TRUMPETS (ENGLISH PUB)

 Palas 7

 0786.364.316

În Iași ne-am gândit să recomandăm mai bine un English Pub, mai ales că The Trumpets pare să aibă ceva și dintr-un Irish Pub. Pe lângă băutură și mâncare bună, aici vei avea parte și de multe evenimente live, fie că e vorba de concerte, party-uri sau proiecții de meciuri din Premier League.

CONSTANȚA

IRISH PUB

 Ștefan cel Mare 1

 0740.046.047

Irish Pub din Constanța

este printre cele mai vechi din țară. A fost deschis în 1996, chiar deasupra Plajei Modern (actuală Neversea). În timp s-a tot dezvoltat și perfecționat, iar acum are o bucătărie foarte bună și cu o ofertă foarte generoasă. Cu toate acestea mai regăsești și partea clasică de irish pub.

Mr. Iron

Brandul românesc de cereale cu proteine, creat de și pentru oameni pasionați de sport

Brandul Mr. Iron a luat naștere printr-o pură coincidență. Faptul că Tony Saik și Joseph Moghilco sunt doi tineri bucureșteni pasionați foarte mult de sport și de a mânca sănătos a fost o piesă foarte importantă pentru începerea acestui mic business, după cum recunosc chiar ei. După mult research, Tony și Joseph au reușit să reinventeze cerealele obișnuite, care sunt pline de zahăr, venind cu o alternativă care, în schimb, are multe proteine: Mr Iron.

De ce „cereale cu proteine”, de ce e neapărat importantă această combinație pentru un sportiv?

Am ales „cereale cu proteine” pentru că de multe ori, dimineața, avem tendința să mâncăm ceva ce ne este rapid și comod, ori pentru că nu avem timp mai de nimic și vrem să începem

treaba cât mai repede, ori pentru că pur și simplu nu avem „chef” și bună dispoziție să gătim. Cerealele proteice sunt un avantaj pentru un sportiv, deoarece oferă o sursă de proteine care ajută la construirea și repararea țesutului muscular, ceea ce poate ajuta și la îmbunătățirea performanțelor sportive.

Povestiți-ne un pic despre produsele voastre și prin ce se deosebesc de celelalte de pe piață, de concurență, de celelalte tipuri de cereale. Față de cerealele obișnuite, ale noastre nu au zahăr adăugat și, de asemenea, cantitatea de proteină pe 100 de grame este de aproximativ șase ori mai mare. Trebuie să accentuăm și faptul că produsele noastre conțin 20% aromă, comparativ cu cerealele obișnuite din comerț, care conțin doar 5% aromă. Toate aromele din oferta noastră sunt preferate de clienți, însă cu o diferență mică, pare că Apple Strawberry e cel mai îndrăgit sortiment.

Cum arată Mr. Iron în cifre, de la lansare și până în prezent?

Mr. Iron a crescut semnificativ de mult în fiecare lună în vânzări și clienții pe care îi avem sunt surprinși și mulțumiți că reflectăm principiile noastre morale în produs. Am investit aproximativ 20.000 de euro pentru a face posibilă crearea unui stoc de câteva sute de kilograme de cereale proteice. Până în acest moment am

INTERVIU DE GRUIA DRAGOMIR

vândut aproximativ 14.000 de cutii de cereale și avem doar doi angajați pentru moment, cel mai curând vor fi probabil 10. Vrem să atingem o cifră de afaceri mult mai mare în 2023, decât cea pe 2022, pentru că ne vom extinde și în alte țări din Europa, precum Germania, Franța, Spania.

Care a fost cea mai mare provocare de care v-ați lovit până acum?

Cea mai mare provocare pe care am întâlnit-o este să găsim oameni care sunt dispuși să lucreze cu noi pe diferite departamente (de la Web Developing până la Content Creators pentru Social Media).

S-a întâmplat de foarte multe ori să lucrăm cu oameni leneși, care nu își rezolvau task-urile pentru care erau plătiți și așa, încrederea noastră în oameni s-a diminuat semnificativ. Totuși, suntem binecuvântați acum să lucrăm cu anumite persoane, care sunt muncitoare în adevăratul sens al cuvântului.

Care este impactul pe care v-ați dori să-l aibă afacerea voastră?

Impactul cel mai mare vrem să îl avem asupra sănătății oamenilor. Sănătatea este cu adevărat cel mai prețios lucru. De cele mai multe ori, avem impresia că ne este cineva dator să ne țină sănătoși și nu punem preț pe ea decât atunci când nu o mai avem. Vrem să revoluționăm micul dejun și snacksurile pe care oamenii le consumă, din alimente sănătoase pline de zahăr și tot felul de aditivi la alimente sănătoase, care oferă energie și ne mențin sănătatea.

Care e cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din perioada în care ați dezvoltat acest brand?

Cea mai importantă lecție pe care noi am învățat-o a fost că, într-un business, cea mai importantă piesă este comunicarea. Fără comunicare se pierde totul și nu ai cum să ai încredere într-o persoană dacă nu păstrezi o relație de comunicare sănătoasă cu ea. De multe ori, părerea lui Tony poate nu este aceeași cu a lui Joseph, însă comunicarea îi face pe amândoi să ajungă la un consens și-așa pot să se miște înainte, crescând brandul.

Ce planuri aveți pentru Mr. Iron pentru restul anului?

Pentru anul 2023 avem planuri chiar mărețe, vrem să intrăm foarte mult în industria snacksurilor.

Următoarele noastre produse vor fi: bomboane de ciocolată fără zahăr și proteice, cremă de orez, napolitane fără zahăr și proteice și chiar și pufuleți sănătoși și proteici. Cea mai puternică oportunitate de scalare este exact aceasta, să concepem produse noi, pe care oamenii să le adore și să rămână clienți fideli.

O țuică pentru calul meu!

