VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO
„Cu inima în palmă” Fragilitate şi abilităţi organizaţionale L’Osservatore Romano, 4-5 mai 2020, p. 6
„P
andemia ne-a făcut să analizăm mai atent tema fragilităţii – arăta într-un interviu din luna mai Francesca Di Maolo, preşedinta Institutului Serafic din Assisi, un centru de sănătate pentru tratamentul şi reabilitarea copiilor şi a tinerilor cu dizabilităţi grave. Nu există viitor dacă nu punem la începutul lui grija faţă de oameni. Niciunul dintre noi nu-şi doreşte decât să stea alături de aceste persoane fragile, aşa cum de fapt şi facem de mai bine de două luni. Dar nu ajunge «să stai»: trebuie «să fii» mereu acolo! În 28 martie ar fi trebuit să ne întâlnim cu Papa chiar aici, în Assisi, pentru evenimentul Economia lui Francisc. Din păcate, n-a mai fost posibil. Dar, pe baza experienţei din aceste săptămâni dificile, am dori să le spunem tinerilor economişti că important e să înveţi să te oferi cu încredere semenilor.” Francesca Di Maolo vorbeşte cu inima în palmă. De când a explodat criza, centrul a devenit, practic, o a doua casă pentru pacienţi. „În prezent avem 80 de rezidenţi. La primele semne ale pandemiei, am anunţat familiile, care ne-au acordat o mare încredere şi o responsabilitate enormă: copiii şi tinerii au rămas aici. Şi asta, în ciuda dificultăţii momentului, e frumos! Păstrăm permanent contactul cu familiile. Am sărbătorit zile de naştere, chiar dacă fără părinţi şi fraţi. Mângâierea familiilor ne-a determinat să nu închidem
L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va
Bătrânii contează
institutul. Asta şi pentru că vreo 30 de copii şi tineri n-ar avea unde să meargă. Şi, aşa, din 24 februarie am stat practic blindaţi aici, împreună cu lucrătorii sanitari, circa 135 de persoane în total. Alţi angajaţi au lucrat de acasă, iar unora le-am dat concediu de odihnă ca să nu intre în şomaj. Per global, totul merge ca pe roate, chiar dacă a trebuit să ajustăm un pic sistemul. Ar fi fost păcat ca toate progresele, toate nivelurile de autonomie atinse cu un asemenea efort de către aceşti copii şi tineri să fie anulate.” Membră a Biroului Naţional de Sănătate al Conferinţei Episcopale Italiene, Di Maolo consideră că „depăşirea crizei înseamnă şi să ştii să te organizezi: voinţa nu-i de ajuns, ci e nevoie şi de o economie bună. Inima şi abilităţile organizaţionale trebuie să meargă împreună.” Traducere şi adaptare de Liana Gehl, după Francesca Di Maolo
La începutul lunii mai, secretarul general ONU António Guterres a lansat un apel internaţional pentru protejarea persoanelor în vârstă, acestea fiind cele mai vulnerabile la efectele pandemiei Covid-19.
„N
u ar trebui să-i tratăm pe bătrâni ca şi cum ar fi invizibili sau neputincioşi. Mulţi bătrâni continuă să lucreze, să aibă o viaţă de familie activă şi să se îngrijească de cei dragi. Vocea experienţei şi leadershipul lor contează.” Dincolo de impactul imediat asupra sănătăţii, a adăugat secretarul ONU, pe termen lung „urmările pandemiei îi expun pe vârstnici şi la un risc mai mare de sărăcie, discriminare şi izolare”. (OR, 4-5 mai 2020, p. 1) IUNIE 2020 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ
7
