OLDIES BUT...
TEXT DE IOAN BIG
D
CLASĂ. CLASICĂ. CLASICE
ificil de ales din colecţia de toamnă-iarnă 2020 a muzicii lumii trei discuri numai bune de ascultat într-o vacanţă de sfârşit de an petrecută undeva departe de... lumea dezlănţuită. Cu toate că eram tentat să recomand tripticul audio Infinite Things (Paloma Faith)-Album No. 8 (Katie Melua)-Róisín Machine (Róisín Murphy), cuceritor prin francheţe şi expresivitate, tot la supravieţuitori ai schimbărilor de trend şi de public am ajuns până la urmă.
AC/DC “Power Up” Nesperat, “clasa” lui Angus Young s-a reunit după dezastruosul Rock or Bust din 2014 şi este realmente... Back in Black. La propriu, căci Phil Rudd, Cliff Williams şi Brian Johnson i s-au alăturat lui Angus la înmormântarea lui Malcolm Young iar Power Up este un tribut adus răposatului, aşa cum Back in Black a fost pentru Bon Scott. AC /DC sună din nou ca în vremurile bune, dând clasă cu Rock-ul lor aproape pueril de simplu dar foarte puternic şi rezonant duzinilor de trupe tinere de pe scena alternativă care habar n-au ce vor de la viaţă şi de la muzică. Îşi doresc AC/DC mai mulţi bani sau noi fani? Nu, li se fâlfâie. Ascultaţi introspectiva Through the Mists of Time şi veţi înţelege pe loc de ce preferă să rămână aceiaşi copii fără vârstă ai Rock-ului. www.zilesinopti.ro
DIANA DAMRAU “Tudor Queens” ‘Every... music tells a story.’ Mizez pe faptul că printre cei reticenţi în a considera opera o muzică delectabilă unii îşi vor aminti că au fost fani ai serialului Dinastia Tudorilor sau că nu le-a displăcut filmul Mary, Queen of Scots. Tot Anne Boleyn, Mary Stuart şi Elizabeth I sunt şi eroinele acestui album, interpretate cu o remarcabilă expresivitate de soprana germană Diana Damrau, căreia pasionaţii de muzică clasică i-au putut evalua live talentul dramatic în cadrul Festivalului George Enescu de anul trecut. Acompaniată de orchestra şi corul Accademia Nazionale di Santa Cecilia dirijate de Antonio Pappano, Damrau dă aici măsura reală a forţei de caracter a “reginelor” sale prin alăturarea inspirată a scenelor finale din tragediile lirice compuse de Donizetti. Mel Brooks s-ar întreba: ‘It’s good to be a Queen?’.
ELTON JOHN “Jewel Box” Din cauza cameleonismului său care distrage uneori atenţia de la muzica propriu-zisă, fie că ne gândim la Pinball Wizard sau la Rocket Man, Elton John poate fi perceput ca un surfer oportunist pe valurile feluritelor mode din istoria Pop-Rockului. Ei bine, Jewel Box, cu ale sale 8 discuri de hit-uri acum clasice compuse de Elton John & Bernie Taupin combinate cu rarităţi din anii de început (’65-’71), are darul să dărâme definitiv această prejudecată fiindcă arată coerenţa evoluţiei sale creative în showbiz de la ‘meşteşugarul de garaj’ la ‘designerul industrial’. Titlul antologiei se justifică perfect întrucât, indiferent că sunt pietre neşlefuite sau bijuterii de coroană, merită păstrate şi ascultate împreună ca un produs integrat de pur entertainment care contribuie neîndoielnic la regăsirea stării de bine. PAGINA
21
