20
ROBELO INTERVIEW ELENA LASCONI
ElenaLasconi Interviu
Interview
Cum e s\ lucrezi la stat? M\ a[teptam s\ fie diferit, dar pentru cineva care este de bun\ credin]\ [i vrea s\ fac\ lucrurile s\ func]ioneze, pentru cineva care vine din privat, e ca un bilet doar dus, în alt\ ]ar\! Nu î]i vine s\ lup]i, î]i vine doar s\ pleci [i s\ emigrezi. A[a func]ioneaz\ tot sistemul. Care a fost cel mai bun lucru pe care l-a]i g\sit în prim\rie? Cel mai bun lucru? Am g\sit o mân\ de oameni, pu]ini, care sunt dedica]i, c\rora le place administra]ia [i care muncesc de „c\piaz\”, f\r\ s\ se uite la ceas. Doar pe partea uman\ am g\sit lucruri pozitive. În rest, lucrurile sunt total nefunc]ionale [i merg foarte, foarte greu. De ce a]i ales Cåmpulung Muscel? Pentru c\ Câmpulung Muscel este ora[ul pe care-l iubesc [i în care vreau s\ tr\iesc pân\ la sfâr[itul zilelor mele. L-am ales, pur [i simplu, dar cred c\ nimic nu e întâmpl\tor. Nu am rude aici, nici prieteni, sau, mai exact, nu am avut prieteni. M-a contactat o agen]ie imobiliar\ pentru c\ auzisem de la o fost\ coleg\ din televiziune c\ a cump\rat, împreun\ cu al]i prieteni, o cas\ la Câmpulung [i c\ din curtea lor se vede „P\pu[a” (Vârful P\pu[a din masivul Iezer-P\pu[a, Mun]ii F\g\ra[) [i am zis – hai s\ v\d [i eu locul... Eu sunt o fat\ de munte, crescut\ la munte, dar în jurul Bucure[tiului, unde am locuit atâ]ia ani, este doar câmpie. Pân\ la acea dat\ nici nu fusesem la Câmpulung [i m-am hot\rât s\ merg s\ v\d [i eu cum e. {i, din momentul în care am pus piciorul în Câmpulung, am sim]it o energie aparte. P\mântul acesta de aici are o energie aparte, este ceva special la Câmpulung… Aici am sim]it c\ am inima! De aceea am ales s\ vin aici! Ce a]i putut schimba de cånd sunte]i primar? Foarte multe. În primul rând, am schimbat
„La Câmpulung Muscel am sim]it c\ am inima!”
viziunea. Acum lucrurile se fac cu [taif, cu clas\… Nu mai trebuie s\ fie provinciale, nu mai trebuie s\ fie de mântuial\, iar oamenii au început s\ în]eleag\. V\ dau cåteva exemple concrete: anul trecut am v\zut c\ au adus un brad de Cr\ciun pe care urma s\-l împodobim [i pe care-l rupseser\… Am zis, gata, îl t\ia]i [i îl face]i lemn de foc, nu m\ intereseaz\ ce face]i cu el, moment în care toat\ lumea a „paralizat”. Dup\ ce lucraser\ o gr\mad\ de timp ca s\-l ridice [i s\-l pun\ în pozi]ie, a trebuit s\-l arunce. Le-am spus s\ nu-l împodobeasc\ pân\ nu arat\ perfect! Alt\ dat\, trebuiau date jos ni[te candelabre vechi de 100 de ani, din cl\direa prim\riei, care este o cl\dire istoric\ superb\, construit\ de ilustrul arhitect interbelic Dimitrie Ionescu-Berechet. Candelabrele au fost, probabil, negre, la via]a lor, [i acum erau pline de praf, trebuiau recondi]ionate. Am zis – hai s\ facem curat, s\ igieniz\m înc\perea, pentru c\ urma s\ fac acolo „o insul\” de rela]ii cu publicul. Am zis, da]i-le jos, sp\la]i-le cu jet de ap\, usca]i-le bine, iar apoi vopsi]i-le electrostatic. Dup\ terminarea opera]iunii de zugr\vit, erau montate vreo patru candelabre din cele nou\ sau zece, câte erau pe tot nivelul parterului [i le-am spus – v\ rog frumos aprinde]i-mi [i mie becurile. {i, cånd s-au aprins, am observat, a[a, la ochi, c\ negrul nu e negru, [i i-am întrebat: a]i vopsit candelabrele? {i mi-au r\spuns – p\i nu, c\ leam sp\lat. Am r\spuns [i eu: A, da? Le da]i pe toate jos [i le vopsi]i electrostatic, a[a cum am spus! Cu atitudini de acest gen m-am luptat la început. Sau, alt\ dat\, o persoan\ foarte popular\, o persoan\ supercunoscut\ în Câmpulung pentru c\ are una dintre cele mai tari firme de construc]ii, milionar… în fine, l-am scos afar\ din prim\rie pentru c\ nu a fixat cum trebuie un perete. Am explicat c\ nu fac compromisuri la calitate. Suntem prea s\raci pentru a ne permite încropeli [i cârpeli! Cam asta s-a schimbat!
Care a fost cea mai dur\ decizie pe care a]i luat-o? Vai! Am luat atât de multe decizii… Una, total nepopular\, pentru care nu am nicio nelini[te c\ nu se va întåmpla, este un lucru pe care nu l-a putut face niciun primar pân\ acum: am dispus demolarea tuturor garajelor, [i nu sunt pu]ine. Peste 1000. A fost o m\sur\ total nepopular\. O alt\ decizie dureroas\ am luat-o la Zilele Ora[ului Câmpulung. Preconizam s\ facem un concert foarte fain, care s\ dureze trei zile, cu arti[ti de renume, dar, înainte cu trei zile de eveniment, am anulat licita]ia. A fost o decizie greu de luat, pentru care am luat tone de „hate”! Dar licita]ia nu era corect\, iar eu nu eram dispus\ s\ fac compromisuri. Crede]i c\ sunt lucruri pe care nu le ve]i putea schimba în mentalitatea oamenilor? Eu nu doresc s\ schimb lucruri! Nu doresc s\ schimb oameni! Aceasta este o utopie! Este o ]\c\neal\ s\ crezi c\ îi po]i schimba pe oameni! Oamenii nu se schimb\ niciodat\! Oricum, lucrurile se schimb\ foarte greu, în general. Dar dac\ cei din jurul t\u v\d un model, pentru c\ ei nu au avut un model pân\ acum, dac\ v\d ce înseamn\ s\ lucrezi în echip\, oamenii vor urma modelul. Nu se poate s\ nu-]i dore[ti s\ se întåmple lucruri bune pentru c\, pân\ la urm\, eu propun oamenilor s\ facem împreun\ lucruri faine, s\ salv\m un ora[! Facem frumos un ora[, împreun\. Eu nu mi-am propus s\-i schimb pe oameni, pentru c\ mi-a[ consuma energia inutil, iar a doua zi ar trebui s\ m\ internez în spital. Nu! Oamenii trebuie lua]i a[a cum sunt ei, trebuie g\sit\ cea mai bun\ variant\ a lor. Fiecare om are ceva bun în el, [i cu acea parte care îl individualizeaz\ trebuie lucrat. Din p\cate, nu am avut suficient timp pentru a-i descoperi pe fiecare în parte. Problemele sunt diverse [i foarte multe. Am reu[it s\ îi cunosc doar a[a,
