Zile și Nopți Sibiu, 15-31 Martie 2023

15 - 31 Martie

Pop Culture Magazine

INTERVIU

Ofelia Popii

Actrița TNRS

SIBIU

zilesinopti.ro

facebook.com/zilesinoptiSibiu

INTERVIU

Alina Bâgiu

Sibiu blues festival

TOPUL: FEMEILOR DE SUCCES | POP-UP STOR i Es: PERSONAJE FEMININE ICONICE

INTERVIU: IRYNA TSYPINA, REGIZOARE ȘI INESSA KULCHYTSKA, SCENOGRAFĂ

PREMIERĂ: AFETRSUN | JURNAL DE GURMAND: VIAȚA FĂRĂ LACTATE

CULINARIA:MÎNCĂM CEVA INTERESANT DE ST. PATRICK'S DAY?

LUNI,27MARTIE,ORA18:00

Salut, Sibiu

Earth without art is eh.

O să o spun de la bun început. Textul de luna asta este dedicat părinților.

Și o să încep cu o întrebare: la ce activități duceți copiii în timpul lor liber?

Am văzut că există câteva locuri foarte drăguțe, cu activități mega cool în oraș, dedicate copiilor de diferite vârste, de la 1 an la vârsta adolescenței: Teatrul Gong, Științescu Hub, Planeta lui Da, Edu Martin.

MaryAnn F. Kohl, pedagog și autoare a peste 20 de cărți dedicate activităților pentru copii spune că arta este la fel de naturală pentru cei mici, ca soarele, și la fel de vitală, ca hrana. Așadar am considerat important să vă îndemn aici să mergeți cu copiii la diferite activități de artă, la ateliere în cadrul cărora au oportunitatea să exploreze, să coloreze, să creeze. Și dacă tot veni vorba, vă povestesc și despre cel mai recent proiect dedicat celor mai tineri locuitori ai Sibiului: Ed Muzeum. Un spațiu al copiilor, o alternativă creativă pentru timpul liber, un mod inedit de a descoperi lumea prin artă.

Ediţia de Sibiu

Apare bilunar - gratuit

nr. 04 (405) | 16 - 31 martie

 Str. General Magheru, nr. 54, Sibiu

 /zilesinoptiSibiu

 zilesinopti.ro

Ediţiile Zile și Nopţi în România: 235.000 exemplare lunar. (Bucureşti, Cluj, Timişoara, Braşov, Sibiu, Bacău, Piatra Neamţ, Galaţi, Oradea, Piteşti, Bistriţa, Tg. Mureş, Iaşi, Baia Mare, Satu Mare, Suceava)

Dacă doriţi să semanalţi un eveniment: e-mail sibiu@zilesinopti.ro. Redacţia nu îşi asumă responsabilitatea pentru modificările survenite ulterior.

Pentru publicitate în ediţia tipărită sau online sau dacă vrei să primeşti revista Zile şi Nopţi Sibiu te rugăm să contactezi:

Distribuție: 0743 56 66 60

Lună de lună au loc aici ateliere pentru copii în cadrul cărora au prilejul de a parcurge un mini-tur ghidat al Muzeului Brukenthal și de a descoperi tainele acestuia, prin care pot cunoaște lumea prin descoperire, curiozitate, experiențe practice și experimente, ateliere de textilit sau artă cinetică. Mi se pare pur și simplu M-I-NU-N-A-T. Și parcă îmi pare rău că nu mai sunt copil pentru a experimenta în carne și oase atâtea activități interesante.

Pe cei de la Ed Muzeum îi găsiți pe pagina de Facebook cu același nume, și dacă ajungeți să vă înscrieți copilașii la vreun atelier, vă rog spunețimi cum le-a plăcut. Mi-ar plăcea mult să aflu impresiile lor, ‘fără filtru’.

Iar la final vă las cu o impresie de-a mea, și un îndemn: (mai degrabă cu una dintre zicalele mele preferate): Creativitatea este la fel de importantă ca și alfabetizarea. Duceți așadar copiii la muzeu! Sau dați-le lor un muzeu și lăsați-i să-l umple. (o altă zicală a mea preferată ��

Publisher:

Marius Dicoiu | marius.dicoiu@zilesinopti.ro | 0744 35 99 10

Director vânzări: Marius Cătană | marius.catana@zilesinopti.ro | 0743 56 66 60

Administrativ -Vânzări: Mariana Trif | secretariat.sibiu@zilesinopti.ro | 0751 79 71 39

Redactor:

Răzvan Sădean | razvan.sadean@zilesinopti.ro

Redactor colaborator: Monika Tompos

Layout & DTP: Gabriela Hogea

Viața orașului...

Începutul de primăvară se face tot mai simțit și în viața orașului! Până la sfârșitul lunii avem două premiere la Naționalul sibian, un festival dedicat filmului francez, concerte simfonice la Filarmonica sibiană, seria de proiecții ESTE Filmul de Miercuri și, nu în ultimul rând, debutul primului festival de muzică blues din peisajul cultural al Sibiului. Sunt suficiente motive de distracție astfel încât astenia de primăvară să fie dată uitării. Iată recomandările Zile și Nopți pentru perioada 16 - 31 martie.

FeStiVaLUL FiLmULUi FraNCeZ

În weekend-ul 24 - 26 martie, la Centrul Cultural Habitus vor fi proiectate cinci filme în cadrul unei noi ediții a Festivalului Filmului Francez la Sibiu. Evenimentul de deschidere va avea loc vineri, de la ora 20:30 când va fi proiectată comedia polițistă ”L’Innocent”, în regia lui Louis Garrel. Festivalul continuă sâmbătă, de la ora 18:00 cu ”Le Lycéen”, cel mai recent film al lui Christophe Honoré, care urmărește trăirile emoționante ale unui adolescent care se confruntă cu pierderea tatălui său, iar de la ora 20:30 cu ”La Nuit du 12” de Dominik Moll, recent recompensat cu premiul César pentru cel mai bun film. Duminică vor fi proiectate filmele ”Au revoir le bonheur”, de la ora 18:00 și ”Les Enfants des Autres”, de la ora 20:30. Festivalul marchează în acest an ediția cu numărul 27.

Luna martie aduce un nou festival

în peisajul cultural al orașului: Sibiu Blues Nights, care va avea loc în zilele de 31 martie și 1 aprilie, la Filarmonica sibiană. Pe scenă vor urca Wille & The Bandits, Marius Dobra Band, alături de șase proiecte muzicale românești.

Dirijorul Gábor Horváth conduce concertul simfonic al Orchestrei Filarmonicii din Sibiu, al cărui invitat special e Mihai Ritivoiu, pianist român stabilit la Londra, laureat al Concursului Internațional

”George Enescu”. Concertul va avea loc joi, 23 martie, ora 19.

Repertoriul Teatrului Național ”Radu Stanca” se îmbogățește cu spectacolul ”Joaca de-a vacanța”, care va avea avanpremiera în 18 martie, ora 17 și premiera în 19 martie, ora 17, în Sala Mare. În regia lui Florin Coșuleț, spectacolul e o comedie romantică inspirată dintr-o întâmplare reală, o poveste de dragoste, plină de realități imediate, accesate însă abia după ce unul dintre personaje decide să taie orice legătură de comunicare cu exteriorul. Preț bilet: 30/25 lei.

SiBiU BLUeS NiGHt S JOCUL De-a VaCaNȚa

OFELIA POPII

Ofelia Popii nu are nevoie de prea multe introduceri. În cei 22 de ani petrecuți pe scena Teatrului Național ”Radu Stanca” a devenit una dintre cele mai apreciate actrițe din Sibiu și din țară. Rolul lui Mefisto a devenit un reper pentru actriță. E fascinată și astăzi de rol, cu toate că de atunci a jucat în zeci de spectacole de teatru și filme. Despre ”Faust”, teatru și film, întâlniri esențiale, roluri de suflet, dar și ce a făcut-o să rămână la Sibiu mai bine de două decenii, am stat de vorbă cu Ofelia.

După 16 ani de la premieră, în luna mai se reia superproducția ”Faust”. Cum resimți astăzi emoțiile și presiunea personajului Mefisto, longevitatea lui, dar și succesul uriaș de care încă se bucură?

Cu cât crește renumele unui spectacol, cu atât crește și presiunea de a te ridica la nivelul faimei lui. ”Faust” a prins o viață proprie și există o mare responsabilitate pe umerii noștri de a păstra viu spectacolul, de a ne ridica la așteptările spectatorilor, care vin deja cu speranțe foarte mari de a asista la o experiență unică. Norocul este că sunt absolut fascinată de personajul meu și îmi place la nebunie să mă joc cu multitudinea lui de ”măști”. Spectacolul are o construcție extraordinară și rolul meu presupune un efort fizic și psihic pentru care trebuie să mă pregătesc. Aștept cu emoție reluarea spectacolului și întâlnirea cu Mefisto.

Anul trecut publicul te-a putut regăsi și pe marele ecran în filmul ”Om câine”. Cum percepi diferența dintre teatru și film? Unde te regăsești mai mult?

Îmi place enorm de mult să joc în filme, mi-aș dori să am această ocazie mai des. Mă regăsesc, ca artist, în ambele, atât pe scenă cât și pe platoul de filmare simt o mare bucurie să mă exprim. Din unele puncte de vedere, prefer teatrul. Iubesc teatrul ca experiență unică, imediată, pentru felul vibrant al întâlnirii, pentru că ai posibilitatea de a aprofunda în timp personajul. Din alte puncte de vedere, prefer filmul. Deși despărțirea e dureroasă, e mai ”sănătos” psihic să pui punct personajului și zbuciumului,

”Cred că puterea unui actor constă, dincolo de talent, și în a nu se minți pe sine”

implicit. Apoi, mijloacele de expresie sunt mai de finețe decât în teatru. Munca în sine e mai puțin solicitantă atât fizic cât și psihic.

Atât teatrul cât și filmul sunt posibile datorită întâlnirilor. Care sunt întâlnirile cu cea mai mare însemnătate pentru tine pe care le-ai avut până acum?

Toate întâlnirile au însemnătatea lor. Toate te învață ceva, te pregătesc pentru ce va urma. Întâlnirile cu textul scris care mă inspiră în lucru, întâlnirea cu echipa artistică e importantă atât pentru creativitate cât și pentru starea de bine din timpul repetițiilor și a spectacolelor viitoare, unii regizori m-au ajutat să ”citesc” dintr-o anume perspectivă partitura mea. Sunt unii regizori care au constituit și o școală pentru mine, cum e dl. Purcărete, de departe cea mai complexă experiență teatrală pe care am avut-o. Dar și alți regizori, unii cu care am lucrat chiar puțin, au fost extrem de importanți pentru devenirea mea artistică: Andrei și Andreea Grosu, Armin Petras, Mihai Măniuțiu, Alexandru Dabija, Yuri Kordonski, Lia Bugnar, Dumitru Acriș etc. A contat mult propunerea de text pe care au avut-o pentru mine, dificultatea rolului, punctul lor de vedere artistic care m-a îmbogățit cu nuanțe noi.

Din 2001 joci pe scena TNRS. Care sunt cele mai valoroase trăsături ale peisajului teatral sibian care te-au făcut să rămâi aici mai bine de două decenii?

Motivul principal pentru care am rămas la Sibiu atâția ani a fost faptul că teatrul mi-a oferit posibilitatea de a mă întâlni cu regizori foarte mari. Pentru aceste întâlniri, care m-au ajutat să cresc artistic, am rămas aici.

Tot la Sibiu ai cunoscut și ipostaza de profesor de an la specializarea actorie din cadrul Școlii de Teatru și Management CulturalDepartamentul de Artă Teatrală, ULBS. Care sunt valorile pe care îți dorești să le transmiți studenților tăi?

E mult de vorbit aici. Datoria mea e să îi pregătesc pe studenți pentru meseria de actor, pe care să fie capabili să o profeseze după ce

termină școala. Orice profesor le insuflă studenților și valori morale, eu cred cu toată ființa mea în cinste, corectitudine, onestitate, muncă susținută. De asemenea, e de datoria mea să le dau un feed back onest, pentru a avea o imagine realistă despre sine și propria valoare. Cred că puterea unui actor constă, dincolo de talentul său, și în a nu se minți pe sine.

Pentru că suntem în martie, lună în care celebrăm femeia, ne poți spune dacă ai vreun personaj feminin de care te-ai atașat mod special dintre cele pe care le-ai interpretat și de ce?

Ultimele spectacole ale mele mi-au dat ocazia să mă întâlnesc cu două personaje feminine deosebite. Anul trecut am avut premiera cu spectacolul ”Mass” în regia soților Grosu, în care interpretez o mamă ce încearcă să recupereze imaginea curată a fiului ei care a omorât un alt copil și apoi s-a sinucis. E un rol greu, dar foarte frumos. Iar în februarie anul acesta, de ziua mea, am avut premiera unui spectacol pe un text superb al lui Cehov, ”Livada de vișini”, în regia lui Dumitru Acriș, unde interpretez un personaj minunat scris

și foarte greu de jucat, Liubov Andreevna Ranevskaia. E un personaj dificil care mă fascinează și am avut mare noroc că am ocazia să îl interpretez. Am lucrat cu Dumitru atât de frumos, atât de interesant, primesc acest rol ca pe un cadou real, care mi-a dat ocazia să privesc adânc de tot în mine. Dumitru e un regizor minunat și îi doresc o carieră lungă și interesantă. Am mare încredere în el.

Editorial de Gruia DRAGOMIR Senior Editor

celor mai de succes femei din România 2023

Atreia ediție din „Topul celor mai de succes femei din România” ne arată încă o dată că succesul, indiferent că vorbim despre femei sau bărbați, nu poate fi atins dacă nu există determinare și perseverență, dar și dorința de perfecționare, de a investi constant în tine pentru a fi cea mai bună versiune a ta. Cam acesta este firul roșu care leagă (ca pe niște mărțișoare) toate cele 10 poziții din acest top.