Știți bancul ăla cu ardeleanul care purta căciula pe vârful capului? Întrebat dacă nu îi e frig, acesta răspunde că nu o mai poartă pe urechi de la accident. Ce accident? „Îi oferise cineva o pălincă și nu a auzit”. Am aflat de gluma asta de la prietenul Cezar Ioan (a.k.a. vinul.ro) și tot cu el am stat de vorbă îndelung despre subiectul distilatelor românești. Concluzia e că multe dintre restaurantele românești poartă căciuli din alea groase cu urechi legate cu șnur sub gât.

În vară am fost prin Grecia, unde am consumat iresponsabil beri grecești, vinuri grecești și ouzo/ mastică. De mai multe feluri. Pe principiul că după masă (ba chiar și, neindicat, înaintea ei) „merge o citirică”. Ba chiar face bine și la digestie sau mai ponderează balonarea de la bere. În iarnă am fost prin Austria, Germania și Cehia, unde am rupt norma la șnapsuri locale, că era cam frig și mi se cam luase de vinul fiert din târgurile de Crăciun. La întoarcere, la jumătatea unui tur de forță Praga-București într-o singură zi, am oprit la o ciorbă și o tocană de burtă de vită pe lângă Nădlac. Am întors meniul ăla de vreo trei

ori în căutare de un distilat

că nu ții neapărat să vizitezi multe benzinării. Nu aveau.

întrebat ospătarul și mi-a adus ceva din producția

ori în căutare de un distilat local, nu de alta, dar când ești copilot nu bei bere sau vin, că nu ții neapărat să vizitezi multe benzinării. Nu aveau. De fapt aveau, dar mai așa, pe sub mână (deși a fost trecută pe bon): adică am întrebat ospătarul și mi-a adus ceva din producția sau colecția (nu am înțeles bine) patronului. Bună, nu zic nu, dar era un distilat cu acces limitat.

N-am înțeles de ce nu era pe meniu, măcar lângă votcă și coniac, deși le-aș vedea evidențiate în rubrică separată. Posibil evaziune fiscală, posibil „rușine cu izmenele de pe noi”, vorba lui Adi Hădean.

Am degustat în ultimii ani zeci de țuici, pălinci, rachiuri, vișinate și afinate, ba chiar și un țoi de curcubăta (lichior de pepene galben), la un Punct de Gastronomie Locală din Densuș. În timp ce scriu acest articol îmi readuc aminte că văzusem, la o distilerie din Ardeal (Sanct Georgius), o pălincă de țelină pe care tot zic că o să o comand să o împart cu Ciprian Muntele. Avem în acest moment zeci, sute de producători de astfel de distilate, multe dintre ele remarcabile, producători care au depășit nivelul home-made și/sau pentru uz domestic. Plătesc accize, plătesc angajați, au contracte cu marii distribuitori, livrează în vârf de munte, participă la degustări ș.a.m.d. Căutați-o pe Irina Mărășoiu, de la Pater, sau pe Ștefan Gogotă, de la La Horincie, gustațile și pe cele de la marii producători (Alexandrion, Bran), savurați o pălincă de Bădăcin sau, dacă vă dă mâna, luați sticlele de colecție de la Zetea din cireșe amare sălbatice etc. Nu de alta, dar noi suntem primii care putem construi branduri gastronomice de țară. Și alea nu sunt votci, whiskeyuri sau coniacuri. Poate doar vinarsul.

care au depășit nivelul angajați,

Lifestyle To HATE or Not to HATE

Lumea modernă a devenit pe cât de complicată, pe atât de primitivă în trăiri. Am devenit grosieri la nivelul reacţiilor, empatiei, emoţiilor. Profund anti-nuanţişti. Totul este în pro-contra / alb-negru / like-dislike şi multă hate-reală. Da, cât cuprinde. Nu mai ştim să reacţionăm nici la cele mai mici umbre sau dileme. Căutăm certitudinea, oricât de dureroasă şi perdantă de multe ori ar fi, a unei tabere. Asta sau aia. Căutăm mizeria din jur, ruşinea, moartea, pierderile celor din jur. De parcă ele le-ar depăşi, acoperi, scuza, motiva… pe cele proprii.

Se creează un carusel de distrugere socială generalizată. Familiile se destramă la primele plictiseli şi desincronizări. Modelul scandalurilor în public, cât mai dure şi mai murdare, a devenit regulă şi nu excepţia cât mai rarisimă. Din animalul social care ar trebui să fim, partea „socială” dispare zi după zi. Rămâne un tip de animal tarat cu toate problemele umanului, toate negativismele complexe de care suntem în stare. Denigrăm astfel până şi termenul de „animal”.

Aşteptăm, căutăm doar ştiri dure, murdare, sângeroase, cu pierderi cât mai expandate... iar dacă nu le găsesc, sursele mass-media au ajuns să completeze cu cele mai antisociale şi aberante informații din UK şi SUA.

Ceea ce duce la un carusel de masacre şi dezumanizări zilnice. Mai rău, mai mult. Nimic altceva nefiind semnalat de „publicul ţintă” în audienţe… a.k.a. sondaje… a.k.a. banii vizaţi de coordonatori. Omul/Publicul a devenit suportul, sursa, masa de manevră pentru BANI, este tot ceea ce contează.

Oamenii trăiesc prin exemple negative, în FRICĂ, decădere umană publică, uciderea speranţei, demonetizarea reperelor pozitive sau care conţin frumosul, toate acestea esenţiale pentru baza existenţei umane: ECHILIBRUL! Trăim în rollercoaster fără frâne sau orizont de aşteptare. Muzica e simplă, directă, zgomotoasă şi cât mai primitivă, filmul e cât mai clar, aspru, fără nuanţe, direct, iar glumele au ajuns grobiene, de suprafaţă, anti-sociale şi fără limite de vreun fel.

