De ce îl pe sărbătorim Sfântul Martin? Martin din Tours a trăit în secolul IV, fiind născut în Panonia (probabil în 316 sau 336), în vechiul oraș Savaria, azi Szombathely, în Ungaria, ajungând să se înroleze în armata romană încă de la vârsta de 15 ani, deşi respingea profund violenţa. Chiar dacă în armată el ducea o viaţă aspră, iar ca soldat era instruit pentru luptă, el nu s-a schimbat sufletește; a rămas la fel de tolerant şi omenos fiind gata oricând să sară în ajutorul semenilor săi, să-i ajute pe cei săraci, pe bolnavi, pe înfometaţi – toate acestea dintr-o soldă care în mod normal de abia ajungea unui singur om. Într-un moment al vieţii lui de soldat, a reuşit să se retragă din armată și s-a călugărit, ba chiar a devenit eremit (pustnic). Legenda spune că într-o noapte geroasă, pe când Martin era încă soldat, el era călare, iar în fața porții cetății era un cerșetor, care tremura de frig. Martin a coborât de pe cal, și-a scos sabia din teacă, şi și-a tăiat mantia de cavaler în două. O jumătate de mantie i-a oferit săracului, iar cealaltă jumătate și-a păstrat-o. Aceasta, în condițiile în care mantia făcea parte din uniforma sa militară, ea nefiind proprietatea sa, ci doar primită în folosință de armată. Gestul ar fi putut să îl coste mult, chiar unele sancțiuni aspre. La un moment dat, episcopul orașului Caesarodunum (azi Tours, în Franța) a murit. Oamenii au vrut să-i ofere scaunul de păstor călugărului Martin. Dar Martin, fiind un om foarte modest, nu dorea această demnitate, nu se considera
vrednic de ea. El s-a ascuns întrun adăpost pentru gâște, pentru a nu fi găsit de poporul adunat să îl aleagă. Fiind seară, oamenii l-au căutat cu felinarele şi îi strigau numele, dar el n-a răspuns. Gâștele, însă, au făcut o gălăgie foarte mare și astfel oamenii l-au găsit și l-au dus la biserică. Aşa a ajuns Martin să fie episcopul orașului Tours.
Obiceiul de a-l sărbători pe sfântul Martin – în ziua de 11 noiembrie, ziua în care a fost înmormântat la Tours, în 397 – se mai practică și în zilele noastre, de atâtea secole, mai ales de către catolici. Este o tradiție germană, de amarca acest: Laternenfest (Sărbătoarea lampioanelor), respectiv de a merge pe stradă cu lampioane și de a cânta în seara Sfântului Martin. Tradiția mai spune că în seara de Sfântul Martin, creștinii catolici servesc la cină, o friptură delicioasă de gâscă, deoarece
SFÂNTUL MARTIN Pr. Csaba VÁNCSA Dr. Claudiu CĂLIN
gâștele trebuie pedepsite pentru trădarea lor. În Dieceza de Timișoara foarte multe școli, grădinițe și parohii sărbătoresc anual acest eveniment. În seara de Sfântul Martin, Copii alături de părinții, profesorii și parohii lor pornesc în procesiune cu lampioanele lor care luminează frumos spre biserică, în întunericul nopții, ei intonând cântece învățate în cinstea acestui sfânt. Majoritatea lampioanelor sunt confecționate de către copii la școală, sau acasă împreună cu părinţii, iar unii dintre ei au lampioane cumpărate şi le păstrează pentru următoarea Sărbătoare a Lampioanelor. Iată câteva dintre locurile unde au avut loc sărbători ale copiilor, în cinstea Sf. Martin: Arad: La fel au făcut și copii, părinţi şi profesori ai secției germane și maghiare a Școlii Gimnaziale „Aurel Vlaicu” Arad, care au pornit în seara de 11 noiembrie, zi de comemorare a Sf. Martin, de la școală într-o procesiune spre Biserica Romano Catolică Sf. Tereza de Lisieux, din cartierul Șega din Arad, unde - în fața bisericii - au fost întâmpinați cu mare bucurie de
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 6 - 2019
21