Campania Zile si Nopți a avut loc în perioada 3 - 20 februarie, iar în total au votat 1724 persoane. Întrebările au fost deschise, iar fiecărui respondent i s-a cerut să propună în top 3 femei de succes din România.

Sondajul a fost făcut în parteneriat cu firma de studii de piață Brandberry (www.brandberry. ro). Pentru realizarea topului, locul 1 a primit 100 de puncte, locul 2 a primit 66 de puncte, iar locul 3 a primit 33 de puncte.

Topul final a rezultat în urma adunării numărului de puncte pentru fiecare persoană propusă.

Pe locul 1 avem un self-made icon al televiziunii, o femeie care, prin profesionalismul ei și prin consecvență, a ajuns să fie menționată chiar și în unele manuale de istorie. Pe locul 2, românii au votat o femeie de afaceri care a pus pe picioare unul dintre cele mai renumite branduri românești și care în ultimii ani a devenit și business angel. Nu este singura, căci în topul din acest an a fost votată și cea mai cea mai bogată femeie din România, cea care a fost numită și „Doamna Cash”. De asemenea, avem și artiste ale căror creații muzicale ne-au marcat viețile, unii dintre noi s-au îndrăgostit pe piesele lor, alții poate au trecut mai ușor prin despărțiri datorită pieselor lor care vorbesc despre asta. Nu puteau să lipsească nici sportivele care au făcut ca tricolorul să urce de nenumărate ori pe podiumurile de la competițiile internaționale. Nu în ultimul rând, avem și femei care salvează vieți la propriu și care fac ce autoritățile n-au reușit în ultimele trei decenii.

Luna martie este, așa cum bine știi, Luna Femeii, iar tradiția este ca în fiecare an să dedicăm suplimentul revistei Zile și Nopți celor mai de succes și celor mai puternice femei din România. Am realizat paginile care urmează cu gândul la tot ce au realizat aceste femei cu adevărat deosebite, dar și la felul în care poveștile lor pot inspira, motiva și deschide drumurile pentru alte milioane de femei din întreaga lume, nu doar din România. Bineînțeles, poveștile lor sunt mult mai complexe, dar, fiind limitați de spațiul pe care-l oferă o pagină tipărită de revistă, am ales să punctăm doar anumite aspecte și realizările lor principale.

De aceea, te îndemnăm să iei acest top ca un punct de plecare pentru a descoperi mai multe despre viețile, traseele profesionale și calitățile pe care le au cele mai de succes femei din România.

1

26.354 puncte

Andreea Esca

Anul trecut, Andreea Esca s-a clasat pe locul 2 în topul celor mai de succes femei din România. De atunci și până în prezent, ceva s-a schimbat în preferințele românilor, iar cea mai renumită „știristă” din România a cucerit locul 1 la ediția din acest an. Însă, Andreea Esca nu mai e de mult doar un om de televiziune renumit, deși conduce detașat orice fel de top al prezentatorilor de știri. Cu peste 25 de ani de carieră în televiziune, ea s-a transformat într-un simbol al profesionalismului și al dezinvolturii, devenind o vedetă absolută și un exemplu pozitiv, pe care mulți încearcă să-l urmeze. De asemenea, ea a dezvoltat și o carieră de succes în online, fiind una dintre cele mai apreciate figuri din social media. În plus, ea face parte și din echipa de reporteri „CNN World Report”, a condus timp de 10 ani revista The ONE și deține publicația A’list Magazine.

Revenind la meseria care a consacrat-o, Andreea Esca și-a început cariera la 1 decembrie 1995, aceasta fiind și data de lansare a postului Pro TV, unde a prezentat constant „Știrile de la ora 19.00”, cu mici întreruperi datorate doar concediilor de maternitate sau de odihnă. Acest lucru a transformat-o pe Andreea Esca în cea mai longevivă prezentatoare de știri din România. Popularitatea ei a fost constant confirmată de câștigarea multor premii din showbiz, dintre care menționăm doar: „Premiul pentru cel mai bun prezentator de știri” (2001, 2002, 2003), Premiul „Femeia Anului 2003”, oferit de revista Avantaje, Premiul CNA (2002), „Cel mai iubit om de televiziune” (2003), „Premiul de excelență” al TV Mania (2008).

Cu un sfert de secol de carieră în televiziune, în spatele pupitrului de știri, Andreea Esca a devenit un simbol al jurnalelor de știri și a ajuns chiar să fie menționată și în unele manuale de istorie. Astfel, e de la sine înțeles că ea conduce detașat orice fel de top al prezentatorilor de știri și că va trece mult timp până să fie devansată.

În plus, la popularitatea Andreei Esca, acum contribuie și succesul în online de care se bucură fiica sa, Alexia Eram, în vârstă de 22 de ani. Ea este unul dintre influencerii extrem de populari din România, fiind urmărită de peste 720 de mii de oameni pe pagina sa de Instagram.

Cuvânt cheie:

Cristina Bâtlan

Numele Cristinei Bâtlan se confundă astăzi cu „Musette”, brand pe care l-a pus pe picioare și care a cunoscut un succes enorm. În prezent, acesta este cunoscut drept cel mai important brand de încălţăminte realizat de o echipă românească. Pasiunea pentru lumea fashionului, cea care i-a marcat viața și a transformat-o în ceea ce este astăzi, i-a fost insuflată de bunica ei, care iubea nespus de mult moda, mai ales pantofii.

Încă de la 19 ani, Cristina Bâtlan s-a gândit că-și dorește propria afacere mai mult decât o diplomă, iar urmărind acest vis, în 1995, împreună cu soțul ei, Roberto Bâtlan, au reușit să pună bazele unei afaceri cu materiale textile. Inițial a fost vorba de o fabrică de genți, care mai apoi s-a transformat în brandul „Musette”. An de an, afacerea a crescut, iar astăzi are peste 600 de angajați, două fabrici şi 28 de magazine în toată ţara. Cifra de afaceri a magazinelor Musette se ridică la suma de 16 milioane de euro.

Pentru realizările sale, Cristina Bâtlan a fost inclusă de mai multe ori în Topul Forbes al celor mai influente femei din România.

Astfel, Cristina Bâtlan a fost opțiunea evidentă pentru a face parte din juriul emisiunii „Imperiul Leilor” de pe Pro Tv, unde, din 2020 și până în prezent, este business angel, având misiunea să găsească idei bune, în care merită investite sume importante de bani.

Simona Halep

În toamna anului trecut, Simona Halep a primit o mare lovitură, fiind testată pozitiv la un control antidoping, iar în momentul de față, ea așteaptă finalizarea anchetei și un verdict. Cu toate acestea, Simona nu o să piardă niciodată locul special pe care-l are în inimile românilor.

De-a lungul carierei sale, a reușit multe performanțe, iar câteva dintre ele au făcut ca România să fie privită la nivel mondial cu ceva mai mult respect. Merită amintit aici faptul că Simona e singura jucătoare de tenis din România care a atins prima poziție în clasamentul mondial WTA, în două rânduri, în 2017 și 2018. A ocupat această poziție timp de 64 de săptămâni, ceea ce a pus-o pe locul al 10-lea în clasamentul longevității ca lider al circuitului. În prezent, ea se află pe locul 17 mondial.

Palmaresul ei este impresionant din toate punctele de vedere, fiind cea mai renumită și de succes jucătoare de tenis din istoria României. A câștigat la simplu 23 turnee WTA (trei în 2020 și unul în 2022), dintre care cele mai importante sunt cele două titluri de Grand Slam –Roland Garros, în 2018, și Wimbledon, în 2019 – și turneele Premier Mandatory de la Indian Wells și Madrid. A disputat și finala Turneului Campionilor în 2014. A fost desemnată Jucătoarea Anului 2018 de WTA și Cea Mai Populară Jucătoare în alți doi ani consecutivi, 2014 și 2015. În plus, trei ani la rând a fost Favorita Fanilor la simplu, în 2017, 2018 și 2019.

Andra

Iată că de această dată, abia pe locul 4 găsim o cântăreață. Este vorba despre una dintre cele mai îndrăgite și populare artiste ale momentului: Andra. Cu o carieră demnă de invidiat, Andra a muncit din greu pentru ceea ce are acum și pentru statutul de vedetă absolută cu care se poate mândri - e greu de crezut că există cineva din România care să nu o recunoască sau care poate spune că n-a ascultat niciodată o piesă din repertoriul ei. Andra s-a lansat în muzică de la 14 ani, iar de-a lungul unei cariere ce se întinde pe mai mult de 20 de ani, ea a reușit să adune 12 albume muzicale. „De la frate la soră” (2007) a reușit performanța de a deveni cel mai bine vândut material discografic din România în anul lansării. Datorită recordului de vânzări a primit Discul de Platină, dar și pe cel de Diamant.

O altă performanță cu care se poate mândri este faptul că toate singleurile sale au intrat, la scurt timp de la lansare, în majoritatea „Top 10”- urilor din România.

De asemenea, Andra este cunoscută publicului din România și pentru cariera sa TV. Prima emisiune pe care a prezentat-o a fost „O-la-la” (ProTV), un concurs de karaoke televizat, dar din 2011, ea a devenit unul dintre jurații emisiunii „Românii au talent”, programul TV de divertisment cu cele mai mari audiențe înregistrate vreodată în România.

Succesul l-a cunoscut și în mediul online, unde a înregistrat deja mai multe performanțe. De exemplu, în 2015, single-ul „Niciodată să nu spui niciodată” a fost primul clip din România care a avut peste un milion de vizualizări în mai puțin de 24 de ore.

Andreea Marin

Andreea Marin a fost mulți ani una dintre cele mai influente voci din media și încă este, pentru că nu degeaba a ajuns să ocupe locul 5 în acest top. Întreaga Românie o cunoaște pentru emisiunea fenomen „Surprize, surprize”, difuzată pe TVR1, în perioada 1999 - 2007 - cel mai urmărit spectacol de televiziune din România timp de nouă ani la rând. Însă, ea are în spate o lungă carieră jurnalistică și de prezentatoare TV și pentru alte emisiuni foarte îndrăgite de români. De asemenea, Andreea Marin a mai fost jurat și în emisiunea „Uite cine dansează!”, difuzată de postul de televiziune Pro TV, iar din octombrie 2020 este co-producătoare și realizatoarea emisiunii „Nu există nu se poate!”, difuzată de postul de televiziune TVR 2.

Dar cariera Andreei Marin nu s-a limitat doar la prezentarea de emisiuni, ea a produs și a apărut în multe documentare filmate în locații exotice și a reușit și performanța de a fi prima jurnalistă din România care a escaladat vârful Kilimanjaro, „Acoperișul Africii”, o experiență în urma căreia a co-produs documentarul „Kilimanjaro 2001”, realizat pentru TVR. Acesta a înregistrat cea mai mare audiență la 1 decembrie 2001.

Succesul Andreei Marin poate fi măsurat și în numeroasele premii din showbiz pe care vedeta le-a câștigat de-a lungul timpului, dar și în milioanele de urmăritori pe care-i are în mediul online: 1,6 milioane pe Facebook și 640 de mii pe Instagram.

Cea de-a doua artistă din topul din acest an este Delia, o altă reprezentantă importantă a industriei muzicale autohtone. Ea este cântăreață, compozitoare, dansatoare, vedetă de televiziune și, nu în ultimul rând, fashion icon și influencer, cu 2,6 milioane de urmăritori pe Instagram.

Înainte de a se lansa în cariera solo, Delia a făcut parte, în perioada 1999-2003, din formația fenomen N&D, alături de care a scos patru albume, cunoscând astfel succesul la nivel național. Piesele duo-ului pop de atunci au devenit extrem de populare, ceea ce i-a dat Deliei curajul de a-și lansa cariera solo. Din acel moment și până în prezent, ea a lansat cinci albume solo: „Parfum de fericire” (2003), „Listen Up!” (2007), „Pe aripi de vânt” (2015), „Deliria” (2016), „7” (2020), iar un nou album este în pregătire.

Concertele ei sunt tot timpul sold-out și, de-a lungul timpului, s-au transformat în adevărate spectacole multimedia - amintim aici concertele concept Winter Wonderland (2016), Psihedelia (2017), Acadelia (2018), Cum era (2020).

Cariera ei muzicală a fost completată și de o carieră în televiziune, devenind astfel și mai îndrăgită. În 2011, ea a acceptat să fie unul dintre jurații competiției muzicale „X Factor România” și, mai apoi, „iUmor”, unde românii i-au descoperit și latura plină de umor, dar și mult mai multe aspecte din viața personală.

Nadia Comăneci

Nadia Comăneci nu mai are nevoie de nicio prezentare. A făcut ca România să fie renumită în lumea largă pentru performanțele în gimnastică, iar avântul dat de ea atunci se simte și în generațiile de astăzi. În întrecerea de la paralele inegale din cadrul Jocurilor Olimpice de la Montreal, din 1976, Nadia a obținut prima nota de 10 din istoria întrecerilor olimpice de gimnastică. Astfel, presa internațională a numit-o pe Nadia, la acel moment, „Zeița de la Montreal” și „Perfect Nadia”. Pentru rezultatul obținut de Nadia (7 note de 10), acea ediție a JO a intrat în istoria sportului drept „Olimpiada Nadia Comăneci”.

De asemenea, Nadia a cucerit primul titlu mondial la bârnă pentru gimnastica românească și două medalii de argint, la sărituri și cu echipa, la CM din 1978, de la Strasbourg. În 1979, la CM de la Forth Worth (SUA), Nadia a făcut parte din echipa de gimnastică a României care a cucerit primul titlu de campioană mondială pe echipe (389,550 p) din istoria gimnasticii.