În plus, excesele de orice tip alimentează această nouă sintagmă, ce pare a ne caracteriza din ce în ce mai mult, anti-shakespeariana... „To HATE or Not to HATE”. Naţionalişti vs. Globalişti / Conspiraţie 1 vs. Conspiraţie 2 / Vegani vs. Carnivori / Religioşi de Carton vs. Libertini fără esenţă… iar contrastele, inventate sau nu, pot să continue la infinit. Dezbinarea publică şi din fiecare dintre noi reprezintă în fapt, simultan, sursa şi rezultatul dezastruos al tuturor acestor teribile deviaţii care distrug, în final, chiar ideea de OM! Şi totuşi…

Parfumul

lunii februarie: ‘CAUSE I’M HAPPY by Musicology

MUSICOLOGY aduce un omagiu simțurilor, exprimă chiar amintirile și emoțiile muzicale și olfactive împreună. De la apariția umanității, ne-am folosit de cele cinci simțuri pentru a evolua și pentru a transforma lumea din jurul nostru... vederea, atingerea, gustul, mirosul și auzul! Fiecare folosește o parte diferită a corpului nostru, dar toate aceste simțuri au nevoie de memoria noastră.

De fapt, artele folosesc în mod constant simțurile și amintirile noastre pentru a transmite, a evoca și a provoca trăiri... iar două dintre simțurile noastre principale sunt auzul și mirosul. Și ambele înfloresc în muzică, respectiv în parfum. Fiecare parfum și fiecare muzică are propriile note, armonii, acorduri, melodii... iar pe lângă asemănarea lingvistică, există încă un element cheie care le leagă: Aerul!

Dacă toate artele rezonează una cu cealaltă, doar Muzica și Parfumul împărtășesc același vehicul impalpabil și efemer, care le transportă și le aduce în inimă, această stare efemeră fiind cea care subliniază legătura reală dintre ele.

‘Cause I’m Happy

O melodie care bucură inima și care îți aduce zâmbetul pe buze. E un secret? Ritmul plin de energie și strălucire al citricelor, amplificat de o simfonie unică de lemn, mosc și ambră. Sub simplitatea aparentă, se ascunde un farmec nebunesc! Un mix sofisticat de bergamotă și grapefruit întâlneşte parfumul lemnos, aromat, al chiparosului, o întâlnire plină de note ultra-revigorante. În inima parfumului, refrenul este îndrăgit datorită florii de portocal, dar și a moscului și ambretei, uşor pudrate. În cele din urmă, o combinație puternică de lemn de cedru și vetiver urcă pe scenă. Se amestecă cu căldura senzuală a ambrei pentru un impact puterninc şi un siaj de lungă durată.

NOTE

Note de top: Bergamotă, grapefruit, chiparos.

Note de mijloc: Floare de portocal, mosc, ambreatta.

Note de bază: Lemn de cedru, vetiver, ambră gri.

„SEVENTY ONE - EAU DE NUIT”

Spirits Award, februarie 2023: Gin

Seventy One Eau de Nuit Gin este alesul nostru pentru luna februarie. Acest gin unic este gândit încă de la început de marele fotograf MERT ALAS, „Fotograful Top Modelelor”, ca pe un proiect special, asemenea unei cologne de lux, de la sticla identică unui parfum rar şi până la abordarea conţinutului în spiritul aromelor din lumea parfumeriei, cu distilări speciale pentru fiecare component şi cuplarea doar la final. La acest gin s-a lucrat intens timp de patru ani!

Seventy One Eau de Nuit Gin reprezintă rezultatul unui studiu intens al ideii şi stărilor nopţilor de petrecere, de mister şi de iubire, atât de bine cunoscute marelui fotograf. Este unul dintre cele mai soft ginuri din lume. Cu o amprentă fină de whisky. Conceput ca un elixir modern. O senzualitate aparte a unei băuturi unice, un amestec de frumuseţe şi mister. Reprezintă cea mai avansată şcoală de creaţie a ginurilor din acest moment, inspiraţia principală venind din poveştile lui Oscar Wilde şi din experienţele personale ale creatorului.

Se doreşte a fi un masterpiece al istoriei ginului, un nou capitol

în evoluţia de sute de ani a acestui gen de spirit.

După ce sunt distilate şi obţinute cele mai intense extracte, exclusiv naturale şi inedite, de ienupăr, pin sălbatic, citrice şi petale de trandafir, regăsim accente suplimentare de vanilie, migdale, ciocolată neagră, miere de salcâm, pară şi coniac. Se adaugă la final ingredientul cheie –

QUEEN OF THE NIGHT

– floarea rară de cactus ce înfloreşte o singură noapte pe an! Apoi conţinutul este prezervat timp de exact 71 de zile într-o creaţie unică de butoi, făcut din trei tipuri de lemn rar de stejar, pentru tărie şi finalizarea aromei unice. Rezultatul este asemenea unei brize misterioase, într-o noapte caldă de vară, încărcată de senzualitate şi sofisticare, ceşi aşteaptă doar cuburile de gheaţă pentru perfecţiune.

Maria, spune-ne câteva cuvinte despre tine...

Mi-am pornit călătoria ca adult în zona IT, unde am profesat cam 10 ani, apoi am considerat că pot să dau lumii mai mult de atât și m-am mutat în zona artistică. Cred că omul este mai mult decât un corp fizic și îmi doresc să reflect această credință și în arta mea. Am ales să mă ascund sub brandul UNDE (este un joc de cuvinte unde - în ce loc? sau unde - frecvențe). Toată energia noastră se concentrează în ce iese din mâinile noastre și o dăm mai departe în această formă.

Există vreo legătură între IT și bijuterie?

Un inginer IT devine designer de bijuterie:

MARIA DIMA -„UNDE”

Dima a profesat ca inginer IT până când a descoperit cursurile de bijuterie de la Assamblage. Atunci a început să exploreze în argint și aur teme care o fascinau dintotdeauna: lumea medievală, basmele cu prinți, prințese și dragoni, poveștile cu vrăjitoare și magi, oasele și micro-organismele. În ultima colecție prezentată la Romanian Jewelry Week 3.0 a refolosit cioburi uitate pe stradă și le-a transformat în comori colorate alături de simboluri străvechi, regăsite și în cusăturile românești.

