AUGUSTO MONTEROSSO
Concertul În câteva minute va ocupa elegant locul său înaintea pianului. Va primi cu o înclinare aproape imperceptibilă gălăgiosul tribut al publicului. Rochia sa, acoperită cu paiete, va străluci ca și când lumina reflectă asupra ei aplauzele accelerate ale celor o sută șaptespezece persoane care umplu această mică și exclusivă sală, în care prietenii mei vor aproba sau respinge - nu voi ști niciodată - încercările sale de a reproduce cea mai frumoasă muzică, cred, din lume. Cred, nu știu. Bach, Mozart, Beethoven. Sunt obișnuit să aud că sunt de neîntrecut și chiar eu am ajuns sămi imaginez acest lucru. Și să spun că așa sunt. Aș prefera în mod special să nu mă regăsesc într-un astfel de caz. În sinea mea sunt sigur că nu-mi plac
KRYTON 1 (6) / 2021
și bănuiesc că toată lumea îmi ghicește entuziasmul mincinos. Nu am fost niciodată un iubitor de artă. Dacă fiicei mele nu i-ar fi venit ideea să fie pianistă eu nu aș avea acum această problemă. Dar sunt tatăl ei și îmi cunosc datoria, trebuie să o aud și să o susțin. Sunt om de afaceri și mă simt fericit doar când gestionez finanțele. Repet, nu sunt un artist. Dacă există o artă în acumularea unei averi, în exercitarea dominării pieței mondiale și în zdrobirea concurenților, cer primul loc în acea artă. Muzica este frumoasă, corect. Dar nu știu dacă fiica mea este capabilă să recreeze această frumusețe. Chiar ea se îndoiește de ea însăși. Adeseori am văzut-o plângând după concerte, în ciuda aplauzelor. Pe de altă parte, dacă PROZĂ 85