De-a lungul carierei sportive, Nadia Comăneci a înregistrat multe performanțe și recorduri, iar în 1984 s-a retras cu un palmares de 24 de medalii câștigate la Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale și Campionate Europene, dintre care 16 de aur.

În noiembrie 1989, Nadia a fugit din România comunistă în Statele Unite ale Americii. Acolo, ea s-a căsătorit cu Bart Conner, campion de gimnastică al SUA și campion olimpic.

Camelia Șucu

Camelia Șucu e cunoscută drept cea mai bogată femeie din România și ajunsese să fie cunoscută într-o perioadă și drept „Doamna Cash”. Ea este fondatoarea unor business-uri precum ClassIn, Iconic Health, Piața de Gros Abundia sau Natuzzi. Are în spate o carieră ce se întinde pe o perioadă de peste 25 de ani în business, iar în momentul de față jonglează perfect cu rolurile de mamă, bunică, antreprenor sau style icon.

Acum, averea ei este estimată la 57 de milioane de euro. Mare parte din aceasta a provenit în urma celui mai scump divorţ din România. Camelia și-a încheiat socotelile cu fostul soţ, milionarul Dan Șucu, în 2007. De pe urma acelei despărțiri, ea a rămas cu o avere considerabilă, o sumă record de aproximativ 40 de milioane de euro. Banii i se cuveneau pe deplin, având în vedere că în 1993, cei doi soți au pus împreună bazele uneia dintre cele mai mari afaceri cu mobilă din Europa - Mobexpert clasându-se printre primele 12 întreprinderi europene din industria mobilei.

Camelia Șucu a fost preocupată și să transmită mai departe valorile și lecțiile învățate în cariera sa de antreprenor, astfel a ajuns să fie un mentor pentru fiicele sale, Ioana și Cristina, care îi calcă deja pe urme cu business-uri precum: The Library, Ioana Sucu Events, Kiddo Play Academy etc.

Andreea Raicu

Andreea Raicu s-a remarcat prin frumusețea și eleganța ei. A fost una dintre cele mai cunoscute vedete de televiziune din România și a debutat ca model, iar în momentul de față este un fashion icon și influencer, pe Instagram având peste 600 de mii de fani (oricât de mult ar spune ea că detestă social media). În showbiz, Andreea Raicu și-a făcut intrarea prezentând emisiuni populare de divertisment, precum „Big Brother” (2003-2004) și „Megastar” (20062008), dar și emisiuni de fashion și stil, precum „Pro fashion” sau „Stil”.

De altfel, ea este un reper atunci când vine vorba de bun gust vestimentar și de aceea a și fost stilist pentru diverse reviste de modă și a lansat colecții împreună cu importanți designeri români, a produs, conceput și promovat proiecte media care de fiecare dată au avut în centrul lor lifestyle-ul desăvârșit prin stil și echilibru.

În ultimii ani, Andreea Raicu s-a concentrat mai mult pe propriul brand, numele ei regăsindu-se acum pe haine din colecția proprie, pe programe de dezvoltare personală, fitness, feminitate sau meditație, lumânări parfumate și agende.

Foarte mediatizate au fost și relațiile pe care Andreea Raicu le-a avut cu bărbați celebri precum fotbalistul Cristi Chivu sau Tudor Chirilă.

Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu

La finalul anului trecut, ONG-ul Dăruiește Viață a finalizat lucrările de construcție la primul spital de oncologie pediatrică din România, realizat din donațiile a peste 350.000 de persoane fizice și 7.000 de companii.

În spatele acestui demers se află Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu, fondatoarele Asociației Dăruiește Viață. Ele au oferit cea mai frumoasă definiție a succesului în acest top: pentru ele, succesul a însemnat salvarea de vieți, la propriu. În cei 10 ani de activitate au schimbat în bine viața a milioane de români, au făcut-o prin intermediul Asociației Dăruiește Viață, unde au strâns peste 45 de milioane de euro, bani care au fost folosiți pentru multiplele proiecte din sănătate în care s-au implicat - sunt toate menționate pe site-ul daruiesteviata.ro.

Proiectul, demarat inițial pentru a oferi suport copiilor bolnavi de cancer, s-a extins cu un bloc operator nou și secții de anestezie și terapie intensivă, chirurgie și neurochirurgie, fiind cel mai ambițios proiect din România ultimilor 30 de ani realizat de societatea civilă, exclusiv din donații și sponsorizări. Un proiect unic în Europa! Primii copii pacienți vor putea fi tratați în noua clădire în a doua jumătate a lui 2023.

Astfel, într-o țară în care conducătorii își dezamăgesc constant cetățenii, Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu au arătat că se poate și că, dincolo de toate, există și optimism.

LOCURILE 11/30

11. Inna ARTISTĂ

12. Cristina Neagu

SPORTIVĂ

13. Maia Morgenstern

ACTRIȚĂ

14. Anca Vlad

ANTREPRENOR

15. Melania Medeleanu

REALIZATOR TV

16. Laura Codruța Kovesi

MAGISTRAT

17. Anastasia Soare

ANTREPRENOR

18. Mirela Retegan

REALIZATOR RADIO/TV

19. Alina Marinescu MANAGER

20. Teo Trandafir

REALIZATOR TV

21. Principesa Margareta a României

22. Dana Rogoz ACTRIȚĂ

23. Atena Boca

ANTREPRENOR

24. Elisabeta Lipă

SPORTIVĂ

25. Loredana

ARTISTĂ

26. Carmen Tănase

ACTRIȚĂ

27. Mihaela Geoană

28. Adela Popescu

29. Andreea Berecleanu

30. Oana Pellea

LOCURILE 31/50

31. Rucsandra Hurezeanu

ANTREPRENOR

32. Antonia

ARTISTĂ

33. Theo Rose

ARTISTĂ

34. Monica Bârlădeanu

ACTRIȚĂ

35. Irina Rimes

ARTISTĂ

36. Liana Stanciu

REALIZATOR RADIO/TV

37. Mirela Nemțanu

MANAGER

38. Mihaela Rădulescu

REALIZATOR TV

39. Alina Ceușan INFLUENCER

40. Mihaela Miroiu

41. Loredana Apreutese ANTREPRENOR

42. Roxana Maftei ANTREPRENOR

43. Alessandra Stoicescu

REALIZATOR TV

44. Mariana Gheorghe

MANAGER

45. Ioana Chicet-Macoveiciuc SCRIITOR

46. Cristina Chiriac

47. Monica Tatoiu ANTREPRENOR

48. Alexandra Ianul

49. Sofia Frunză

& ANTREPRENOR

50. Petronela Rotar

Podcast: www.zilesinopti.ro

powered by

Podcast-urile Zile și Nopți sunt disponibile pe următoarele platforme: www.zilesinopti.ro, Youtube, Soundclound, Spotify, Google Podcast, Apple Podcast.

Photo by Sound On from Pexels

Personaje feminine iconice

În universul de storytelling, unul dintre cele mai folosite arhetipuri narative este călătoria eroului, pe care o putem regăsi atât în mituri antice și literatură, cât și în cinematografie, televiziune sau jocuri video, având în centrul său trei momente importante: plecarea eroului, intrarea sa într-o nouă lume și revenirea (marcată de schimbare).

Dacă la început, monomitul era destinat personajelor masculine (care căpătau, prin procesul de inițiere, un

în Pop culture

nou statut), astăzi, când vorbim despre protagoniștii din Popular culture, nu putem exclude personajele feminine care, de-a lungul timpului, au contestat și rescris atât modelul eroului clasic, cât și rolul și locul femeilor în universul narativ.

Conform scriitoarei Amy Allen, personajele pornesc în călătoria lor pentru a-și însuși trei tipuri de putere: power-over (dominarea cuiva), power-to (puterea revendicată, personală) și

power-with (momentul în care personajul își folosește forța pentru a lupta, alături de ceilalți, împotriva sistemelor de opresiune), toate având în centrul lor un element comun: cunoașterea. Astfel, prin cunoaștere, libertate și curaj, eroinele zilelor noastre se îndepărtează de stereotipuri și prejudecăți, devenind modele ale diferitelor experiențe feminine, care ne pot inspira și în propriile povești.

Pentru început, lumea literară a reprezentat întotdeauna o puternică sursă de inspirație în ceea ce privește eroinele Pop culture. De aceea, nu putem uita de una dintre cele mai iubite vrăjitoare din toate timpurile: Hermione Granger. Descrisă de Emma Watson (care i-a oferit personajului statutul de icon odată cu interpretarea sa) ca fiind un arhetip marcat prin inteligență, bunătate, empatie (după Bătălia de la Hogwarts, Hermione a lucrat alături de Ministerul Magiei pentru a susține drepturile elfilor și animalelor magice, reușind să schimbe identitatea lor în legea vrăjitorilor, amintind de modelul powerwith), curaj și integritate, eroina a devenit, din momentul în care a fost introdusă publicului, un simbol feminist. Alături de ea, tot din universul Harry Potter, le avem

și pe Ginny Weasley, care este, pe tot parcursul

întâmplărilor, un personaj extrem de hotărât, loial, amuzant și talentat (devenind campioană de Quidditch, după timpul petrecut la Hogwarts)

și pe Luna

Lovegood, pe care ne-o amintim ca fiind

întotdeauna neînfricată

(atât în ceea ce privește personalitatea ei, care este un exemplu perfect de power-to, cât și rolul jucat în poveste) și lipsită de prejudecăți (bunătatea sa pură ajutând-o să vadă lucrurile diferit față de ceilalți).

Apoi, în distopia „Jocurile Foamei”, construită de scriitoarea americană Suzanne Collins, a fost introdusă una dintre cele mai emblematice personaje feminine din toate

timpurile: Katniss

Everdeen (adusă la viață pe marele ecran de Jennifer Lawrence). Începându-și povestea prin tema sacrificiului de sine, Katniss devine aproape un mit modern, prezentând un nou tip de erou, devenit simbol al revoluției sociale (unde avem, din nou, power-with): ea nu doar că luptă, prin inteligență, curaj, talent și putere, cu sistemul opresiv în care trăiește, unde elitele (dependente de indivizii pe care îi asupresc) se îmbogățesc prin exploatarea celor considerați inferiori prin lipsa statutului social sau monetar, dar reușește să îi inspire și pe cei din jurul său să se împotrivească modelului social, schimbând, astfel, lumea.

Mai departe, nu putem uita de eroinele construite de Jane Austen, precum

Elizabeth Bennet („Mândrie și Prejudecată”), Emma Woodhouse și Elinor Dashwood („Rațiune și Simțire”), care contrazic categoric stereotipurile asociate femeilor în societatea vremurilor, de Scout Finch („Să ucizi o pasăre cântătoare”), care, la rândul ei, respinge ideea feminității convenționale și luptă pentru cei care, într-o lume a prejudecăților, discriminării și divizării sociale, nu își pot folosi vocea sau de Galadriel, Éowyn și Arwen, din universul lui Tolkien, alături de Meg, Jo, Beth și Amy March (Little Women), fiecare dintre ele reprezentând un model diferit, dar la fel de important, de feminitate și putere.

Dacă ne îndreptăm atenția asupra universului cinematografic, vom descoperi o nouă serie de personaje feminine iconice, devenite astăzi repere. Putem începe, astfel, cu Holly Golightly, care, deși este creația lui Truman Capote, a devenit ceea ce cunoaștem astăzi (un personaj care refuză să accepte normele impuse, trăind după propriile reguli) prin intermediul lui Audrey Hepburn, în 1961, odată cu ecranizarea romanului

Breakfast at Tiffany's. O altă eroină îndrăgită până în

prezent este

și Prințesa Leia (Star Wars), care își dedică viața, precum Katniss, pentru a schimba lumea în care trăiește („Aș prefera să fiu un monstru care

crede în ceva, care ar sacrifica totul pentru a face galaxia mai bună, decât să fiu cineva care stă pe margine și privește”), devenind un simbol al revoluției și un lider demn de urmat.

Un alt icon feminist din universul de film este și Elle Woods (Legally Blonde), care, redefinind ideea eroului feminin, perceput, uneori, ca fiind puternic doar atunci când reproduce caracteristici asociate, în mentalul colectiv, genului masculin (feminitatea fiind privită, în narațiunile clasice, ca un element superficial), prezintă cum stereotipurile distorsionează modul în care îi privim pe cei din jur (amintind și de Cher Horowitz, din Clueless) și cum forța pornește din interior.

Apoi, diferită de tipologiile enumerate

mai sus, Miranda

Priestly (The Devil Wears

Prada) reprezintă un alt personaj care, deși este descris ca fiind antieroul poveștii, devine iconic prin dorința sa de a atinge, cu orice preț, perfecțiunea (element extrem de important în transformarea eroinei, Andy) și prin respectul pe care îl are

atât pentru profesia sa, cât și pentru sine (vorbind despre stereotipurile asociate femeilor de succes).

Din seria revenge stories, ne putem gândi la trei personaje de neuitat: Beatrix Kiddo (Kill Bill), Amy Dunne (devenită celebră pentru faimosul monolog „Cool Girl”)

și Jennifer Check (Jennifer's Body), în timp ce, în lumea televiziunii, le amintim pe genialele

Cristina Yang și Beth Harmon, pe neînfricatele

Olivia Pope (Scandal), Annalise

Keating și Rosa

Diaz, pe Fleabag, personajul creat de Phoebe WallerBridge, și pe cele patru eroine din Sex and the City.

În ceea ce privește universul supereroilor, în care sunt prezentate cele mai multe mituri moderne (alături de noile lor personalități mitologice), există o serie de personaje feminine iconice, cel mai cunoscut fiind Diana Prince (Wonder Woman), care a rămas un simbol feminist până în prezent. Alături de ea, le avem și pe Carol Danvers (Captain Marvel), Natasha Romanoff și Yelena Belova (Black Widow), Harley Quinn,

Wanda Maximoff și Shuri (Black Panther), în timp ce, în lumea jocurilor video, prima și cea mai faimoasă eroină din toate timpurile rămâne Lara Croft, un personaj devenit simbolic prin inteligență, curaj, încredere și forță.