Maria

Practic, IT-ul, ingineria este baza mea, structura de rezistență care mi-a dezvoltat foarte mult latura rațională și simțul critic. În programare îți folosești mult atât gândirea logică, dar și creativitatea, primești o temă și trebuie să faci un program care să îndeplinească acele cerințe. Până aici seamănă cu bijuteria perfect. Peste asta, bijuteria îți cere și îndemânare. Apoi treci la partea de verificare și testare, pentru că atât în IT, cât și în bijuterie trebuie ca proiectul tău să fie funcțional, utilizabil-purtabil și rezistent. Altfel, vei avea un client nemulțumit.

Cum ai început să faci bijuterie contemporană?

Aș zice că fără să vreau... Am făcut un curs la Școala de Bijuterie Contemporană Assamblage, apoi încă unul. În tot timpul acesta făceam și acupunctură, iar terapia asta mi-a scormonit creativitatea destul de tare. Pe de altă parte, nu prea mai reușeam să stau locului opt ore pe scaunul de IT-ist și îmi doream să explorez lumea mai mult. La scurt timp, după ce am observat că bijuteriile au început să îmi iasă cât de cât bine, firma la care lucram și-a închis sediul din România. Aveam de ales între a căuta un alt job în IT sau a încerca un drum nou în zona bijuteriei. Am ales bijuteria, la momentul acela a fost palpitant.

INTERVIU DE ALEXANDRA BUJENIŢĂ

Care este prima ta colecție și care este povestea ei?

Prima mea colecție a fost cu și despre vertebre de animale. Făcusem niște brățări ca nişte coloane vertebrale, dar erau foarte costisitoare pentru mine și, fiind la început, nu prea aveam clienți. Eu însă deja eram fascinată de oase și de perfecțiunea sistemului locomotor, așa că această colecție plus următoarea mi-au devenit un fel de semnătură. Apoi m-au fascinat piesele pentru vârful degetului și am făcut „InGherat”, o colecție cu gheare inspirate din creaturi magice din basme. Ambele direcții, fiind în zona goth-macabră, au mers bine împreună. În primă fază, am speriat pe toată lumea... a fost și comic, a fost și trist. Cum să produci gheare și bijuterii cu oase într-o Românie ultra creștină? Pot să scot o carte. Dar apoi, oamenii au început să le digere mai ușurel și chiar să fie fascinați de ele. Noroc cu copiii, ei încă trăiesc în lumi magice și nu văd nimic rău într-o gheară, își dau seama că e doar un personaj, doar un joc.

Ce te inspiră, care sunt temele abordate în bijuteriile tale?

Cel mai tare mă inspiră natura, dar nu partea vizibilă imediat, ci partea ascunsă. De exemplu, oasele și micro-organismele. Sunt fascinată și de medieval, și de basme, de prinți și prințese și dragoni, de povești cu vrăjitoare și magi. Dar pot să îmi găsesc inspirația și în orașe, în resturi de pe străzi, în obiecte sparte sau bucăți de chestii aruncate. Acestea cred că vin pe locul doi. Apoi, mă mai inspiră oamenii, pentru că fiecare vine cu energia lui și atunci când lucrez piese pe comandă, de multe ori iese ceva neașteptat și total diferit de ce aș fi creat eu singură.

Care este povestea colecției cu care ai participat la Romanian Jewelry Week 3.0? Ultima colecție din 2022, ce a fost și prezentată la ROJW 3.0, s-a numit „Broken traditions. City glass” și a fost despre cioburi de pe stradă și simboluri uitate, toate piesele fiind unicat... în mare parte, datorită cioburilor. Mă plimb pe străzile orașului, cu ochii rătăcind fără o țintă anume, și mă gândesc la om, la cum omul, ca vietate, se învârte pe Pământ și Pământul cu el, și cum, de mii de ani, ochii lui întâlnesc diverse lucruri sclipitoare, la care îi rămâne privirea. Poate, cândva, găsea în drumul lui pietricele de aur și cristale, așa cum eu găsesc acum pe stradă... cioburi. În oraș, e plin de cioburi micuțe, de diverse culori, cel mai des verzi sau transparente. Sclipesc în lumină, îți cheamă privirea și te îndeamnă să te gândești la ce este el, un ciob, cât de neprețios, produs al unui accident, al unei întâmplări nedorite și neînțelese de om și abandonat pe jos, la voia întâmplării. Aproape un reziduu neobservat al orașului. [...]

Citiţi interviul complet cu MARIA DIMA

pe www.zilesinopti.ro

Editorial de ALIN GĂLĂŢESCU

ANOTIMPUL MIRESELOR RAFINATE

Luna februarie este, prin definiţie, alături de jumătate din ianuarie şi jumătate din martie, o lună în care se pune accentul pe noile direcţii şi pe târgurile de gen pentru MIRESE. Anul se pregăteşte aproape în întregime în această scurtă, dar esenţială perioadă de graţie.

Am ales deci un editorial emblematic, de mare rafinament, creat pentru SIMONA SEMEN Wedding Couture, cu minunata Anca Humuseanu, alături de echipa specială de la Lilebuba Photography, cu suportul Claudia Docan Flowers, în showroom-ul acesteia.

Raportul între detaliile rochiilor, make-up-ul soft, simplitatea coafurilor şi sofisticarea adusă de buchetele de flori care însoţesc fiecare creaţie, realizate individualizat, au avut ca rezultat una dintre cele mai complexe şi soft creaţii de imagine dedicate acestui domeniu unic... al rochiilor de MIREASĂ.

