FAMILIE Pr. Răzvan OPRIȘA preot greco-catolic
Nașterea lui Cristos între pregătiri și... Advent An de an sărbătorim Nașterea lui Isus, iar înaintea acestei solemnități Biserica ne propune o perioadă de pregătire. Fie că o numim Advent, fie că o numim Postul Crăciunului, este o perioadă de aproximativ o lună de zile în care suntem chemați să conștientizăm importanța nașterii lui Isus și să ne apropiem de sărbătoare meditând la momentele ei importante: călătoria de la Nazaret la Betleem, nașterea în peștera folosită ca și grajd, vestirea îngerilor, găsirea Pruncului înfășat, sosirea magilor, uciderea pruncilor de către Irod și fuga lui Iosif împreună cu Maria și Isus în Egipt. Dar noi, la ce ne gândim de fapt? Ne gândim ca masa de Crăciun să fie îmbelșugată, curățenia în casă să fie impecabilă, cadourile să fie cât se poate de potrivite, îmbrăcămintea să fie elegantă… și e bine să fie așa. Dacă sărbătoarea e importantă și pregătirile vor fi pe măsură. Ajungem însă la momentul sărbătoririi, deschidem cadourile, bem, mâncăm și… totul a trecut. Ceea ce Biserica ne propune
este o altfel de pregătire. O pregătire care începe cu luminarea inimii, cu curățirea sufletului, cu liniștirea. O bună spovadă este întotdeauna modul ideal de a începe o astfel de pregătire. Un al doilea pas ar fi să îi facem loc lui Isus în viețile noastre prin a ne propune un timp zilnic, oricât de scurt ar fi, dedicat în exclusivitate lui Dumnezeu. Un al treilea pas pe care suntem chemați să-l facem este să ne bucurăm de prezența divină împreună cu cei din jurul nostru: copiii, părinții, prietenii și... să nu fim egoiști cu darurile spirituale primite! Cristos este gata să se nască în sufletele noastre. Iosif și Maria sunt deja pe drum spre noi. Care va fi răspunsul nostru la cererea lor de a se adăposti în inima noastră? Îi vom lăsa afară pentru că la noi nu mai e loc, nu mai e timp pentru încă o problemă în plus? Vom încerca să-L omorâm repede pe Isus de frică să nu ne ia locul pe tronul de rege pe care așa frumos și cu atâta trudă neam cocoțat? Vom merge înaintea Familiei Sfinte pentru a ne asigura că nu se rătăcesc pe drum și
pentru a-i invita în casa noastră? Vom face sacrificiile necesare pentru ca lui Isus să nu-i lipsească nimic? Îl vom trata pe Isus ca pe un Împărat sau ca pe un intrus? Ne vom uita la Iosif și Maria cu dispreț, spunându-le: „Când ați făcut copilul nu v-ați gândit cum o să-l creșteți? Descurcați-vă, nu veniți la mine să cerșiți! Am și eu viața mea pe care trebuie să mi-o trăiesc, nu să-mi pierd vremea cu cerșetorii.”? Vom avea oare deja un pat cald și curat pregătit pentru Isus, Maria și Iosif? Nu e ușor să răspunzi la o asemenea întrebare. Nu e ușor să te pregătești pentru ceva ce nu ți s-a mai întâmplat niciodată. Ceea ce eu îți propun, ție celui care citești acum, este să-ți deschizi sufletul, să faci curat înăuntru și să-l aștepți pe Isus. Uită-te cu atenție în jur pentru că Isus nu va veni cu mare pompă și înconjurat de zeci de slujitori, nici cu strigăte de bucurie și veselie. Isus este cel care astăzi te consideră pe tine cel mai bun prieten, pe tine cel care astăzi îi vei oferi inima ta spre găzduire.
VITA CATHOLICA BANATUS
I
Nr. 6 - 2019
5