În final, apropiate construcției eroinelor Marvel și DC, nu putem uita, datorită modului în care au sfidat normele sociale, nici de protagonistele Disney. Ne gândim astfel la Mulan, Belle, Merida, Tiana, Moana, Jasmine, Anna și Elsa.

Indiferent dacă ne îndreptăm privirea asupra literaturii, cinematografiei, televiziunii sau jocurilor video, în universul Pop culture vom găsi întotdeauna personaje care să ne inspire prin modurile în care resping stereotipurile și prejudecățile celor din jur, făcându-ne, astfel, să avem puțin mai multă încredere în propriile călătorii.

Foto: Warner Bros., Disney, Vogue

„Cum am intrat în lumea artei și cum am ajuns să intru iară în lumea aviației.

Între 4 și 7 ani aveam o obsesie cu avioanele. O obsesie așa mare, întrucât pentru ziua în care am împlinit 8 ani, mama mi-o luat cadou un bilet către München. Din cauză că eu vroiam să zbor cu avionul și de ziua mea numai asta îmi doream: să zbor cu avionul, să zbor cu avionul! Încă mai țin minte, era un zbor de la Blue Air, cu 737 probabil 500. Eram foarte-foarte axat pe a deveni pilot la vârsta respectivă. Și părinții mei, ca să mă motiveze să învăț mai mult, să-mi fac temele și să învăț matematică și fizică mi-au zis ‘Luca, ca să devii pilot trebuie să știi foarte bine matematică și fizică’. Și eu

n-am interpretat-o ca atare, eu am interpretat-o ca ‘Luca, tu nu știi matematică și fizică, tu n-ai ce căuta ca pilot’. Și n-am purtat o discuție, nu s-o clarificat decât când aveam vreo 19 ani chestia asta. Dar din cauză că eu am interpretat-o așa, am zis ‘Ok, hai să ne axăm pe altceva’. Și m-am axat pe muzică, 1 an mai târziu descoperind chitara, la mare.

Fiind axat pe muzică deja de câțiva ani și intrând și în lumea de producție muzicală, încet-încet, de capul meu, am vrut să fac chestia asta la nivel profesionist. Și din cauză că în România și în majoritatea Europei de Est nu găseam școli de inginerie de sunet și producție muzicală, singura opțiune pe care am găsit-o a

fost în Marea Britanie. Și, na... am luat notele care îmi trebuiau în BAC și am aplicat la facultățile care știam că predau, 100%, chestia asta. Și chiar înainte să termin liceul, o venit covidu' și a trebuit să facem un brainstorming cu ai mei, să găsim alte opțiuni, să avem o chestie fiabilă, dacă în timp ce eram eu în Marea

Britanie s-ar fi ivit niște probleme financiare și n-ar fi putut să mă susțină acolo. Și ne-am gândit la Politehnică, am zis că nu-mi place, nu prea vreau să fac chestia aia. Ne-am gândit la psihologie, am zis că poate-i fain, dar în același timp nu știu exact dacă mi-ar plăcea să mă axez neapărat pe asta. Dacă n-am alte opțiuni, ar merge ok. După aia a zis maică-mea ‘Copile, dar tu n-ai vrut să te faci pilot când erai mic?’ ‘Ah! Ba da. Chiar că!’ Și ne-am uitat, am găsit opțiuni, am căutat tot felul de chestii, am făcut calcule și deși inițial am ajuns la concluzia că ar fi prea scump, am găsit o academie de pilotaj și ni s-a părut că e mult mai ok financiar, mai ales că au școală în Ungaria, foarte aproape de noi. După pregătire de matematică, fizică și un examen destul de riguros de intrare, am reușit, împreună cu aproape 20 de oameni, să intru în grupa noastră.

Cam asta-i povestea.”

Proiect dospit de Fundația Comunitară Sibiu, alături de wenglor Romania (

cu capul în nori, la propriu!

Foto © Gabriela Cuzepan

make-up artist, cu Cristina Iordache

Cristina are 36 de ani, e din Galați și locuiește în Sibiu din 2019. E soție și mama a două fetițe minunate, trainer și makeup artist. Consideră că e ideal săți transformi pasiunea în loc de muncă, așa a ajuns să profeseze ca make-up artist. A machiat modele pentru prezentarea lui Cătălin Botezatu în cadrul Finest Fashion Fest și a participat la concursuri internaționale de machiaj, unde a câștigat 13 trofee.

Întrebată cum și când și-a descoperit pasiunea pentru machiaj, Cristina își amintește că a fost pasionată de culori și pictură încă de mică, așa că în 2010 a urmat un curs de hairstylist: ”Mi-a plăcut foarte mult, doar că majoritatea clientelor îmi cereau să le și machiez. Doi ani mai târziu am făcut un curs de bază de make-up și au urmat alte zeci de cursuri și seminarii de

perfecționare cu traineri din țară și din străinătate. Atunci am știut că așa va arăta viitorul meu”.

Vorbind despre pregătirea ei în domeniu, am fost curioși cât de des se ”școlește” pentru a fi la zi cu tot ce e nou. ”Fiind un domeniu într-o continuă dezvoltare consider că cea mai bună investiție e investiția în mine, în educație. Nu e suficient să urmezi un curs de bază. Trebuie să mergi la cel puțin un curs de perfecționare pe an pentru a-ți putea personaliza tehnica și pentru a fi la curent cu tot ce e nou, pentru a le putea oferi clientelor servicii de calitate”, spune Cristina. În continuare am vorbit despre ce o inspiră atunci când realizează un machiaj: ”Deși sunt la curent cu trendurile, eu sunt pe principiul că trebuie să porți ce ți se potrivește, nu neapărat ce se poartă. Mereu

realizez machiajul în funcție de clienta mea, de trăsăturile și personalitatea ei, de evenimentul la care merge, de ținuta pe care o va îmbrăca. Pentru a fi un makeup artist bun, trebuie să fii și un psiholog bun, să-ți asculți cu atenție clienta”, susține Cristina. Când vine vorba despre machiajul fetelor și femeilor din Sibiu și ce sfaturi lear da, Cristina începe cu o observație: ”Doamnele din Sibiu se machiază natural, preferă un machiaj frumos și curat, elegant, care să nu le schimbe trăsăturile. Adolescentele, deseori se machiază necorespunzător, probabil sub influența social media, unde machiajele sunt încărcate și pozele cu filtre. Machiajul nu trebuie să fie o mască, ci o extensie a personalității, care să-ți ofere încredere”.

Pe final, am vorbit despre salonul ei propriu, visul oricărui make-up artist: ”Sunt foarte entuziasmată că am reușit să am din nou propriul meu spațiu pentru răsfăț și relaxare, unde ofer servicii și produse de lux și profesionale de cea mai bună calitate: de la servicii de machiaj, cursuri de automachiaj personalizate, la tratamente faciale realizate cu produse 100% naturale certificate organic, încheie Cristina. Mai multe detalii puteți afla de pe pagina de Facebook: Cristina Iordache Make-up artist Sibiu.

Lucruri pe care le știi doar dacă ești

ÎN NUMELE BUCURIEI

coregrafia: Angel Martinez Sanchez

3, 4, 5 aprilie, ora 11:00 și 13:00|matineu de balet pentru copii

ONE WAY TICKET

coregrafia: Sandra Mavhima

premieră de dans contemporan | 22 aprilie

coregrafia: Amalia Mândruțiu

27 mai|premieră

Programul pe larg și bilete: www.sibiuballet.ro

YEARS ANIVERSARY 2008 - 2023

90s are back to the future

Este oficial: anii '90 s-au întors. De la blugii cargo și elasticul de păr din catifea până la remixurile de pe TikTok, pare că istoria se repetă (cu un twist). Dar de ce suntem atât de obsedați de o perioadă care s-a încheiat acum peste 20 de ani?

Parte din atracția culturii anilor '90 este, fără îndoială, nostalgia. Pentru cei care au crescut în acea perioadă (eu!), revederea muzicii, modei și divertismentului din acea perioadă aduce amintiri frumoase din copilărie și adolescență. Dar chiar și cei care nu au trăit în anii '90 par să fie atrași de estetica și atitudinea acelor ani.

Un motiv pentru acest lucru ar putea fi sentimentul de simplitate și optimism care a caracterizat anii '90. Deceniul a fost o perioadă de relativă de pace și schimbare, imediat după căderea comunismului și accesul la cultura occidentală în materie de muzică, film, fashion.

Mulți oameni privesc înapoi la acea perioadă ca fiind o perioadă de distracție fără griji, înainte ca lumea să devină mai complicată și mai nesigură.

Desigur, nostalgia poate fi și o formă de evadare. Prin imersarea noastră în viziuni și sunete din anii '90, putem uita temporar de provocările și stresul vieții noastre actuale. Și pentru cei care se simt dezamăgiți de starea actuală a lumii, anii '90 pot reprezenta o perioadă mai inocentă și idealistă.

Dar în timp ce nostalgia poate fi reconfortantă, este important să ne amintim că poate fi și limitativă. Prin fixarea noastră pe o anumită eră sau moment în timp, riscăm să ratăm toate lucrurile noi și interesante care se întâmplă în prezent. Cum ar fi faptul că un AI language model a scris mare parte din acest text. Este distractiv să ne bucurăm din când în când de nostalgia anilor '90, dar să nu uităm să apreciem și prezentul. ;)

29 martie | ora 19:00

Sala Studio - Str. Emil Cioran, nr. 1A

Cultural vorbind, suntem într-o zona cu multă mândrie locală pe falia mărgineano-săsească, iar locul atrage alți oameni potriviți locului. Discuția despre cultură e deci una complicată în vechea capitalăimposibil să nu calci pe vreo 10 mine. Cu ochii pe nouă capitală din Banat, parcă ne e greu să nu trecem printr-un nou proces reflexiv. Cum mai stăm cu cultura după 16 ani de la titlu? Și pentru că nu vreau să dau prea multe verdicte, v-aș propune o serie lungă de întrebări, ca o potențială grilă de evaluare. Cum mai stăm cu numărul de cititori, consumul de carte, numărul de librării? Dar cu publicul de teatru, câți sibieni merg măcar o dată pe lună la teatru? Dar la filarmonică? Cât la sută din sibieni plătesc măcar un singur bilet pentru o reprezentație la FITS? Câte trupe de teatru independent avem față de 2007? Dar spații de spectacol? Câte centre culturale (mai mici mai mari) au apărut, huburi, spații expoziționale (independente sau publice)? Cum mai arată, comparativ, cultura

în spații private? Câte reprezentații de teatru / concerte / expoziții se mai întâmplă în barurile și cafenelele din Sibiu? Câte evenimente culturale noi de anvergură sau de nișă au apărut în ultimii 16 ani? Ce investiție în infrastructură culturală majoră s-a făcut? Ce a inlocuit vestitul cort din 2007 din parcarea de la ‘90? Cum stăm cu cultura democratică locală? Dar civică? Simte sibianul de rând că votul său contează? Simte sibianul de rând că părerile sale sunt ascultate și luate în considerare de clasa politică și administrativă? Există mecanisme funcționale care se asigure accesul la procesul decizional? Sibianul mediu voluntariaza? Donează? Se implică în vreun proces de bugetare participativă? Cum arată cultura antreprenorială? Cum stăm cu vestitele industrii creative? Producem start-up-uri? Apar la Sibiu idei inovative? În cafenele locale există discuții aprinse pe teme de actualitate, ne pasă de viitorul muncii, impactul tehnologiei? Se notează idei mărețe pe șervețele? Se pun în practică? Se fac bani din chestii deștepte? Se mișcă lumea?

Cum (mai) facem noi lucrurile pe-aic?

Iryna Tsypina, regizoare și Inessa Kulchytska, scenografă

Trei artiste din Ucraina montează la Teatrul Gong spectacolul ”Der Märchenball”, care va fi prima premieră din 2023 a Secției Germane a teatrului. Cu această ocazie le-am întâlnit pe două dintre ele, pe regizoarea Iryna Tsypina și scenografa Inessa Kulchytska, iar printre repetiții și realizarea păpușilor pentru noul spectacol am stat de vorbă despre basmele ucrainiene care stau la baza textului, despre război, dar și despre rolul teatrului pentru copii în societatea de astăzi.

Să începem cu începutul. Cum ați ajuns la Teatrul Gong, în Sibiu, să montați primul spectacol de teatru pentru copii cu o echipă artistică formată exclusiv din artiste din Ucraina?

Iryna: În momentul în care Rusia a invadat la scară mare Ucraina, colegul și prietenul meu, regizorul ucrainean Stats Zhyrkov mi-a propus să vin în România și să montez un

spectacol pentru copii. Situația din Ucraina era tulburătoare și peste puterea mea de înțelegere, așa că am acceptat propunerea lui. În plus, sunt mereu fericită atunci când apar noi oportunități profesionale. Stats a fost cel care m-a pus în legătură cu Adrian Tibu, managerul Teatrului Gong. Așa că, iată-mă aici!

Inessa: Prezența mea la Sibiu se datorează Irynei. Ea mi-a propus să lucrăm împreună pentru această nouă producție. Am acceptat imediat chiar dacă e pentru prima dată când colaborăm. În mod normal, în momentul acesta am fi fost implicate în proiecte separate în Ucraina, dar din cauza războiului nu le-am putut continua. Așa am ajuns aici, amândouă. Eu sunt pentru prima dată în România și sunt extrem de entuziasmată de experiența pe care o împărtășim la Teatrul Gong.

Textul spectacolului e un colaj din mai multe basme ucrainiene. De ce le-ați ales pentru a le pune în scenă la Teatrul Gong?