Arhitectură tradițională românească – Locuințe cu suflet

Cel mai răspândit și vechi program de arhitectură este programul de locuire. Pornind de la simple adăposturi, acesta s-a dezvoltat continuu în funcție de zona geografică și perioada istorică. Cu o mare varietate de tipuri de structuri funcționale și tipuri de locuințe, subiectul a făcut permanent obiectul dezbaterilor, reglementărilor și politicilor publice. Felul în care locuim ne influențează viața pe toate planurile. Putem alege să împărțim o parte din spații într-o locuință

colectivă sau să avem intimitatea unei locuințe individuale, putem alege liniștea zonelor rurale cu specificul acestora sau tumultul urban. Tipologia locuințelor moderne este atât de variată și de complexă încât criteriile pe care se bazează alegerile beneficiarilor sunt, de cele mai multe ori, greu de definit. În contextul în care în România, peste 95% dintre locuitori trăiesc într-o locuință pe care o dețin și principala investiție este cea în proprietăți imobiliare, deciziile în acest domeniu ne influențează pe termen foarte lung.

„Dialogul dintre client și arhitect este o conversație cât se poate de intimă, întrucât atunci când vorbești despre construirea unei case, vorbești despre vise.”

arh. Robert A. M. Stern

O perioadă de o jumătate de secol, locuințele colective s-au dezvoltat și au inundat orașele participând la dezrădăcinarea populației și depopularea zonelor rurale, în urma politicilor publice de la acea vreme. După multe valuri puternice succesive, migrația tinerilor spre oraș și mai departe, peste granițele țării s-a diminuat. Timid, o parte dintre cei plecați revin, în încercarea de a-și regăsi rădăcinile și liniștea. Și pentru că o vorbă din bătrâni spune că nu poți să treci prin viață fară să plantezi un pom, să faci un copil și să construiești o casă, în sate și la periferia marilor orașe au apărut locuințe noi, construite cu mai multă sau mai puțină atenție la contextul în care sunt amplasate.

Idealul locuirii în societatea românească îl constituie casa pe pământ, cu curte și loc de parcare. Pe cât de banal sună, pe atât de complex este procesul prin care se ajunge de la idee la casa dorită. Configurarea temei de proiectare, povestea casei, este, de cele mai multe ori, rezultatul dorințelor beneficiarilor, văzute prin prisma experiențelor acestora. Procesul de căutare și deciziile funcționale, tehnice și estetice sunt complexe și rezultatele cele mai bune se conturează atunci când există comunicare și încredere între viitorul locuitor al casei și arhitectul care dă forma viselor. Tot în urma experiențelor și a culturii estetice se conturează și alegerea unui stil arhitectural predominant al construcției. În funcție de contextul în care aceasta este amplasată, poate să fie în armonie cu mediul sau, în mod excepțional, să facă un contrast care să evidențieze atât obiectul de arhitectură, cât și cadrul. Influențele arhitecturii europene în special, mediteraneene, germane, nordice sunt regăsite de multe ori în dezvoltările noilor cartiere urbane și periurbane.

DESIGN / ARHITECTURĂ

Pe măsură ce ne îndepărtăm de zonele dezvoltate recent, regăsim lumea de odinioară, în sate sau în cartierele de case ce au supraviețuit „modernizării” din perioada comunistă. Aici este un izvor de inspirație și studiu extraordinar pentru arhitectura tradițională românească și spiritul acesteia. Arhitectura tradițională românească nu este unitară, având specific în funcție de zona geografică și influențele istorice ale acesteia și s-a dezvoltat și rafinat, adaptându-se vremurilor, dar reflectând permanent condițiile contextului local, așa cum se arată în ghidurile de bună practică.

Printre arhitecții care au mers împotriva curentului și au avut curajul să abordeze arhitectura tradițională românească se află și doamna arhitect Liliana Chiaburu. Cu un portofoliu impresionant de lucrări finalizate și o muncă de supraveghere de șantier continuă, aceasta păstrează viu un stil arhitectural în care detaliul și delicatețea proporțiilor cântăresc cel mai mult.

„Într-o casă tradiţională nu mai eşti atât de vulnerabil la presiunea de a fi în rând cu lumea, nu te mai simţi obligat să te încadrezi în ritmul contemporaneităţii, ieşi întrucâtva din vârtejul în care suntem prinşi cu toţii. Te simţi ocrotit.

Într-un astfel de spaţiu nu mai eşti presat de dorinţa inconştientă de a înnoi lucrurile de care eşti înconjurat, de a căuta permanent ceva mai bun, mai confortabil, mai modern. Eşti mulţumit cu ce ai. Pentru că asta ai primit.

Eşti liniştit şi liber.”

arh. Liliana Chiaburu

DIOR LADY ART, o poveste Lady Dior

În septembrie 1995, în cadrul Grand Palais des Champs-Elysées, Prințesa Diana participa la o expoziție dedicată pictorului francez Paul Cézanne. Acolo, Prima Doamnă a Franței, Bernadette Chirac, i-a dăruit o nouă (atunci) creație a Casei Dior, sub forma unei genți negre, din piele, care nu fusese încă lansată pe piață, cunoscută, la momentul respectiv, sub numele de „Chouchou”. În același an, în luna noiembrie, în timpul unei vizite oficiale în Buenos Aires, Diana a fost imortalizată purtând cadoul, fotografia devenind faimoasă în întreaga lume. În anii următori, Prințesa a purtat modelul într-o serie de apariții publice, cea mai cunoscută fiind evenimentul Met Gala din 1996, unde a asortat accesoriul (făcut special pentru a reproduce culoarea ochilor ei) cu o rochie Dior midnight blue, din satin, creată de John Galliano.

