Ș TIINțĂ ,
ARTĂ , EDUCAțIE
Catacombele romane – leagănul Bisericii din Roma Catacombele romane sunt tuneluri săpate în rocă, galerii subterane care erau folosite ca cimitir în perioada creștinismului timpuriu, dar și ca loc de refugiu pentru primii creștini, când creștinismul era o religie persecutată. Cele mai vechi datează din secolul al II-lea d.Cr. și sunt situate, în principal, lângă drumurile antice care porneau din Roma, la periferiile orașului, căci legea romană interzicea înmormântările între zidurile cetății. Se crede că termenul „catacombă”, a cărui semnificație nu se cunoaște cu exactitate, a fost denumirea topografică a unui anumit cimitir de pe Via Appia, un drum vechi și important situat în apropiere de Roma. Cu timpul, acest termen s-a aplicat tuturor cimitirelor subterane. Chiar dacă există catacombe în multe regiuni din bazinul mediteraneean, catacombele din Roma sunt cel mai bine cunoscute și, de asemenea, cele mai mari, lungimea lor totală este estimată la câteva sute de kilometri.
septembrie-decembrie 2019
Cele 60 de catacombe descoperite până acum au fost, timp de sute de ani, locul de odihnă veșnică pentru mii de oameni. Aici au fost îngropați mulți creștini, dar și romani de alte religii, care erau mai săraci și nu își permiteau construirea unui mormânt. Cei mai mulți au fost creștini sau iudei, pentru că romanii politeiști preferau incinerarea. Catacombele au fost și loc de refugiu pentru creștinii prigoniți de romani. Diverse obiecte de uz casnic ce au fost găsite în catacombe par să indice rolul fundamental al acestora. Pe lângă înmormântare, creștinii se adunau acolo pentru a se ruga împreună, pentru a comemora sacrificiul primilor martiri, pentru a-i aminti pe cei trecuți la cele veșnice, pentru a oferi de mâncare în numele lor și, nu în ultimul rând, pentru a celebra Sfânta Jertfă a Liturghiei. Aceste necropole subterane păstrează amintirea unei epoci dure, în care mulți creștini au plătit cu viața pentru credința lor, pentru că se opuneau
jertfelor aduse împăratului, religia păgână fiind de stat. În anumite zile, toți locuitorii erau obligați să participe la cultul păgân. Întrucât creștinii refuzau acest lucru, ei erau declarați atei, dușmani ai zeilor. Din aceste motive, toate nenorocirile care se abăteau asupra poporului, precum foamete, inundații, incendii, cutremure, boli etc. erau atribuite creștinilor vinovați de ateism. Cultul împăratului era foarte bine dezvoltat, mulți împărați atribuindu-și titlul de Pontifex Maximus și mergând până la a se considera zei sau semi-zei. A nu participa la adorarea zeilor imperiului și a împăratului era considerat un act de trădare. Astfel, creștinii erau pedepsiți. Persecuțiile au început sub împăratul Nero, în anul 64, și s-au sfârșit sub Maxențiu, în anul 312. În secolul IV, când creștinismul a devenit religie recunoscută de Imperiului Roman, interesul pentru înhumarea în catacombe a scăzut, pentru că au apărut cimitirele din curtea bisericilor. În catacombe se mai țineau doar slujbe în amintirea martirilor creștini. Este minunat felul în care Dumnezeu a avut grijă de Biserica Sa! Aceste galerii sunt locuri din care putem învăța multe lucruri despre viața primilor creștini din Roma, despre sacrificiul lor și despre credința puternică pe care o aveau. În anul 2018, Vaticanul a stabilit că, la data de 13 octombrie a fiecărui an, va fi celebrată Ziua catacombelor. Multe tuneluri și bazilici subterane ale „Cetății eterne” pot fi vizitate în această zi. Andrei Curcan Clasa a XI-a A
27