Iryna: Era important pentru mine să prezint

Inessa

Iryna Tsypina, Foto © Tudor Troanca

la Sibiu o mică părticică din frumoasa noastră cultură națională. În timp ce lucram la textul spectacolului am aflat că există numeroase similitudini între basmele ucrainiene și cele românești. Am început să caut tocmai aceste puncte comune între cele două culturi. Intrigile care se regăsesc în textul final sunt recognoscibile indiferent dacă ești ucrainian sau român, indiferent dacă ești adult sau copil.

În spectacol se vorbește despre întuneric, musafirul nepoftit, casa invadată, vecini, război. Putem extrapola povestea animăluțelor din pădure la situația actuală a Ucrainei?

Iryna: Desigur, îmi e imposibil să mă deconectez de la situația în care se află țara mea. Dar, în același timp, tema protejării locului din care ne tragem e universal valabilă. Spectacolul vorbește și despre cât de important e să rămânem uniți și să ne ajutăm între noi. Cred că fiecare va rezona cu cel puțin o temă din cele la care face aluzie spectacolul.

Inessa: Clar, alegerea a fost influențată de evenimentele actuale din Ucraina. Artiștii ucrainieni sunt preocupați în acest moment de

problema războiului și a expulzării inamicului de pe pământul lor. Toate acestea se vor regăsi și în scenografia pe care o pregătesc pentru spectacol.

”Întunericul e puternic doar când confuzia pune stăpânire pe tot și frica ne umple inimile”, spune unul dintre personaje. Au teatrul și poveștile puterea de a alunga ”întunericul”?

Iryna: Cred și sper cu toată tăria că au această putere miraculoasă!

Inessa: Puterea teatrului se regăsește mereu și în limbajul său, care mereu și mereu ne reamintește că binele învinge de fiecare dată răul.

Concret, ce vor putea vedea, simți, învăța cei mici vizionând spectacolul vostru?

Iryna: Mi-aș dori ca cei care vor viziona acest spectacol să simtă frumusețea cântecelor ucrainiene, să descopere ritualurile ucrainiene, să se bucure de basmele noastre. Cred că e de datoria noastră să ne facem cunoscută cultura în toată lumea. Deci pentru cei mici este o ocazie să învețe ceva despre țara noastră. Și consider că acest spectacol se adresează nu doar copiilor, ci întregii familii.

Inessa: Este și o bună șansă pentru copii și părinți să se familiarizeze cu particularitățile teatrului de păpuși ucrainean.

Foto © Tudor Troanca

Literatură feministă pentru luna femeilor

În anul 1792, după ce a citit un raport al Adunării Naționale Franceze, în care se stipula că femeile ar trebui să fie educate doar în chestiuni domestice, scriitoarea britanică Mary Wollstonecraft a publicat una dintre cele mai importante lucrări feministe din istorie, pe care a numit-o A Vindication of the Rights of Woman. În ea, autoarea a contestat ideea conform căreia femeile există doar pentru a servi interesele bărbaților, vorbind despre cât de important este ca între ambele genuri să existe oportunități egale în ceea ce privește educația, munca și viața politică: „Nu îmi doresc ca femeile să aibă putere asupra bărbaților, ci asupra propriilor lor vieți”.

La începutul anilor 1900, odată cu Mișcarea Sufragetelor, în literatură au început să apară o serie de lucrări care, folosindu-se de idei filosofice, de istorie și de științele sociale, au oferit celor care luptau pentru egalitate o nouă perspectivă.

Astfel, în anul 1903 a apărut și primul roman feminist din literatura română, „Patimi”, scris de Sofia Nădejde, care a discutat, pentru prima dată, despre locul femeii în societatea vremii.

Câțiva ani mai târziu (1929) a apărut și eseul „O cameră doar a ei”, publicat de Virginia Woolf. Teoretizând că „pentru a scrie ficțiune, o femeie trebuie să aibă bani și o cameră doar a ei”, cu scopul de a vorbi despre legătura dintre independență financiară, educație, libertate și creație, scriitoarea britanică începe lucrarea ca un personaj necunoscut: „Spuneți-mi Mary Beton, Mary Seton, Mary Carmichael sau oricum vă place”. Apoi, ea își imaginează ce s-ar fi întâmplat dacă William Shakespeare ar fi avut o soră incredibil de talentată, pe care o numește Judith, ajungând la următoarea concluzie: dacă fratele său ar fi fost tot cel pe care îl cunoaștem astăzi, ea, la fel de genială, ar fi ajuns să se sinucidă din cauza societății în care s-a născut (care nu ar fi educat-o, nu ar fi încurajat-o și, mai mult, ar fi batjocorit-o pentru talentul ei).

Douăzeci de ani mai târziu, Simone de Beauvoir a publicat Le Deuxième Sexe, una dintre primele încercări de a privi istoria lumii dintr-o perspectivă feministă, care are în centrul său ideea conform căreia bărbații participă la discriminarea femeilor în momentul în care le percep pe acestea ca fiind Celălalt, adică ființa străină (căreia îi este ștearsă umanitatea), aflată în totală opoziție cu ei (sinele în raport cu obiectul imaginat).

Dacă ne îndepărtăm de literatura feministă specifică începutului de secol XX și ne apropiem de lumea contemporană, nu putem uita de lucrările activistei și scriitoarei americane bell hooks, precum Ain’t I a Woman? și Feminism Is for Everybody, în care vorbește despre sisteme patriarhale, gândire politică, intersecționalitate (cum se formează privilegiul și opresiunea în funcție de intersecția identităților sociale, cum sunt genul, rasa sau clasa), capitalism și despre noile definiții ale feminismului.

Apoi, din partea scriitoarei sud-coreene

Cho Nam-Joo avem romanul „Kim Jiyeong, născută în 1982”, care are în centrul său un personaj de tipul every(wo)man. După ce eroina, aflată la 34 de ani, începe să prezinte simptome asociate cu psihoza, autoarea ne poartă prin viața sa pentru a demonstra cum, din cauza experiențelor traumatice prin care a trecut, ca femeie, societatea i-a prescris, ca un blestem generațional, „nebunia”.

Mai departe, un nume important este și creatoarea sloganului We Should All Be Feminists, scriitoarea nigeriană Chimamanda Ngozi Adichie. În eseul său (care poartă aceeași denumire), ea discută despre feminismul secolului XXI, pornind de la primele ei interacțiuni cu termenul.

Ca răspuns la „O cameră doar a ei”, în 2019, 15 scriitoare din România au participat la crearea volumului „Dragă Virginia. Scrisori din țara mea”, în care, prin scrisori adresate Virginiei Woolf, au discutat despre experiențele și provocările lor în lumea literară și în societatea românească din prezent, ilustrate perfect, cu ajutorul statisticilor și întâmplărilor reale, și în volumul coordonat de Oana Zamfirache, „Ea. Perspective feministe asupra societății românești”.

Apoi, pentru a oferi o voce poetelor care au fost uitate de istoria rareori interesată de ceea ce spuneau și pentru a distruge mitul conform căruia nu există scriitoare importante care au activat înainte de anii '90, Alina Purcaru și Paula Erizanu au realizat proiectul „Un secol de poezie română scrisă de femei”, compus din trei antologii: Volumul I (1990-2019), Volumul II (1945-1989) și Volumul III (1918-1944), aducând în fața noastră nume care astăzi se mai găsesc doar în anticariate.

În final, ne putem orienta și către „Caliban și vrăjitoarea”, romanul Silviei Federici către scriitoarea americană Rebecca Solnit („Mama tuturor întrebărilor”), către Caroline Criado Perez, care în volumul „Femei Invizibile” prezintă cine a construit lumea (și pentru cine) și către Tara Westover, care în biografia sa, „Învățare”, vorbește despre cum sunt privite femeile în comunitățile fundamentaliste.

Ce ascultăm în luna martie

În martie, punk-ul, pop-ul și rock-ul se amestecă în lansări discografice demne de ascultat, fie că vorbim despre revenirea discografică a celor de la Fall Out Boy, întoarcerea înspre trecut a rockerilor U2 sau inspirația din ultimii ani a cantautoarei Lana Del Rey, influentă reprezentantă a pop-ului melancolic, de inspirație șaizecistă. Una peste alta, nu ne rămâne decât să le consumăm lansările și să ne bucurăm de prezența constantă a albumelor în lumea lui 2023, fie că o facem în mod fizic sau digital.

Fall Out Boy – So much

(For) Stardust

Rockerii americani care dominau topurile pop-punk ale începutului de mileniu se întorc cu primul LP după o pauză de cinci ani. De altfel, albumul este produs de vechiul colaborator al formației, Neal Avron, cel care și-a pus amprenta sonoră și asupra discului

Folie à Deux, lansat în 2008 și primit cu brațele deschise de către critici și fani. Dacă ar fi să ascultăm single-urile deja lansate și să ne luăm după spusele solistului

Patrick Stump, noul LP pare că este construit în jurul sonorităților chitarei electrice, fără însă a fi un ,,album nostalgic”, ci mai degrabă, o îmbinare a prezentului cu esteticile care i-au făcut faimoși acum mai bine de 15 ani.

Lana Del Rey – Did You Know That There’s a Tunnel

Under Ocean Blvd

Regina neîncoronată a esteticilor ‘60 revine cu un nou LP, iar dacă ar fi să ne ghidăm doar după copertă, ne este clar că vom fi purtați din nou către sunetele deceniului șaicezist. Albumul apare și într-o perioadă prolifică pentru cantautoarea americană, fiind al cincilea material discografic lansat din 2017 încoace. Așa cum ne-a obișnuit încă de la debut, Lana nu se abate de la estetica sa, ce a făcut-o faimoasă, aducând constant omagii trecutului și folosinduse de mitul Americii în crearea baladelor siropoase, pline de patos, dezamăgiri sentimentale

și referințe constante la cultura pop a Statelor Unite. Lana Del Rey

U2 – Songs of Surrender

Conceptul noului album al rockerilor irlandezi este cât se poate de interesant: reînregistrarea a 40 de piese lansate de-a lungul carierei. De altfel, reorchestrarea acestora a fost făcută, conform spuselor basistului Adam Clayton, într-o manieră acustică, diferită față de versiunile originale. Totodată, LP-ul servește drept companion al biografiei solistului Bono, Surrender: 40 Songs, noile înregistrări ale cântecelor fiind folosite și în cadrul versiunii audiobook a cărții. Așadar, la aproape 50 de ani de la debut, U2 îmbrățișează cu maturitate trecutul, îmbrăcând fostele hituri în livrări vocale și instrumentale serioase, demne de muzicieni trecuți de a doua tinerețe.

ALINA BÂGIU

În zilele de 31 martie și 1 aprilie, la Filarmonica de Stat Sibiu se scrie primul capitol al primului festival de muzică blues din Sibiu. Am aflat în exclusivitate toate detaliile despre Sibiu Blues Nights de la Alina Bâgiu, organizator.

Cu toate că Sibiul e un oraș al festivalurilor, din peisajul cultural lipsea unul dedicat bluesului. Cum a apărut ideea acestui festival?

Exact pornind de la această idee. Suntem ascultători de muzică bună, iar blues-ul lipsea din peisajul cultural muzical sibian. Am fost în public la festivalurile de blues din țară ani la rând, am făcut parte din echipa de hosting de la Brezoi Blues Festival la ultimele două ediții și fiind în lumea asta ca ascultători, apoi ca organizatori, am zis că nu se poate să nu avem parte și la Sibiu de blues. Am început cu serile de blues organizate de noi, 5F CONCERTS AND MORE, la Imperium, și am văzut că prind. Am scos din casă publicul ascultător de

blues și ne-am spus: ”De ce nu un festival, atunci?”. Ne dorim ca aceasta să fie prima ediție din multe, să creăm tradiție cu acest festival de blues la Sibiu.

Spuneți că există deja un public dedicat muzicii blues. Vă propuneți să cuceriți și un public nou?

Da, cu siguranță există un public de blues în Sibiu. Ascultătorii de blues sunt oameni educați, cu un anumit statut social, de o anumită vârstă. Sibiul are asemenea persoane. Dar pe lângă asta încercăm, și vedem că dă roade, să aducem în fața publicului și alte fusion ale blues-ului, care să atragă și publicul mai tânăr, care ascultă și alte genuri muzicale: funk blues, groovy blues, rock blues. Asta încercăm să promovăm și prin serile de la Imperium de concerte și în cadrul festivalului. Nici nu eram conștienți înainte să organizăm serile live că există așa de mare dorință să se asculte acest gen muzical, pure blues sau derivări ale acestui gen muzical, în Sibiu. Acum știm și încercăm să creștem și noi și publicul în materie de ascultători.

”Avem speranța că putem clădi o tradiție în blues-ul sibian cu acest festival”

Ce înseamnă muzica blues și de ce le-ați recomanda și celor mai puțin familiari cu acest gen muzical să vină la Sibiu Blues Nights? Muzica blues e suflet. E durere și bucurie în aceleași acorduri. Provine din suferință, dar mereu dă o rază de lumină și fericire. E ceea ce vrem și trăim cu toții. Are un ritm aparte, să nu mai spunem de cuvinte. Cred că toată lumea dacă ar asculta blues ar fi mai fericită, dar și realistă în același timp. Muzica blues nu e ușor accesibilă, cu siguranță, cred că pentru simplul fapt că te face să trăiești fiecare emoție, iar în general lumea vrea să se simtă bine și atât, fără să se gândească în profunzime. Cu siguranță că există în blues și bariera limbii, blues-ul în continuare e cântat și simțit în engleză. Eu îmi doresc să apară blues-ul internațional, să fie cântat genul acesta în toate limbile. Dar până atunci e de ajuns să asculți chitara în blues și ea spune tot, fără cuvinte. Tot ceea ce am detaliat deja se regăsește la Sibiu Blues Nights, unde vom trăi cu toții realitatea și emoțiile acestui gen muzical transpuse în riff-urile și vocile celor de pe scenă.