După ce și-a făcut apariția în magazine, în ianuarie 1996, o lună mai târziu, Chouchou

a căpătat un nou nume, ales special pentru Lady Diana

Spencer și pentru iubirea ei față de piesă: Lady Dior. În prezent, așa cum geanta Hermès Birkin nu poate fi separată de Jane Birkin, iar Gucci Jackie va purta întotdeauna semnătura

Jacqueline Kennedy, Lady Dior

nu poate fi despărțită de povestea

Prințesei, legenda sa fiind motivul pentru care încă este una dintre cele mai căutate piese din lume.

Alături de contribuțiile Mariei Grazia Chiuri, directorul de creație Dior (care a introdus modele precum Lady Dior Wicker, Lady D-Lite și Dior Lady 9522), și de posibilitatea cumpărătorilor de a personaliza charmurile ce amintesc de talismanele norocoase purtate de Christian Dior, pe lângă modelul clasic, cu linii curate, în care se folosește motivul Cannage (având la origine scaunele utilizate de designer la primele show-uri Dior, inspirate de cele din timpul lui Napoleon al III-lea), prin ini-

țiativa Dior Lady Art, Casa de modă oferă artiștilor din întreaga lume posibilitatea de a adapta piesa în stil propriu. Astfel, cu ajutorul pictorilor, sculptorilor și designerilor, ea capătă definiții unice, reprezentând multiple perspective culturale.

Fiind descrisă prin „A meeting between Dior and the cultures of the world”, cea mai recentă ediție prezintă 11 interpretări ale genții, făcute de creatori din Egipt, Statele Unite, Canada, Coreea de Sud, Rusia, Qatar, Franța și China.

Pentru început, pictorul american Alex Gardner a transpus pe pânza genții una dintre lucrările sale, jucându-se cu efecte 3D, culori și materiale aflate în contrast cu interiorul, care reprezintă o nuanță de roșu descrisă de Christian Dior prin „culoarea vieții”. Mai departe, artista Bouthayna Al Muftah s-a folosit de arta tipografiei pentru a aduce un omagiu scriitorilor arabi, formele din șifon plasate pe Lady Dior (brodate de mână) vorbind despre legătura dintre identitate, artă și modă. Brian Calvin, următorul artist implicat în proiect, a construit două reinterpretări bazate pe tablourile sale, dorindu-și să adauge o nouă dimensiune lucrărilor, una tactilă și senzorială. Pentru a face acest lucru, el s-a folosit de mărgele și paiete brodate manual pe o bază din rafie, plasând, pe modelul Lady Dior Medium, un simbol al norocului (amintind din nou de fondatorul Casei): Ochiul Adevărului. În ceea ce o privește pe Françoise Pétrovitch, artista a readus în prim-plan un motiv recurent în operele ei, anume păsările, jucându-se cu luminile și umbrele pentru a sugera ideea regăsirii și cunoașterii de sine.

Apoi, Ghada Amer a creat, ca un omagiu adus sculpturilor sale dedicate femeilor, un model acoperit de un mozaic din pietre prețioase, broderie și paiete, în care putem observa cuvintele „puternic”, „iubitor”, „rezistent” și „hotărât” (definitorii pentru muzele sale), Minjung Kim, cunoscută pentru grația lucrărilor ei, a împodobit geanta cu flori din tulle (inspirate din arta coreeană a hârtiei hanji), Sara Cwynar a transformat pielea într-o expoziție de fotografie, meditând asupra trecerii timpului, Shara Hughes a construit iluzii optice, dedicate naturii, folosindu-se de catifea roșie și flori colorate din muselină, Wang Yuyang a ilustrat, cu ajutorul paietelor, cinci imagini ale corpului ceresc (arătând contrastul dintre tradiție și tehnologie), Zhenya Machneva a vorbit despre locul femeilor în societate cu ajutorul unor construcții arhitecturale, iar Dorothy Iannone și-a dedicat designul simbolurilor americane.

Așa cum spune Casa Dior, amintind de moștenirea Prințesei Diana, inițiativa Dior Lady Art reprezintă un tribut adus unicității, sărbătorind bucuria și libertatea exprimate prin modă.

„Dream’s Balloon”

Prima Gală de Caritate, întâiul eveniment de modă din 2023

Joi, 26 ianuarie 2023, a avut loc a 7-a ediţie a Galei Caritabile „Dream’s Balloon”, balonul putând fi considerat un simbol al fragilităţii umane, al lucrurilor trecătoare, dar şi al speranţei, al zborului uşor către vis şi împlinire.

Întreaga gală a fost dedicată femeilor diagnosticate cu cancer, care au învins această nemiloasă „boală a secolului”. Proiectul a fost lansat de Manuela Holban, pictor şi make-up artist de film şi modă, cu susţinerea Andreei Constantin-Vîlcioiu şi a Asociaţiei „ZETTA”.

Evenimentul a avut în prim plan 15 doamne, cu vârste cuprinse între 32 și 59 de ani, supraviețuitoare ale luptei cu cancerul mamar, care și-au redescoperit strălucirea și feminitatea.

Aceste doamne curajoase au avut la dispoziție o echipă întreagă de make-up artiști, hairstyliști, designeri - RALUCA SOARE, fotografi și numeroși alți artiști care s-au implicat și au reușit să le ofere o zi dedicată lor. Totodată, au luat parte la o sesiune de terapie de grup, susținută de Bianca Poptean, psiholog și psihoterapeut, cu tema „Schimbarea mentalităţii de victimă în cea de învingătoare”

Ziua s-a încheiat cu primul mare eveniment de fashion al anului, „DREAMS” (marca Alin Gălățescu, Art Director), în cadrul căruia au fost prezentate colecțiile create special pentru gală de către excelenții designeri ALEHA TONCEA, colorată, urbană și sofisticată, și MARY STEN by Mariana Stan, revelația anului 2022 în moda romanească, un elaborat studiu de couture ultra-rafinat, exclusiv în alb și negru. Succesul a fost remarcabil.

