Medeea Marinescu, FOTO © George Dăscălescu
DECEMBRIE 2020 - IANUARIE 2021
MEDEEA MARINESCU „M-am dus pe intuiția mea și a funcționat”
N
e era dor de Medeea Marinescu după o perioadă în care „străinii” au rămas „în noapte” iar conceptul de „all inclusive” nu a mai inclus și mersul la teatru, decât foarte rar, în viața noastră de zi cu zi. Ca și noi, spectatorii, încântătoarea actriță s-a văzut obligată să comunice timp de luni întregi doar de la distanță cu prietenii ei, cu partenerii de scenă din piesele de mare succes la care am făcut referire, ca să nu mai vorbim de colegii de la TNB, în ale cărui spectacole era, până la declanșarea pandemiei, o prezență constantă. Naționalul așteaptă un 2021 mai luminos ca să redevină „Magic”, „Magnoliile de oțel” să fie scoase din seră, iar publicul de teatru să poată retrăi experiența producțiilor vii și efervescente în care Medeea Marinescu strălucește alături de Florin Piersic, Marius Manole, Maia Morgenstern sau Horațiu Mălăele. Din fericire, nu încheiem totuși acest an întunecat fără a o revedea, întrucât valoroasa actriță ne propune în serialul Bani negri (pentru zile albe) de pe HBO un personaj negativ inedit pentru filmografia ei: Evelina, bancher de provincie cerebral, arivist și aproape complet lipsit de scrupule. Rolul, dintr-un cu totul alt registru dramatic decât Elena (Je vous trouve très beau), Luiza (Weekend cu mama) sau Silvia (Donnant donnant), are potențialul a deveni antologic și era firesc să încercăm să aflăm mai multe detalii despre modul în care Medeea l-a abordat.
PAGINA
36
Este remarcabilă credibilitatea pe care o dai personajului tău, Evelina, dat fiind faptul că, prin natura lui, riscul caricaturizării era foarte mare. Cum ai construit rolul, cu ce referințe? Pentru mine sunt două tipuri de apropiere de un rol. Există roluri pe care nu le văd deloc la început, nu le văd, pur și simplu, adică citesc scenariul și habar n-am cum sunt, și există roluri, și ăsta a fost unul dintre ele, care încă de atunci când am citit secvențe - pentru că mie nu mi s-a dat tot scenariul la început, mi s-au dat vreo două secvențe cu care m-am dus la probe -, intuiția mea a funcționat imediat... cam cum e șerpoaica asta, animalul ăsta de pradă. Și efectiv m-am dus așa cum am simțit, mai ales că probele nu le-am dat cu regizorul la început ci cu directorul de casting, probă filmată pe care s-o vadă apoi conducerea HBO împreună cu regizorul. Deci n-am avut, să zic așa, o direcție dată de la început. Și-atunci, într-un fel, mi-a convenit libertatea asta. Am zis ‚Dom’le, așa cred eu că e tipul ăsta de femeie’, m-am dus pe intuiția mea și a funcționat. Efectiv nu am referințe. [...] Animalele de pradă - dacă te uiți la pisicile sălbatice de exemplu, în general felinele - au tip foarte interesant de a se apropia, ele nu sunt fioroase din prima, știi, pot părea chiar vulnerabile, astfel încât prada să se relaxeze în preajma lor. Și atunci mi s-a părut foarte interesant să pendulez între zona asta vulnerabilă și naivă, vulnerabilnaivă și fioroasă-agresivă, dură. www.zilesinopti.ro