Cum arată line-up-ul primei ediții?

Prima ediție va aduce în fața publicului, sperăm nu doar sibian, nume consacrate ale blues-ului românesc: Florin Ochescu în binecunoscuta formulă Stones Free, George Baicea în cadrul George Baicea Blues Band, Rareș Totu cu Panic Depression, acoperind și riff-urile celebrului Jimmi Hendrix, Radu Cirlan și al său Ride On Band, dar și nume pe care dorim să le lansăm pe scena blues-ului românesc: The Groovy Bastards, o trupă de tineri extrem de plini de viață și care cântă groovy blues foarte bine și Sharp Fusion, o formație din peisajul local sibian, în a cărei componență se regăsesc muzicieni locali cunoscuți. Surpriza festivalului vor fi

Berti Barbera cu Nicu Patoi, care vor și prezenta albumul de blues ”Blue Drops” pentru prima dată la Sibiu - spun surpriză deoarece încă nu au fost anunțați și au fost o ”achiziție” ulterioară în cadrul festivalului, dorită de ambele părți. Bineînțeles că avem și nume europene, ca headlineri:

Marius Dobra Band din Austria și Wille and the Bandits din Anglia, care întregesc acest melanj cu note de blues autentic, respectiv blues-rock. Sperăm că publicul va fi încântat de un asemenea

line-up care combină blues-ul autentic, cât și combinațiile acestuia cu tonuri de rock și groovy.

Ce vă doriți de la această primă ediție a festivalului? Vor urma și alte ediții?

Noi ne dorim ca lumea să se simtă bine, să fie emoționată, dar în același timp să dorească să danseze, să trăiască muzica odată cu artiștii. Având în vedere că această ediție e organizată de 5F Concerts and More, adică 5 prieteni adunați din sfere diferite: 3 foști librari - Anca Nedelcu, Ciprian Epuras și Sorin Leicu, un videografCosmin Lascu și eu, profesor, traducător - Alina Bâgiu, în parteneriat cu Filarmonica de Stat Sibiu, fără a avea fonduri guvernamentale sau locale, iar sponsorii fiind puțini, cred că putem vorbi de dorința ca totul să iasă bine din toate punctele de vedere. Artiștii, foarte important, să se simtă bine la Sibiu, publicul, și mai important, să aprecieze această primă ediție și să-și dorească o a doua, a treia. Noi vom fi fericiți dacă toată lumea va fi mulțumită. Totul a pornit de la iubirea pentru muzica bună și speranța că putem clădi o tradiție în blues-ul sibian cu acest festival. Știți cum se spune: ”Mulțumirea noastră e fericirea celorlalți”. Dacă totul va fi bine vor urma și alte ediții. Ne dorim să creștem, dar vom păstra pe viitor această dorință cu care am început: să promovăm trupele tinere de blues din România și să menținem un line-up majoritar de trupe românești pentru că avem multe și foarte bune.

Câteva detalii ”tehnice” - de unde pot fi achiziționate biletele și cât costă?

Biletele pot fi achiziționate online de pe ambilet. ro, dar și în zilele de festival de la Sala Thalia, la intrare. Prețurile variază în funcție de locul din sală, abonamentele pornind de la 190 lei până la 230 lei pentru ambele zile, iar biletele pe zile între 120 și 160 lei, la prețurile acestea adăugându-se o reducere de 40 lei la orice tip de bilet sau abonament pentru pensionari, elevi și studenți. Menționăm că pe scenă, în prima seara, 31 martie, vor avea loc patru concerte, iar în a doua, 1 aprilie, cinci trupe vor concerta în cadrul festivalului. Va fi un weekend plin de muzică bună și nu orice muzică, ci blues!

Muze ale alternativului românesc şi dorințele lor în materie de industrie muzicală

Care e diferența între Valentine’s Day și 1 sau 8 martie? Punguțe urâte, cu flori înșirate prin galaxii sau ursuleți total neatrăgători, din punct de vedere estetic, avem oricând, însă cred că ce avem în plus în luna martie, intitulată și Luna Femeii, e multitudinea de opțiuni în materie de apreciere. În viziunea mea, nu e despre gesturi colosale, „spontane” cereri în căsătorie și buchete gigantice, ci mai degrabă despre aprecierea femeilor din viața fiecăruia și a lucrurilor pe care ele ni le oferă. Astăzi vorbim despre muzica oferită de femei, de la hip-hop la muzică lăutărească, și despre viziunile pe care le au în comun, adunate prin trei întrebări. Precizez că nu sunt artiste alese la întâmplare, ci femei care sunt deopotrivă muze și creatoare, femei pe care sper să aveți ocazia să le ascultați performând live. Începem cu întrebarea „Ce ți-ar plăcea să vezi mai mult în industria muzicală din România, când vine vorba de femei?”, iar continuarea o găsiți pe zilesinopti.ro.

ANA COMAN, artista care te ia de-o parte și îți spune că a simțit cândva la fel, apoi îți lasă drept bandaj muzica ei: „Femei care au încredere în ele. Știu din proprie experiență, dar nu numai, cât de greu e să ții frâu emoțiilor când ești pe scenă. Și mai știu și cum e să simți că nu ai niciun cuvânt de zis, știu cum e să ți se spună că te enervezi degeaba și că ești prea emotivă și prea implicată în proiectul tău, lucruri pe care mă îndoiesc că bărbații din industrie le aud. Avem voie să tragem cu dinții de ce ne dorim, să ne luptăm pentru muzica noastră și să ne pese dacă ceva iese prost. Dacă suntem prea dedicate, cuvântul dedicat e înlocuit cu exagerat. Ar trebui și avem voie să avem încredere în noi.”

DORA GAITANOVICI, făuritoare de povești nemuritoare și rock plin de savoare, pe care să simți și să dai din cap, la un loc: „Mi-ar plăcea să văd mai multă forță, să văd răutate și energie. Mi-ar plăcea să văd mai multe figuri feminine care se impun prin duritate și putere. Cred

foto © Cristina Oltean

LUCIA, cea cu voce soft, versuri de feeling, care te transpun în universul ei:

„Mai mult «mentorat» voluntar, făcut în contexte informale. Eu așa simt că am crescut și am învățat cel mai frumos: primind sfaturi de la alte femei în muzică, care au mai multă experiență decât mine, și le mulțumesc tuturor celor care au avut răbdarea și bunătatea să le împărtășească. Și cel mai mic sprijin contează, mai ales când ești la început de drum, deci share your wisdom, ladies.”

CORINA SÎRGHI, artista care te teleportează în timp, propovăduitoare a muzicii lăutărești autentice:

„Mai multe femei în rochii care să cânte frumos.”

IOANA, cea care te cutremură și în folclor, și în hip-hop, echilibrul dintre feminitate și duritate:

„Mi se pare că în ultima perioadă au apărut în industrie noi personaje feminine și că se schimbă ușor, ușor totul, sound-ul, vin voci bune, personalități puternice și îmi place ce văd acum. Mi-ar plăcea să văd mai mult accent pe muzică și pe mesajul transmis, decât pe imagine, chiar dacă e importantă și ea, dar sunt de părere că muzica primează în final și trebuie să oferim oamenilor muzică de calitate, mișto și fresh și să ne aducem o contribuție, să încercăm să fim cât mai autentici. Și unitatea, când vine vorba de femei, sunt mai multe concerte de băieți, mai ales când e vorba de rap, de underground, dar am reușit toamna trecută să fiu host-ul primului eveniment Underground Queens, cu ajutorul băieților, Bean, AFO și toată brigada, am invitat niște gagici mișto și am creat un moment foarte tare împreună. Cred că lumea e dornică de acest tip de evenimente.”

MĂDĂLINA PAVĂL, artista care ne pune cu muzica ei în mijlocul apelor, munților, față în față cu originile și dorurile noastre:

„Ca prim gând, ar fi mai multe colaborări între artiste, mi-ar plăcea să văd mai multe colaborări în industria muzicală, ar fi frumos chiar și din mainstream, combinat cu muzica de nișă pe care o facem noi. O altă idee, ar fi să existe niște întâlniri între oamenii din industria muzicală, cu scopul de a împărtăși concret, trăiri, experiențe și deși îmi dau seama că poate fi complicat la nivel de industrie, îmi imaginez că măcar noi, gagicile, am reuși cumva să dăm startul genului ăstora de întâlniri.” [...]

foto © Iustin Surpanelu

foto © Florin Bondrila

foto © Raluca Margescu

SPRE NORD

Un thriller românesc realmente impresionant

Filmat pe nave de transport ce traversează oceanul, cu dialoguri în cinci limbi şi cast internaţional, unul dintre cele mai ambiţioase proiecte româneşti din ultimii ani, Thriller-ul psihologic Spre Nord, reprezintă primul lungmetraj de ficţiune al apreciatului realizator de filme documentare Mihai Mincan (Emigrant Blues, Omul care a vrut să fie liber) şi se bazează pe o poveste inspirată din fapte reale. „În 2016 am avut ideea de a ecraniza un incident violent care avusese loc în mijlocul Oceanului Atlantic, pe un vas de tip cargo aflat în drum spre America. Deși faptele din care Spre Nord s-a inspirat parțial se întâmplaseră la mijlocul anilor ’90, mi se părea că-mi spun multe despre lumea în care trăiam... Au trecut de atunci șase ani, iar lumea s-a schimbat prea puțin de atunci”, a explicat autorul filmului, apreciat deja deopotrivă de critici (care l-au premiat la Biennale di Veneția, unde a avut premiera mondială) şi spectatori, fiind câştigătorul Premiului Publicului la Les Filmes de Cannes a Bucarest.

Încadrat în genul Thriller, o surpriză dacă ne gândim la numărul restrâns de astfel de producţii româneşti din ultimii ani, Spre Nord vine cu un concept unic, menit să asigure o adevărată experiență cinematografică. Dumitru (Niko Becker), un tânăr român fermecat de mirajul

„visului american”, decide să urce clandestin la bordul unei nave care pornește din sudul Spaniei și are ca punct terminus America de Nord. El devine astfel prizonier voluntar al vasului condus de un grup de ofițeri taiwanezi intoleranţi faţă de acest fel de pasageri, iar ajutorul vine doar din partea lui

Joel, un marinar filipinez cu credință în Dumnezeu, care își propune să-l salveze cu orice risc. Dinamica relaţiei dintre cele două personaje se schimbă însă progresiv, din cauza mai multor factori externi.

Chiar prin natura plot-ului, Spre Nord se relevă ca un film aparte, tematica fugii clandestine fiind prea puţin fructificată în cinematografia noastră recentă (avem doar un exemplu, scurtmetrajul Apele tac, din 2010, de Anca Miruna Lăzărescu). De imaginile impresionante din Spre Nord responsabil este DoP-ul George ChiperLillemark (Touch Me Not, Imaculat), iar montajul a fost asigurat de Dragoş Apetri (Malmkrog, Balaur). Muzica întregește perfect imaginea, fiind concepută de profesionişti reputaţi din țară și din străinătate, precum tandemul de compozitori Marius LeftăracheAlessandro Cortini, deci un român multipremiat pentru OST-uri (Closer to the Moon, Urma) şi un muzician italian, component al trupei Nine Inch Nails, sau... câștigătorul de Oscar şi BAFTA pentru sunetul filmului Sound of Metal, sound designer-ul francez Nicolas Becker. În condiţiile date, e limpede că, din 17 martie, drumurile cinefililor duc... Spre Nord!

foto © Alex Gâlmeanu

Andreea, ştim că în serialul Spy/Master e vorba despre o săptămână din viaţa unui consilier al lui Ceauşescu, care, agent dublu fiind, alege să fugă în SUA. Cemi poţi spune despre rolul tău şi care e raportul dintre ficţiune şi realitatea istorică?

ANDREEA VASILE

Cu rolurile din Ramon , Rom-Com ce a ocupat locul întâi în box-office-ul românesc, și cel din serialul de spionaj Spy/Master , care a avut premiera la sfârșit de februarie, în cadrul Festivalului de Film de la Berlin, îndrăgita actriţă

ANDREEA VASILE revine în mod strălucitor în atenția cinefililor, nostalgici încă după Nico din serialul Umbre sau Rodica din Charleston . A vorbi de revenire nu înseamnă că Andreea Vasile și-ar fi luat o pauză de lucru sub scuza pandemiei, nici pe departe, ci, pur și simplu, filmele ei din ultimul timp (încă) nu s-au difuzat la noi, fiind producții internaționale, indiferent că ne gândim la comedia de un extraordinar succes anul trecut în Cehia și Slovacia, V lete ti piovem , în care joacă și Pavel Bartoș, drama de epocă The World to Come , cu Casey Affleck și Vanessa Kirby, ce a avut premiera la Festivalul de la Veneția în 2020, sau la nelansatul Biopic britanic Seacole , despre o asistentă medicală în timpul Războiului din Crimeea. Actriță de film, teatru și televiziune de certă valoare, Andreea Vasile a participat pentru a treia oară la Berlinale, Spy/Master fiind primul serial produs în România selectat în competiția prestigiosului festival și acesta a fost punctul de plecare pentru o şuetă relaxată, de primăvară, despre personajele și experiențele ei profesionale de dată recentă.

