Biserică și societate doctrină socială - docat
T
ransmiterea cunoștințelor și educarea copiilor nu pot fi înlocuite nici de grădinițe, nici de școli și nici de alte grupări sociale, dar aceste instituții pot fi un sprijin foarte bun și o completare utilă a educației părintești (DOCAT 133).
O familie sănătoasă, o societate sănătoasă Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea
A
ristotel în lucrarea sa Politica și-a exprimat celebra sintagmă referitoare la om: acesta este un „animal social, născut nu numai pentru a trăi o existență biologică, ci și pentru bine și pentru fericire”. Și noi, urmând această lucrare a Bisericii – DOCAT – am văzut clar că Dumnezeu nu dorește ca omul să trăiască singur, El ne-a creat ca ființe comunitare. Prima comunitate dorită și sfințită de însuși Creatorul este familia, Biserica numind-o prima și cea mai importantă comunitate naturală. Sfânta Scriptură se exprimă clar în ceea ce privește responsabilitatea părinților față de copii, și anume transmiterea experiențelor lor de iubire și fidelitate față de Dumnezeu și comunicarea celor mai importante învățături ale vieții... „Viața părinților este cartea 16
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | IUNIE 2020
în care citesc copiii”, afirma Sfântul Augustin. Prezența persoanelor mai în vârstă în familie este o povară? Poate părea astfel, dar rolul lor este nemărginit. Ele sunt un exemplu de legătură dintre generații și datorită bogatei lor experiențe pot contribui decisiv la bunul mers al familiei și al societății în general: „scoateți din lume experiența și puterea de judecată a oamenilor de peste 50 de ani și nu va mai rămâne suficient ca să-i asigurați continuitatea”, spunea Henry Ford. Capitolul al cincilea al acestui document – DOCAT – pe care noi îl parcurgem continuă cu multe puncte importante cum ar fi căsătoria – comunitatea formată dintr-un bărbat și o femeie, orânduită spre extindere la o familie cu copii; protecția specială ce trebuie acordată acestor copii; situația tristă în care soții nu pot avea propriii copii.
Este de o deosebită importanță ca societatea, precum și statul, să recunoască familiei rolul ei special și central și, din acest motiv, să o apere și să o sprijine în unicitatea ei. Când este vorba de ocrotire și sprijinire a familiei din partea statului, ar fi inadmisibil ca societatea sau statul, eventual din motive economice sau ideologice, să preia îndatoririle sale primordiale (cf. DOCAT 132). Ținând cont de principiul subsidiarității, de exemplu, nu poate fi de datoria statului să ia de la părinți obligația de a-i educa pe copii, pentru că aceasta este una dintre datoriile lor primordiale... Transmiterea cunoștințelor și educarea copiilor nu pot fi înlocuite nici de grădinițe, nici de școli și nici de alte grupări sociale, dar aceste instituții pot fi un sprijin foarte bun și o completare utilă a educației părintești (DOCAT 133). În concluzie, familia trebuie ocrotită și ajutată tocmai pentru că prin ea este asigurată supraviețuirea societății, iar o societate poate reuși numai dacă le merge bine membrilor individuali ai societății.