Evenimentul a avut loc într-un cadru exclusivist asigurat de Biavati Events, majoritatea modelelor fiind de la MRA Models Agency. Invitații speciali - care au asigurat și muzica live a show-urilor de modă - au fost renumitul tenor Alin Stoica, singurul român premiat cu Pavarotti Award, cea mai prestigioasă distincție a domeniului, și soția sa, soprana Stephanie Radu.

La final, cele 15 doamne au declarat că s-au simțit speciale, că au avut o zi memorabilă, cu trăiri de o intensitate maximă și că au avut parte de o experiență exraordinară, într-un autentic eveniment de rămas în memorie.

VIVIENNE WESTWOOD

Fashion & Activism

Dame Vivienne Westwood, “The Godmother of Punk”, a fost una dintre cele mai influente personalităţi din întreaga istorie a Pop culture, o vizionară care a revoluţionat Fashion-ul prin design-urile sale rebele şi a mutat undergroundul în avangardă, deopotrivă cu reverberaţii estetice în muzică, cinematografie, new media şi videogaming, şi altele, de ordin militant, în spaţiul politicii anti-înarmare şi pro-drepturile omului. Şi nu numai... pentru că activismul ei s-a manifestat cu putere în orice cauză cu impact semnificativ asupra viitorului planetei şi al speciei umane, de la pericolul reprezentat de încălzirea globală până la protejarea libertăţii accesului la informaţie.

Pe parcursul a jumătate de secol, de la provocatoarele creaţii din era Punk, realizate în anii ‘70 împreună cu Malcolm McLaren, Vivienne Westwood s-a arătat în permanenţă consecventă în atitudinea ei anti-establishment, fie şi dacă ne gândim doar la apariţia ei pe coperta Tattler din 1989, în ţinuta comandată, dar nelivrată lui Margaret Thatcher, cu legenda ‘This woman was once a punk’, la tricourile de copii lansate în anii 2000, cu sloganul ‘I AM NOT A TERRORIST’, sau la susţinerea pentru Julian ‘WikiLeaks’ Assange, căruia i-a gândit costumul pentru nunta lui din închisoare, din martie anul trecut. Până în ultima clipă, creatoarea, în buna tradiţie a subculturii Punk, a utilizat Fashion-ul ca un instrument de luptă social şi politic. Vivienne Westwood a reprezentat faţa subversivă a Fashion-ului.

Dincolo de militantismul civic, tot spectrul Pop culture îi datorează enorm acestei forţe culturale, care a contribuit decisiv la schimbarea radicală şi ireversibilă a modei postbelice în concept, design, decupaj şi fabricaţie, încă din anii Sex Pistols şi a magazinelor SEX şi, mai apoi, Seditionaires, trecând prin perioada opzecistă “New Romantic”

- de la look-ul lui Adam Ant şi baletul Petrushka la colecţia Clint Eastwood - spre a fi desemnată British Designer of the Year la începutul anilor ’90 şi a-şi transforma casa de modă într-un brand global, adoptat progresiv inclusiv de foarte tinere vedete K-Pop, precum Somi (Dumb Dumb) sau Blackpink (Jenni şi Rosé, în Lovesick Girls).

Post-2000, creatoarea de modă a colaborat cu Richard Branson pentru design-ul uniformelor stewardeselor de pe Virgin Airlines, Lunafreya poartă o rochie de mireasă creată de Vivienne în RPG-ul Final Fantasy XV, din 2016, Dua Lipa s-a îmbrăcat în Westwood la Brit Awards în 2021, iar lista e... nesfârşită. Putem spune că, din perspectiva influenţei pe care continuă să o aibă Vivienne Westwood, prin plecarea ei dintre noi, pe 29 decembrie, omenirea a pierdut anul trecut o a doua Regină!

VIVIENNE WESTWOOD Punk până la sfârșitul timpurilor

La câțiva ani după căderea comunismului, începuse să se răspândească în orașele țării noastre tunsoarea la cerere de tip „Punk”, care devenise de fapt un răsfăț și, de ce nu, un manifest al adolescenților și tinerilor cu amintiri ceaușiste. Ceea ce e important, de fapt, e că Punk-ul a întrecut forma muzicală și pe cea vestimentară și a devenit subcultură și o stare în sine. Și dacă e să vorbim despre energia punkistă - și avem număr limitat de cuvinte - cel mai bine ne agățăm de unul dintre pivoții acestei mișcări, designerul și activista Vivienne Westwood.

The Queen of Punk a fost, spre deosebire de ceilalți designeri, mereu model pentru propriile sale creații. Asta înseamnă că, atât la prezentările sale de modă, cât și în viața de zi cu zi, aceasta își purta hainele create chiar de ea, obicei foarte neobişnuit, dacă analizăm look-ul majorităţii creatorilor de modă, care au obiceiul să se afișeze în cele mai minimaliste, dar impecabile ținute... nesemnate de ei înşişi. Astfel, în cele ce urmează, vom vorbi pe scurt despre stilul personal al lui Vivienne Westwood.

Dame

Vivienne Westwood (1941-2022) a fost, în primul rând, un observator minunat al timpurilor și al oamenilor, atât figuri publice, cât și oameni obișnuiți. Înrădăcinată în viața englezească underground a tinerilor, ce erau anticorupție, anti-consumerism, anti-autoritate, și fascinată în adolescență de mișcarea hippie, Vivienne a devenit o voce a tinerelor generațiilor încă de la decizia de a renunța la meseria de profesoară pentru a crea haine cu mesaje scandaloase. Așadar, motivul pentru care, chiar și în 2023, lumea vede în designer o inspirație este promovarea prin sine. Vivienne Westwood a devenit cunoscută pentru că ieșea în evidență, era vizibilă, tot timpul promovându-și valorile prin propriile acțiuni și look-uri.