Să știi că serialul respectă destul de mult realitatea din perioada aceea, a anului 1978, vârf al Războiului Rece. Sigur, este o ficțiune, dar se respectă chiar foarte mult din povestea de atunci, e foarte bine documentat și foarte bine scris. De când am citit prima dată scenariul m-am îndrăgostit de el, pentru că era o poveste cu spioni, o poveste care nu se mai văzuse în România sau, cel puțin, eu n-o mai văzusem spusă sub forma asta. Eu joc soția personajului principal, ea însăşi un personaj problematic - pentru că e un impas și în viața lui personală, nu doar în deciziile pe care trebuie să le ia în cea profesională - şi mi-a fost foarte frică, fiindcă nu mai făcusem tipul ăsta de personaje. Am avut o perioadă lungă de căutare, căci o să vedeţi că e o femeie cu multe probleme... e hăituită de ce se întâmplă și pusă față în față cu o realitate care devine cruntă și care-i schimbă total viața, așa, la 180 de grade. Adică o experiență pe care noi nu avem “șansa” să o trăim, slavă cerului! Este într-o situație în care trebuie să ia niște decizii realmente de viață și de moarte. [...]

„Mi se pare că nu exişti ca actor, dacă nu ai încredere”

Nominalizarea lui Spy/ Master la Berlinale reprezintă un important succes profesional, dar primăvara ţi-a adus şi un mare succes de public, deci nu doar de critică, şi anume Ramon . Cum ai receptat căldura cu care ai fost întâmpinată la revenirea pe marile ecrane?

A fost ceva total neașteptat. Totuşi, joc un homeless acolo, chiar dacă o fac într-un fel foarte romantic. Experiența de a vedea filmul odată cu oamenii [ la premieră ], pentru mine - și nu e niciun fel de bullshit -, a fost cu adevărat copleșitoare, pentru că-i vedeam râzând la lucruri pe care tu le ai în cap şi crezi în ele... dar, de fapt, nu știi cum vor funcționa la public, iar oamenii aceia râdeau și se bucurau, realmente se lăsau purtați de poveste, fără să chestioneze. Nu am văzut oameni care să plece din sală, ceea ce, pentru mine, a fost uluitor. Pentru că este, într-adevăr, un film pentru toată lumea, la care poți să te duci cu copilul, poți să te duci cu bunica, cu părinții, cu cine vrei tu și... fiecare își ia ce vrea din filmul acela.

Care e scena ta favorită din Ramon ?

La prima mână, aș zice scena de final, că e foarte emoțională, dar mie altceva mi-a plăcut, de fapt, la personajul ăsta... nu neapărat vulnerabilitatea, cât un soi de aroganță, un soi de jemanfișism al omului frust din stradă, care zice una şi chiar aia face, nu are niciun fel de subînțelesuri, nu are niciun fel de straturi. E foarte onest el, așa, de fapt, asta mi-a plăcut la personajul ăsta... toate scenele alea, cu furat de mâncare, mie alea mi-au plăcut, fiindcă vedeai un om care se descurcă foarte bine

cu ceea ce noi, în societatea de astăzi, am zice că e copleșitor și că nu am putea să rezistăm. El se descurcă foarte bine cu puținul pe care îl are și asta se vede în naturalețea lui de a rezista într-un sistem care poate să fie văzut din exterior drept crunt. Rezistă cu zâmbetul pe buze, fără a-şi pierde nici din inocență, nici din tupeu, nici din agresivitate, atunci când e cazul... este, de fapt, un personaj care calibrează tot timpul, în funcție de situația pe care o are. [...]

Citiţi interviul complet cu ANDREEA VASILE pe www.zilesinopti.ro

foto © Alex Gâlmeanu

foto © Stefanie Schmid Rincon

Ramon

Ramon

Echipa Spy/Master la Berlinale

Un film despre o vacanță de vară, ca o fotografie Polaroid

Aftersun, debutul în lungmetraj al cineastei scoțiene Charlotte Wells, recent premiat cu BAFTA, care are premiera în cinematografele noastre pe 3 martie, este o călătorie existențială uimitoare, care chestioneză memoria la fiecare pas.

Povestea filmului se derulează pe parcursul unei vacanțe de vară în Turcia, în anii ’90, o vară care va schimba pentru totdeauna relația dintre un tată de 32 de ani, Callum (Paul Mescal

- The Lost Daughter, God’s Creatures), și fiica lui, Sophie (debutanta Frankie Corio). O fetiță băiețoasă, dar dornică să înțeleagă lumea din jur cu detaliile și curiozitățile specifice vârstei de 11 ani, filmează fiecare moment important din vacanța petrecută împreună cu tatăl ei, cu inocența cu care citește nestingherită o carte pe plajă. Ea simte că se bucură de un timp și un spațiu privilegiat, la care nu va mai avea acces prea curând.

Mai târziu, o Sophie matură va derula caseta video din VHS la nesfârşit, în încercarea aproape disperată de a obține răspuns la câteva întrebări stringente... cum ne raportăm la amintirile noastre? Sunt lucruri

care ne scapă? Trecutul tatălui ei, Callum, și prezentul lui Sophie încep să se întretaie și se poate observa cum fiecare dintre cei doi a dus, la un moment dat, o bătălie cu memoria proprie. Regizoarea Charlotte Wells a declarat că: „Filmul acesta este o ficțiune, dar care conține un sâmbure de adevăr. Adevărul acela îl cunosc doar eu, iubirea aceea am trăit-o numai eu.” Acest adevăr recunoscut vine să întărească elementul autobiografic prezent în film.

Pelicula mizează pe un contrast permanent între o explozie de culori, nuanțe și lumini, o desfășurare de forțe, atât în scenele exterioare de pe plaja din exotica Turcie, cât şi în cele de interior, din camera de hotel, unde avem de-a face cu lumini difuze, estompate... o dinamică interesantă, de care este răspunzător directorul de imagine al filmului, Gregory Oke. Cei doi actori, Paul Mescalnominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor în rol principal - și Frankie Corio, se completează reciproc, iar interpretarea lor debordează de expresivitate și de libertate, indiferent că dansează sau practică scuba diving.

Un film independent, care vine cu o notă personală, pregnantă în privința relațiilor de familie, cu accent pe dinamica unei familii disfuncționale, Aftersun: A fost odată ca o vară vorbește despre iubire și pierdere, dar și despre curajul de a rămâne lângă cei dragi, indiferent de situație.

eat&Drink

ȘTIRI / RECOMANDĂRI/ INTERVIURI/OPINII CULINARIA, GURMAND, PE

WWW.ZILESINOPTI.RO/EAT-DRINK/

Martie vine cu vinurile noi

Înultimii ani am învățat și descoperit multe tipologii de consumatori de vin. Fiecare are teoria lui, care poate începe de la „trebuie sa aibă prețul peste x lei, că altfel nu e vin”, până la „vinul meu de casă e cel mai bun!”

Și cum dreptatea în vin poate fi foarte subiectivă, iar ce simți tu în paharul tău te cam privește, aș vrea doar să-ți povestesc un pic despre cum îmi place

să mă uit la vinuri. Sigur, și mie îmi place să consum un vin cu pedigri, nici eu nu mă dau la o parte să beau vinul bătăturii unui prieten, să mai fac un șpriț, vara. Dar cel mai mult îmi place un moment al anului: atunci când ies vinurile noi sau, prețios zis, vintage-ul anului trecut.

Din motive logistice (nu e ușor să călătorești în fiecare zi într-o altă țară), dar și din empatie locală (îmi plac vinurile românești), sunt mai aproape de vinurile noi de pe la noi. Februariemartie este momentul perfect să

încerci vinurile noi, ca să vezi cum a fost anul trecut, iar 2022 a fost un an cu siguranță interesant, căci am avut secetă și o lipsă de ploaie în momente importante ale „facerii” strugurilor.

A nu se citi că a fost un an rău pentru industria vinurilor, dar cu siguranță e un an cu o producție mai mică, însă, în multe zone, cu o calitate mai mare. Deci, un prim argument este că e interesant să vezi cum simți vremea lui 2022 în vinurile lui 2023. Apoi, poți să vezi cum „stă” un vin nou la început de an și cum este tras recent în sticle. E interesant, căci dacă o să-l deguști de mai multe ori în timpul anului, o să-i suprinzi evoluția din sticlă. În limbaj mai avansat, o să vezi cum vinul se așează, cum îl ajută odihna din sticle să devină complet, ca senzație olfactivă și gustativă.

Îți vând un pont, vizitează acum o cramă de lângă tine ca să simți vinurile noi sau alege unul dintre târgurile de vin de primăvară ca să compari vinuri noi din diverse regiuni. Ideal, poți face o combinație între o vizită la cramă și prezența la un târg. Experiența ta va fi diferită de fiecare dată. Să avem poftă la vinurile noi! Vine primăvara și ne putem bucura de toate culorile vinului.

GUSTUL NOSTRU, HORECA, DRINK, CĂLĂTORIE CU GUST

„Războiul” mucenicilor: muntenești sau moldovenești?

Există două tipuri de mucenici în România, fapt care a dat naștere unei dezbateri aprinse, cu atât mai mult cu cât sunt implicate și două regiuni istorice, fiecare cu tradițiile și mândria ei. Team mucenici moldovenești sau team mucenici muntenești? Aceasta este întrebarea. La noi, la Zexe Braserie, găsiți ambele variante, bineînțeles în vitrine separate, ca să nu se certe. Dar până aflăm „câștigătorii”, haideți să-i cunoaștem mai bine pe „jucători”.

Cum au apărut mucenicii în viața noastră?

Pe 9 martie, creștinii ortodocși îi comemorează pe cei 40 de Mucenici din Sevastia, oraș din Armenia antică. Conform legendei, 40 de soldați au refuzat ordinul impus de voievodul Agricolae de a renunța la credința lor creștină și a se închina zeilor. Drept urmare, au fost întemnițați și torturați timp de opt zile. Refuzând cu îndârjire să se supună, soldații au fost aruncați în apele înghețate ale lacului Sevastia. Dar, printr-o minune, apa s-a încălzit,

gheața s-a topit, iar din cer au coborât 40 de cununi strălucitoare pe capetele mucenicilor.

Pentru că niciun efort de a-i pedepsi pe soldați nu dădea roade, călăii au decis să le zdrobească fluierele picioarelor. După ce și-au dat ultima suflare, corpurile le-au fost arse, iar rămășițele aruncate în lac, pentru a le pierde urma. Însă, din nou, ca prin minune, pe fundul apei, oasele străluceau precum stelele pe cer. Mucenicii de azi reprezintă un omagiu adus vitejiei și loialității celor 40 de soldați.

Mucenicii moldovenești sunt făcuți din aluat de cozonac, împletiți în formă de 8, copți, apoi unși cu miere și asezonați cu nucă. Pe cei muntenești îi găsim tot în formă de 8, dar mult mai mici, fierți într-o zeamă aromată, cu nucă și scorțișoară. Ca orice desert din vitrina Braseriei noastre, și mucenicii au o poveste.

Cum înveți să iubești moldoveneștii

Trebuie să vă spun sincer că până acum 15 ani, pentru mine, existau doar mucenicii muntenești. Cei înecați zdravăn în „ciorbă”. Am descoperit mucenicii fără zeamă târziu, în timpul facultății, datorită colegilor de grupă veniți din alte zone ale țării.

Deși eram convinsă că aceștia sunt mai puțin cunoscuți și iubiți în favoarea celor muntenești, mare mi-a fost mirarea când am descoperit, mai apoi, o cerere enormă și din partea clienților de la Braserie pentru mucenicii din cocă. După lungi dezbateri, moldoveneștii au ajuns și ei în vitrina de pe Aviatorilor 65, fiind de la început (mi-e greu să recunosc, dar, da) vedetă în detrimentul celor muntenești.

Dacă inițial consideram acest tip de mucenici destul de plictisitor, astăzi îi iubesc și apreciez finețea, coca aerată și aromată, stratul fin de sirop cu miere și nucile crocante, ușor caramelizate. Executate corect, produsele simple transmit mult mai multe decât cele complicate.

Am considerat întotdeauna că supa mucenicilor merita mai multă personalitate, așa că Mircea, șeful nostru de laborator de la acea vreme, a venit cu minunata idee de a schimba apa cu laptele, de a carameliza nucile și de a adăuga scorțișoara proaspăt măcinată. Bineînțeles, opturile sunt făcute de mână, cu APARATUL. Pe câți mucenici, pe atâtea bătături în palmele cofetarilor.

Recunoaștem că pentru producție, începutul de martie este devastator – mărțișoare, babe, ziua mamei, totul terminându-se spectaculos cu mii de opturi decupate manual, din zecile de kilograme de aluat pregătit și întins artizanal.

În vitrina Zexe Braserie nu există câștigător, când vine vorba de consacratul duel al mucenicilor. Așa că vă recunoaștem sincer că iubim mucenicii, de orice fel ar fi aceștia. Dacă răspunsul vă surprinde, sunteți invitați, în luna martie, pe Aviatorilor 65 să vă convingeți singuri.

Faptul că oaspeții noștri preferau mucenicii moldovenești m-a bucurat, pentru că mi-a dat timp mie și echipei mele să îmbunătățim, în stilul caracteristic, ceea ce nu ne plăcea la varianta clasică de muntenești.

Ana Consulea este chef cofetar & owner Zexe Braserie şi Zelato. A studiat cofetăria în Franța, la Școala de Cofetari din Montbeliard. În 2017, 2018 și 2019, a primit titlul consecutiv de „Cel mai bun Chef Cofetar din România”, la Gala Horeca Awards, iar în 2019 a primit titlul „Pastry Chef of the Year”, din partea ghidului Gault&Millau.

Și cum îi înveți pe alții să iubească munteneștii

Viața fără lactate

Sunt patru ani de când medicul a descoperit că nu pot digera produsele lactate. Pentru cineva pasionat de latte-uri (cu cât mai multe ingrediente, cu atât mai bine, ziceam eu), de brânza maturată (aveam o slăbiciune pentru brânzeturile cu miros puternic și gust dulceag și fin) și mare fan al brânzei de burduf locale, a fost o lovitură sub centură. Dar starea de rău pe care mi-o provocau (în special brânzeturile maturate)

m-a făcut să mă gândesc bine înainte de a mă mai atinge de așa ceva.

