24
ROBELO INTERVIEW ANDREEA ESCA
bani! Asta m\ îngrijoreaz\, faptul c\ nu au idealuri (banii nu pot fi un ideal), nu au pasiuni, nu î[i doresc s\ construiasc\ ceva. „Vreau s\ fac bani” nu e un r\spuns [i cu atât mai pu]in un ]el în via]\. Mie mi se pare c\ cei mai mul]i bani îi fac oamenii care nu sunt concentra]i s\ fac\ bani. Dar poate au ei, tinerii, dreptate. Poate ei au ni[te date pe care noi nu le avem. Am sentimentul c\ ei sunt preg\ti]i pentru altceva, pentru un viitor pe care genera]ia mea nu îl poate în]elege. Noi nu [tim cum va fi lumea pentru care sunt f\cu]i ei! S-ar putea s\ aib\ ei dreptate [i s\ nu mai fie nevoie de idealurile în care genera]ia mea a crezut. Sau, cel pu]in, eu a[a sper, c\ [tiu ei ce fac! {tiu c\ cei doi copii ai t\i au urmat {coala Francez\, Alexia Eram studiaz\ la Londra marketing, publicitate [i rela]ii publice în domeniul modei. Comparativ, cum apreciezi înv\]\måntul romånesc? În str\in\tate nu este haosul care este în România! În Romania se schimb\ doi-trei mini[tri pe an! Legile, la fel, programa, la fel! Despre asta este vorba. {i ajungem de unde am plecat. Nu avem reguli, e un haos. Au trecut 30 de ani de la Revolu]ie, iar la noi e un haos continuu. Lucrurile trebuiau de mult aranjate, într-un fel sau altul. De aici pleac\ toat\ nenorocirea în sistemul de înv\]\mânt. Credin]a mea este c\, la ora actual\ nivelul de educare al elevului romån depinde 100% de profesorul pe care îl are, de înv\]\torul pe care îl are. Pentru c\, al\turi de p\rin]i [i, uneori înaintea p\rin]ilor, educatorul este cel mai important om din via]a unui copil. Dac\ [tie s\ [i-l apropie, dac\ [tie s\ se fac\ respectat, dac\ [tie s\ descopere calit\]ile, înclina]iile, harul fiec\rui copil, educatorul, uneori, este mai important decåt un p\rinte. Meseria de dasc\l este o meserie voca]ional\! {coala [i calitatea ei este esen]ial\ în dezvoltarea unui copil. Eu [tiu foarte sigur c\ ceea ce sunt ast\zi, jum\tate/jum\tate, datorez p\rin]ilor mei [i înv\]\toarei mele. {tiu clar, nu am niciun fel de dubiu. Înv\]\toarea mea a g\sit în mine tot ceea ce trebuia dezvoltat. A [tiut s\ m\ împing\ de la spate, s\mi dezvolte încrederea… pân\ în clasa a patra eram un copil care [tia c\ poate s\ fac\ orice! M\ ducea la teatru, m\ ducea la
concerte… era un om pe care l-am cunoscut în curtea [coli, în clasa întâi… În antitez\, am studiat engleza în particular. Am avut o profesoar\ de englez\ care nu era în stare s\ se apropie de mine. Era foarte rece [i nu am putut înv\]a engleza. Apoi, în clasa a cincea, m-am îndr\gostit de limba englez\, datorit\ unei geniale profesoare. Am r\mas prieten\ cu ea pân\ a murit. Venea cu casete, interpretam piese de teatru… fiecare dintre noi, copiii, trebuia s\ interpreteze câte un personaj, ne înv\]a melodii, imnuri irlandeze… Eu nu cred c\ exist\ copil care s\ nu poat\ fi înv\]at, cred c\ exist\ doar profesori cu sau f\r\ har. Î]i expui ideile cu mult\ u[urin]\ [i e clar c\ e[ti o persoan\ organizat\. În familia Andreei Esca ce predomin\? Regulile sau democra]ia? Democra]ia are reguli! Democra]ia nu înseamn\ haos. Libertatea trebuie în]eleas\ ca un cumul de reguli. Eu a[a am crescut, cu reguli, pe copiii mei a[a i-am educat, cu reguli… Au avut libertatea s\ mearg\ unde au dorit, dar regula era s\ ajung\ acas\ pân\ la ora X. Eu cred c\ p\rin]ii trebuie s\ [tie s\ pun\ limite! Nu sunt cea mai avizat\ persoan\ s\ dau sfaturi de parenting, sunt un milion de traineri care fac acest lucru, dar la noi în familie democra]ia a[a a func]ionat. Dau mereu acest exemplu, noi, românii, suntem obi[nui]i s\ spunem despre noi c\ nu facem, c\ nu dregem [amd, dar tot timpul îmi amintesc de ni[te prieteni ai so]ului meu (p\rin]ii so]ului meu sunt francezi) care, în Fran]a, î[i pun centura de siguran]\ (pentru c\ [tiu c\ amenda îi va costa 200 de euro), iar când vin în România, nu! Nu este vorba nici de educa]ie [i nici despre na]ionalitate. Este vorba despre „cåt te cost\”, despre pre]ul pl\tit!
warm up to me. She was very cold and I couldn’t learn that way. Then, in the fifth grade, I fell in love with English, thanks to a brilliant tutor. We remained friends till her death. She used to bring cassettes, we would perform theater plays… Everyone had to play a character, she taught us songs, Irish hymns… I don’t think there exists a child who cannot be taught. I think there are only teachers who are gifted and teachers who aren’t. You present your ideas very freely and it’s clear you’re an organized person. What predominates in your family? Rules or democracy? Democracy has rules! Democracy doesn’t mean chaos. Liberty should be understood as a set of rules. This is how I was raised, with rules, this is how I raised my children, with rules… My kids had the liberty to go where they wanted, but the rule was to come home before X o’ clock. I think parents must know how to impose limits! I’m not the most qualified person to give parenting advice, there are millions of trainers who do this, but this is how democracy has worked in our family. I always give this example: we, Romanians, are used to saying that we don’t know what we’re doing, that we’re clueless etc., but I always come back to the example of some friends of my husband’s (my husband’s parents are French) who, in France, wear their seatbelt, because they know the fine is two hundred euros, but, in Romania, they don’t! This is neither about education nor about nationality. It’s about the price to be paid!
Marcel {tef Publisher The Robelos