TEXT DE ALINA BĂLAN

foto ©

instagram.com/viviennewestwood/

Mesaje pe textile. Începutul relației cu Malcolm McLaren, adept al Situaționismului, și deschiderea magazinului de pe King’s Road, pe atunci numit Let It Rock, au adus-o pe Vivienne la adevăratul sine, și acela este momentul când a început să fie mai vocală cu mesajele sale. Latura activistă, spunea ea într-un interviu, a avut-o mereu, fiind convinsă că e de fapt în natura oamenilor, iar atașarea ideilor sale pe haine era un mod de exprimare foarte directă. De la vopsirea și schimbarea părului într-un blond vâlvoi, a început apariția mesajelor precum

The Reasonable Demand The Impossible, semnul svasticii și celebrul God Save The Queen, creat pentru piesa trupei Sex Pistols. Ulterior, odată cu

interesul pentru protecția mediului și a drepturilor omului, tricourile sale au fost imprimate cu mesaje precum Climate Revolution și I am not a terrorist, please don’t arrest me, susținând totodată și ideea că Punk-ul englez, spre deosebire de cel american, nu avea doar rolul de a șoca, ci și pe cel de a influența social.

atunci era Sex, inscripționat pe spate - și a jonglat cu stilurile. Unii observatori spun că în momentul în care o estetică propusă de ea ajungea în culmea gloriei, renunţa să o mai folosească. Acest lucru se poate vedea și în trecerea de la Punk la New Romantic, când a început să îmbine trecutul cu viitorul, cu ajutorul corsetelor și a minicrinolinelor.

Feminin vs. androgin, în orice caz, fără vârstă. Privind la fotografiile cu Vivienne, din trecut și ceva mai actuale, realizăm că look-ul ei nu a putut fi niciodată încadrat în aria de masculin sau feminin, pentru că întotdeauna s-a jucat cu proporțiile, și-a acceptat corpul - și aici nu mă pot gândi decât la fotografia cu ea și Jordan, cu numele magazinului de îmbrăcăminte, care pe

Mereu în centrul atenției. Orice apariție a lui Vivienne Westwood reprezenta un soi de inspirație, iar dacă aveți probleme cu garderoba, iată câteva aspecte pe care le puteți observa la ea: layering-ul și combinațiile de pattern-uri, niciodată prea multe, mereu susținute, purtarea bijuteriilorstatement, tocuri pentru foarte multe ocazii și haine ce pot părea vulgare, purtate însă atât de bine, încât nu puteau fi niciodată etichetate astfel.

Sper să vă lăsați inspirați de cea care a fost Vivienne Westwood, atât ca stil personal, cât și ca atitudine!

foto © www.collater.al

foto © www.collater.al

FESTIVAL

|

3-5

MARTIE | POIANA-BRAȘOV

VOTAT MEREU ÎN TOP 3 DJ ÎN LUME, DIMITRI VEGAS VINE PE SCENA PRINCIPALĂ MASSIF 2023. ÎN PREMIERĂ, PE SCENA UNUI FESTIVAL DIN EUROPA, CEA CARE VA FACE DESCHIDEREA SHOW-ULUI SĂU VA FI CHIAR SOȚIA LUI, MATTN, AFLATĂ ȘI EA ÎN TOP 100 DJ MAG.

În lineup-ul festivalului mai urcă Nicky Romero, Quintino, Kadebostany, B.U.G. Mafia, Inna, Delia, Grasu XXL, Dirty Nano, Pascal Junior, Killa Fonic

Unul dintre cei mai doriți DJ din lineupul de festival, DIMITRI VEGAS, vine pe scena principală a primei ediții a festivalului Massif, care va avea loc în perioada 3-5 martie, în Poiana Brașov. O premieră pentru scena unui festival din România este faptul că în deschiderea show-ului său va mixa soția lui, MATTN, aflată și ea în TOP 100 DJ Mag. Organizatorii anunță primul val de artiști care vor urca pe scenele celui mai nou concept de divertisment de la munte și vor transforma Poiana Brașov în cea mai căutată destinație montană de către tinerii din Europa.

Pe scenele Massif, cel mai așteptat festival de iarnă din Centrul și Estul Europei în 2023, vor urca și Quintino, Nicky Romero, Kadebostany, B.U.G. Mafia, Inna, Delia, Grasu XXL, Dirty Nano, Pascal Junior, Killa Fonic și mulți alții.

UNII DINTRE CEI MAI ASCULTAȚI ARTIȘTI DIN ROMÂNIA AJUNG LA MASSIF 2023

Cele mai cunoscute nume din muzica românească: Inna, Delia, Grasu XXL și Killa Fonic, alături de artiști consacrați din dubstep, grime, trap, hip-hop, trip-hop, rock și dance, vor ajunge în luna martie în Poiana Brașov pentru prima experiență Massif: Rava, Oscar, HVNDS,

Pascal Junior, Hollygood Gang, David Ciente, Shaun Warner, Bad & Boujee, Dirty Nano, DJ Sauce, Alex Super Beats, Pici, Carmen Chindriș și Taraful Rutenilor.

ORGANIZATORII AU PREGĂTIT 7 SCENE

PENTRU PRIMA EDIȚIE MASSIF. ACESTEA VOR FI AMPLASATE ÎN MAI MULTE

LOCAȚII DIN POIANA BRAȘOV

Prima ediție Massif va avea 7 scene. În zona principală a festivalului, Massif Winter Village, vor fi amplasate 3 scene pe Pârtia Bradu, iar alte 4 scene sunt realizate în parteneriat cu apres ski-urile renumite din stațiune.

Organizatorii vor aduce în premieră o producție specială pentru stațiunea montană, care va completa performance-urile live și show-urile surpriză ale DJ-ilor de pe cele 3 scene: Mainstage-ul outdoor, scena indoor denumită ,,Greatest of All Time’’ (G.O.A.T.) și Retro Fantesia, scena îndrăgită de la UNTOLD.

ABONAMENTE DISPONIBILE DE LA 79 DE EURO PLUS TAXE. Scanează QR codul alăturat pentru detalii.