Din fericire, există alternative vegetale. Nu vor avea, cu siguranță, același gust. Uneori, pot reproduce textura câteodată și îți pot crea, astfel, impresia, că mănânci ceva în genul lactatelor. Poți găti cu înlocuitori vegetali, chiar foarte bine. Poți consuma, de asemenea, produse fără lactoză, dar și acestea sunt destul de limitate ca ofertă. Evident, poți încerca să îți prepari singur brânză și lapte de caju sau de migdale, dar, personal, mi se pare un proces destul de laborios.

Până acum câteva zile, când am citit mai mult despre tofu și brânza de caju, mi se păreau produse destul de artificiale și le consumam doar atunci când ajungea să îmi fie extrem de dor de tot ceea ce înseamnă brânză. Însă lucrurile nu stau tocmai așa. Ambele au o istorie îndelungată, dar nu în spațiul european, ci în cel

asiatic. Tofu se consumă în China și Japonia de câteva mii de ani, iar brânza de caju, cu o vechime la fel de mare, e proprie bucătăriei indiene. Ambele presupun fermentarea, ca și brânza din lapte, dar nu conțin lactoză, fapt ce permite și persoanelor ce nu digeră această substanță să le consume.

Cu ce am înlocuit mâncărurile și băuturile preferate ce conțineau lactoză? Unele cafenele oferă opțiunea laptelui vegetal în latte și sunt extrem de fericită când găsesc așa ceva. Acasă, îmi cumpăr lapte vegetal (preferatul meu e cel de migdale). În loc de brânză, îmi cumpăr brânză

de caju. Am găsit chiar și o variantă ce aduce cu brânza Brie (cel puțin partea exterioară). Iar tofu folosesc într-o rețetă asiatică care mi-a mers la suflet, cubulețe de tofu cu sos satay cu arahide. Sosul satay e un sos indonezian, dulce-picant, cu unt de arahide și sos de soia, supercremos și cu o infinitate de arome. Tofu preia rapid aromele sosului satay și împreună fac o combinație excelentă, numai bună de servit cu orez sau legume. În concluzie, există soluții de a te descurca cu intoleranța la lactoză, chiar și în calitate de gurmand. E un pic mai greu cu mâncatul în restaurante, dar și acesta e rezolvabil.

Mâncăm ceva interesant de St. Patrick’s Day?

Nu știu de voi, dar eu în secunda în care aud Sf. Patrick, mă gândesc la spiriduși și curcubee și, chiar dacă nu sărbătorim St Patrick’s Day, mâncarea specifică acestei sărbători s-ar putea să ne tenteze.

Mai țineți minte când mergeați în vizită la cineva și primul lucru pe care îl puneau pe masă era bolul cu pâine? Tot în această notă

deschidem și lista preparatelor de Sf Patrick cu soda bread. Acest tip de pâine se prepară destul de repede și nu are nevoie de drojdie. Avem nevoie de lapte bătut, ouă, făină, zahăr, bicarbonat de sodiu, sare, unt și stafide. În funcție de cât zahăr adăugăm, acest preparat se poate încadra în categoria pâinii clasice sau în cea a deserturilor nu foarte dulci.

Pentru felul I nu avea cum să lipsească supa, astfel că, spre bucuria oltenilor, supa cremă de cartofi cu praz este nelipsită de la masa de Sf. Patrick. Avem nevoie, pe lângă cele două ingrediente-vedetă, de: usturoi, fenicul, țelină, cub-bază pentru mâncare cu găină, cimbru, frunze de dafin, suc de lămâie și ulei de măsline. Interesant la această supă este faptul că legumele nu se fierb, ci se țin în ulei la foc mic până se înmoaie, pentru ca apoi să fie puse în blender.

Soda bread

Supa cremă de cartofi cu praz

Pentru felul principal avem colcannon, ce aduce foarte mult cu clasicul piure de cartofi. Avem nevoie de: cartofi, unt, praz, usturoi, varză albă, varză kale, frișcă lichidă și ceapă verde. Alte variante de colcannon au ca ingrediente ceapa albă sau roșie, diverse brânzeturi, precum parmezanul sau cheddarul, sau în unele cazuri chiar ouă fierte. Dacă v-ați săturat de varză călită, poate vă tentează o varză gătită întreagă. Pentru prepararea verzei e nevoie de: unt, muștar dijon, sirop de arțar, sos Worcestershire, pudră de usturoi, țelină, morcov, ceapă albă, salvie, rozmarin, cimbru și pătrunjel. Acest preparat are și un sos cu ceapă, unt, ciuperci, salvie, rozmarin și făină. Varza asezonată este pusă la cuptor până se rumenește, mai apoi se taie felii și se adaugă sosul și brânzeturi la alegere. Feliile sunt lăsate apoi câteva minute în cuptor până se topește brânza.

Iubitorii de carne și plăcinte pot încerca Cottage Pie. Deși cade în categoria plăcintelor, crusta acestui preparat este din piure de cartofi. Pe lângă cartofi, e nevoie de unt nesărat, ceapă, morcovi, carne tocată de vită, pastă de tomate, scorțișoară, bere, pătrunjel și cimbru. Carnea și piureul se pregătesc separat, ca mai apoi să fie băgate la cuptor împreună, până când se rumenesc cartofii.

Cum berea Guinness nu putea lipsi din meniul de Sf. Patrick, la desert am pregătit tort din ciocolată neagră și bere Guinness, cu glazură de Baileys. Pe lângă cele trei ingrediente, mai este nevoie și de unt, cacao, zahăr brun, smântână, ouă, făină, bicarbonat de sodiu și cremă de brânză. Mulți au descris acest tort ca fiind asemânător cu prăjitura Red Velvet, dar cu un strop de alcool.

Nu ar fi un meniu complet dacă nu am avea și băuturi, astfel că primul cocktail pe care îl recomand este Flat White Martini.

Cu doar trei ingrediente, este probabil unul dintre cele mai simple cocktailuri de realizat. Avem nevoie doar de lichior Bailyes, un shot de espresso și vodka. Opțional, se poate orna cu un bob de cafea.

Și cum nu ar fi o sărbătoare de Sf Patrick dacă nu ar exista și ceva verde, Green Dublin reprezintă alegerea perfectă. Băutura se prepară cu whiskey irlandez, suc de merișoare și lichior de mere verzi. Pentru ornare se folosesc frunzele de mentă și feliile de mere verzi.

Încheiem sărbătoarea cum se cuvine, cu un shot de Irish Flag. O combinație de lichior de mentă, lichior Baileys și lichior de portocale, acest shot este printre preferatele celor care iubesc shot-urile dulci și menta. Dacă menta nu este printre aromele preferate, Irish Slammer, un clasic irlandez care combină berea Guinness cu lichiorul Bailyes este o alegere la fel de bună.

Deși Sf. Patrick nu se numără printre sărbătorile românilor, preparatele ce se gătesc de această sărbătoare ar putea să își facă apariția printre meniurile restaurantelor, întrucât reprezintă o ocazie de a încerca ceva nou sau de a descoperi o altă metodă de preparare a mâncărurilor clasice, precum... piureul de cartofi.

Colcannon Cottage Pie

Tort din ciocolată neagră și bere Guinness, cu glazură de Baileys

O medieșancă, noua regină a ineditului concurs Bikini r ace

Una dintre cele mai așteptate competiții ale sezonului de iarnă la Arena Platoș din Păltiniș este ”Bikini Race”. În 2023, opt concurente s-au întrecut pentru marele premiu, un voucher în valoare de 1.000 de euro pentru o vacanță la schi în Austria. Pentru a pune mâna pe marele premiu, fetele au avut de trecut nu mai puțin de 6 probe: o prezentare proprie și o întrebare

TEXT DE RĂZVAN SĂDEAN

de cultură generală, coborârea pe traseul de slalom de pe Pârtia D a Arenei Platoș, parcurgerea unui traseu pe care se găseau două ștachete de limbo, construirea unui om de zăpadă în 10 minute, aruncarea cu bulgări de zăpadă la țintă în mișcare de pe banda rulantă a școlii de schi, iar la final, coborârea pe sanie a întregului traseu de concurs. Juriul a fost

format din vedeta TV locală Nicolle Stănese și schiorul care a reprezentat Sibiul și România la două ediții ale Olimpiadei de iarnă, Alexandru Barbu. Câștigătoare a fost numită Corina

Țiglaru, o medieșeancă bună prietenă cu zăpada și cu pârtiile de schi.

Podiumul a fost completat, în ordine, de Denisa Oșan și Simona Fediuc.

Bikini Race e un concurs sportiv și distractiv care sărbătorește femeia. Anul acesta, cea de-a VIII-a ediție a avut loc în primul weekend din martie.

Este o perioadă foarte interesantă, care aduce multe schimbări personale la nivel de mentalitate și relații cu ceilalți. Fii prezent în viața ta și ia decizii singur, fără a te lăsa impresionat de alții și problemele lor. Descoperi terapii alternative care te vor ajuta pe termen lung.

Filozofia ta de viață se va îmbogăți cu valori noi, reușind să depășești temeri și cutume care nu îți mai sunt de folos. Îți sunt favorizate studiile, cercetările, dialogurile cu persoane erudite și demersurile pentru călătorii în străinătate. Mentalul îți va fi animat de scopuri nobile.

Sănătatea este tema cea mai importantă pe tot parcursul lunii. Se vor evidenția afecțiuni vechi, însă și unele noi. De aceea ar fi bine să-ți propui un program cotidian în care să alternezi orele de odihnă cu cele de muncă.

Ar fi bine să faci o selecție drastică a tuturor persoanelor cărora le mai permiți accesul la viața ta și la sufletul tău. Discuțiile cu membrii familiei se vor desfășura bine, cu note spectaculoase, iar activitățile domestice și cele recreative vor fi frecvente.

Prietenii, sănătatea și relațiile profesionale sunt domeniile de viață și activitate care vor ieși la iveală pe tot parcursul lunii. Ar trebui să te gândești serios pe cine mai păstrezi în preajma ta și la cine renunți din anturajul prietenilor și susținătorilor profesionali.

Se pare că ești susținut de către șefi, existând posibilitatea să primești o funcție de conducere, responsabilități de anvergură și laude sincere pentru eforturile depuse în câmpul muncii. Fii prudent pentru că, în culise există detalii care îți pot strica reputația și confortul de la serviciu.

Segmentul financiar comun cu alții reprezintă o temă importantă pe tot parcursul lunii. Este posibil să primești bani, bunuri, favoruri de la partenerul de viață, rude sau din colaborări.

Iubirea plutește în aer. Foarte ușor o relație veche, de prietenie se poate transforma într-o idilă pe termen lung. Sau, în relația amoroasă existentă se vor produce schimbări interesante, fie că se ameliorează animozitățile, fie se încheie definitiv.

Veniturile tale obținute din munca desfășurată se vor îmbunătăți, fie primind sume de bani consistente, fie cadouri interesante. Este posibil a cineva să-ți ofere un favor deosebit. Dacă simți disconfort, ceva dubios ar fi bine să refuzi politicos, chiar dacă ai crede că ai nevoie de acel favor.

Colaborările vechi fie se reconfigurează, fie se încheie definitiv. Este posibil să primești oferte de colaborare noi, deosebite, cu efecte pe termen. Nu te lăsa impresionat de primele discuții pe teme profesionale, întrucât există detalii și scopuri ascunse ale unora care doresc să profite mult și bine de pe urma ta.

Schimbările și peripețiile vor fi frecvente în segmentul familial. Sunt șanse bune, în prima parte a lunii de a discuta cu membrii familiei, de a revedea locurile natale și rudele dragi. Treburile gospodărești le vei putea desfășura cu ușurință, iar reparațiile vor avea prioritate.

Se conturează o etapă personală și relațională nouă. Ai șanse deosebite de a renunța la idei, planuri, situații și relații perimate și de a te îndrepta spre orizonturi folositoare ție în această etapă de viață. Decide numai tu singur ce anume sau pe cine mai păstrezi în viața ta

Berbec Capricorn

Vărsător

Pești

Balanță

Scorpion

Săgetător

Rac

Taur Leu Fecioară Gemeni

ERA MAI BINE, DACA N-AR FI FOST MULT MAI RAU!

Am fost la bazin în copilărie, și mai tarziu, adolescent fiind, în cadrul unor activități sportive de grup sau individuale, de pregătire fizică sau recuperare după efort, dar foarte rar sau deloc cu familia pentru relaxare și divertisment. Singur sau în grup cu colegii de școală sau de la clubul sportiv, cu antrenor sau fară, mergeam la înot ca la (aproape) orice antrenament sau oră de curs. Sigur, participam cu mai mult entuziasm decat la orele de școală pentru că, înainte de decembrie 1989, accesul la bazin era destul de limitat persoanelor care nu practicau un sport de performanță. Relaxarea și divertismentul cu familia, în jurul apei, erau sezoniere, vara la ștrand, la lacurile sărate sau la mare cu eforturi financiare care

lăsau găuri adânci în bugetele familiale ale tovarășilor de condiție medie. Cu această evocare într-o notă personală referitoare la o realitate anterevoluționară foarte comună, cred că am ajuns la principala diferență dintre bazinul “comunist” și aqua centrele de astăzi: cele din urmă, sunt deschise și accesibile, chiar și la preț, tot anul și pentru intreaga familie. Plus, nu mai este vorba doar despre sport și efort solitar în apă, după un program care vizează criterii de performanță. Conceptul a evoluat, dovadă centrele Aria din Sibiu, Cisnădie sau alte parcuri de

sport și divertisment acvatic și oferă câte ceva pentru întreaga familie. Am optat pentru această abordare comparativă, simplificată, este drept, deoarece se întâmplă destul de des în ultima perioadă să intru în contact cu nostalgii de tipul “Înainte era mai bine”. Dacă n-ar fi fost mult mai rau, adaug de câte ori am ocazia!