SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA
L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc)
Astăzi:
Părintele Jean Leblanc Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)
C
ând Jean Leblanc, originar din Ascq, în nordul Franței, intră în mai 1922 ca novice în mănăstirea benedictină de pe strada Source la Paris, îl întâlnește pe Vladimir Ghika care locuia acolo pe atunci ca simplu laic. Și probabil pentru a urma exemplul prințului român, pe care îl admiră imediat, vrea și el să devină preot secular, mai ales că, după 3 ani de noviciat, sănătatea fragilă nu îi mai permite să devină călugăr. Jean Leblanc îi scrie lui Vladimir Ghika că vrea „să ducă această viață de devotament și de iubire1” pe care o admiră la el. În acest drum lung și complicat către preoție, Vladimir Ghika îl însoțește pas cu pas, căci Jean Leblanc, născut în 1899, nu a urmat studiile obișnuite pentru a deveni preot și face parte din „vocațiile târzii” pe care Vladimir Ghika le-a încurajat toată viața, căci, după exemplul său, este vorba de persoane care au trăit în lume și care și-au dat seama că locul lor adevărat era în Biserică, în rândul preoților. Dar structurile de învățământ ecleziastice din acea vreme nu sunt prevăzute pentru astfel de vocații. Jean Leblanc trece astfel dintr-o instituţie
de învățământ religios în alta, cerând de fiecare dată derogări pe care Vladimir Ghika se străduiește mereu să i le obțină. Petrece câteva luni la mănăstirea de la Auberive, unde Vladimir Ghika crease tocmai un fel de seminar pentru vocații târzii, pe care a trebuit în cele din urmă să-l închidă, sub presiunea episcopului locului. În cele din urmă, după multe încercări, la 29 iunie 1932, Jean Leblanc, care a rămas mereu ferm în vocația sa, este hirotonit preot în superba catedrală gotică din Amiens, dar Vladimir Ghika nu poate asista la ceremonie, căci se află atunci la Congresul Euharistic de la Dublin. În schimb, asistă la primiția solemnă a noului preot la Ascq la 17 iulie. Mai întâi profesor la micul seminar din Saint-Riquier, Părintele Leblanc este apoi numit paroh de Framerville, în departamentul Somme. Acolo are multe de făcut. Bătrânul canonic Géry Rogé, paroh de Ascq, îi scrie despre el lui Vladimir Ghika, care se plângea că nu avea vești de la fiul său spiritual: „Părintele drag pare să nu se preocupe decât de cele cinci parohii ale sale. Adevărul este că este excesiv de suprasolicitat.” Se vede din asta
Părintele Jean Leblanc (1899-1944)
că mergea pe urmele mentorului său român. Când a venit războiul, în 1939, Părintele Leblanc este mobilizat în serviciul de sănătate al armatei. Este capelan al centrului spitalicesc din Le Touquet. Este luat prizonier în 1940 și este eliberat din lagărul de prizonieri de la Lübeck, în Germania, doi ani mai târziu. Se întoarce la Framerville, dar predicile sale îndreptate împotriva ocupantului german fac să fie remarcat de Gestapo și este arestat la 19 mai 1944. Moare în „Trenul morții2” plecat de la Compiègne la 2 iulie 1944 în direcția lagărului de concentrare de la Dachau, în Germania. Chiar și în moarte, putem spune că a urmat pașii nu doar ai părintelui său spiritual român, ci și pe cei ai Învățătorului său Divin, așa cum îl numește mereu pe Isus în scrisorile sale.
1 Scrisoare din 31 iulie 1929. AVG. 2 Denumirea de „Tren al morții” desemnează convoiul de deportați plecați pe 2 iulie 1944 din lagărul din Royallieu la Compiègne și sosit la Dachau pe 5 iulie. A rămas de tristă amintire sub acest nume din cauza numărului foarte ridicat de morți din timpul transportului. IUNIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
27
