92
WE RECOMMEND ATELIERUL DE M|{TI
Vasile {u[ca este cunoscut ca un om hâtru, [ugub\], total dezinhibat, care s-a aventurat în teatrul burlesc al satului, pentru care a creat, mai întâi, m\[ti de Viflaim (teatru popular cu subiect religios, al dracilor [i al masca]ilor). Me[terul popular de pe Valea Izei, din S\cel, Maramure[, este un ambasador sincer al culturii tradi]ionale maramure[ene, care a cucerit cu m\[tile „împieli]atului” tot mapamondul.
„La mine cine vine, vine ca turist [i Vasile {u[ca Atelierul de M\[ti pleac\ ca prieten!”
Mul]umesc pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu. Dumneavoastr\ întreba]i, eu v\ r\spund! (n.r. rade)! Crede]i c\ satul românesc are viitor? Viitorul satului românesc este cu semnul întreb\rii. Lucrurile care vin din vechime nu-i mai intereseaz\ pe tineri. Eu observ grupurile de turi[ti tineri care vin la mine. Sunt interesa]i mai mult de bani [i tehnologie. Tradi]ia, lucrurile vechi au nevoie de iubire [i mai pu]in de tehnologie. Cât din ceea ce face]i este turism, cât tradi]ie? Eu fac m\[ti, nu m\sc\real\! (n.r. râde) Cum s\ împart aceste lucruri în procente? Cu aceste lucruri se ocup\ economi[tii. Tot ce fac eu, fac de drag! Încerc s\ p\strez tot ce se mai poate p\stra! Acum 30 de ani, un bun prieten, fostul director al {colii Populare de Art\, Ion Ardelean Påncu, m-a încurajat s\ fac m\[ti. Eu am fost bl\nar. Am f\cut croitorie s\n\toas\. Am început cu p\nurile, cu cioarecii, cu sumanele, cu materialele f\cute manual la r\zboiul de ]esut, din fire de lân\ [i cânep\. Acum nu mai avem croitori, avem designeri vestimentari, nu mai avem frizeri, avem hairstili[ti, nu mai avem buc\tari, avem chefi… te apuc\ râsul! Sunt ni[te „vorb\turi”,
Portret Vasile {u[ca, foto: © Nick Holhos
pentru c\ nici nu [tiu cum s\ le spun altfel. F\ceam haine din piele box, haine din piele velur, „alen deloane”, ca s\ m\ fran]uzesc… iar din capetele de materiale r\mase confec]ionam m\[ti. Eu m-am „luptat” cu mai multe muze, m-am ocupat de pictura, de ceramic\ figurativ\, de desen… Într-o vizit\ pe care mia f\cut-o, profesorul Ion Ardelean m-a întrebat dac\ nu vreau s\ fac [i altceva. {i l-am întrebat: „Ce dracu s\ fac?”, iar el mi-a r\spuns: draci! A[a am început s\ fac m\[ti. Prima mea masc\ draconic\ am f\cut-o pentru Viflaim în povestea lui Irod [i uciderea pruncilor. Oamenii s-au amuzat de masca mea [i spuneau: Uite, l-a luat dracul! Am început s\ fac m\[ti de mic copil.
Eram impresionat de teatrul de s\rb\tori unde actorii erau masca]i cu „obr\zar” [i dublele (t\l\ngile) legate în cruci[ cu chingi de piele, care alungau duhurile rele. Eu mai rapid gr\iesc ca pe la noi decât s\ folosesc cuvinte preten]ioase, s\ vorbesc despre func]iile apotropaice ale m\[tilor (n.r. râde). Cum se na[te o masc\? Cum le face]i? Lucra]i pe stoc sau la comand\? Confec]ionarea m\[tilor e pentru mine o pasiune, dar lucrez doar la comand\. Nu am timp. Jobul meu, ca s\ zic a[a, este altul. Sunt un ]\ran liber! Sunt turi[ti care vin la mine [i m\ întreab\: maestre, de unde v\ inspira]i?
