L ECțIA Există 4 tipuri de intimidare: fizică – manifestată prin lovire, împingere, pusul de piedici; relațională – manifestată prin răspândirea de zvonuri, bârfe, clevetire, excludere socială; verbală – poreclire, intimidare verbală, insultare; mediată de mijloace media (Cyberbullying) – similară cu cea relațională sau verbală, doar că se petrece online prin trimiterea de e-mailuri folosind numele victimei, prin postarea online de mesaje private, informații sau fotografii. Copiii care intimidează prezintă o serie de caracteristici ce le evidențiază comportamentul. Ei își manifestă aceste tendințe prin faptul că îi controlează pe ceilalți prin amenințări verbale și acțiuni fizice, reacționează prompt în momentele de furie și folosesc mai repede forța decât ceilalți copii, tind să aibă un nivel scăzut al empatiei pentru problemele celorlalți în relația agresor-victimă, au fost adesea expuși la modele de comportamente agresive, afișează în mod cronic un comportament agresiv, percep într-un mod eronat acțiunile sau intențiile persoanelor din jur, sunt furioși și răzbunători, se focalizează pe gândurile care le produc furie, au părinți care sunt modele nepotrivite în rezolvarea constructivă a problemelor, au parte de modalități inconsistente de disciplinare acasă, au mai multe probleme familiale comparativ cu restul copiilor, suferă de abuz fizic sau emoțional acasă, au o mai mare probabilitate de a interacționa cu grupuri care septembrie-decembrie 2019
DE DIRIGENțIE
au comportamente agresive, manifestă acțiuni obsesive sau rigide, cred că imaginea fizică este importantă în menținerea sentimentului de putere și control și văd agresivitatea ca fiind singura modalitate prin care își pot menține constantă imaginea despre sine. Pe de altă parte, copiii care sunt intimidați și agresați consideră că nu pot controla mediul în care trăiesc, au strategii interpersonale scăzute, sunt mai puțini populari decât restul copiilor, dau vina pe ceilalți pentru problemele lor, se simt izolați social, le este frică să meargă la școală, au o capacitate de comunicare redusă în timpul incidentelor stresante, au un nivel scăzut de auto- acceptare, consideră că ceilalți sunt mai capabili în a gestiona diverse situații, au membri în familie care îi hiperprotejează și consideră că factorii externi au un impact mai mare asupra lor decât cei ce țin de controlul intern. Orice copil poate deveni victima acțiunilor de intimidare. O parte din acești copii pot fi victime ale unor acte singulare, dar cel mai adesea ei tind să fie victimizați în mod constant. Studiile care au analizat impactul pe termen lung pentru copiii care au fost victime ale intimidării în copilărie indică faptul că aceștia pot suferi de singurătate, de stimă de sine scăzută, de diverse acuze psihosomatice și depresie. Este cunoscut faptul că acest fenomen a luat o amploare mare în ultimii ani în țara noastră,
fapt ce a necesitat evidențierea unor strategii de prevenție și intervenție în problemele de comportament. Printre aceste strategii reliefăm importanța regulilor clasei, reguli menite să stabilească relații între un comportament dezirabil și consecințele sale, instrucțiunile, prin care adultul direcționează copilul către realizarea unor comportamente de implicare în activități, lauda și atenția pozitivă, utilizate pentru încurajarea comportamentelor adecvate ale copiilor cu probleme de comportament, sistemele de recompense și sancționarea comportamentelor nedorite, dezvoltarea competențelor emoționale și sociale și dezvoltarea strategiilor de comunicare între cadru didactic și copil, între cadru didactic și părinți, între părinți și copil. Cu toate acestea, știm faptul că bullying-ul nu este doar una dintre problemele întâlnite în mediul scolastic, ci este prezentă în întreaga societate. Intervențiile anti-bullying nu pot fi practicate doar la clasă sau în cadrul instituției școlare. Este foarte importantă implicarea părinților și a întregii comunități. Pentru ca acest fenomen să fie corect perceput de comunitate este necesară o informare pertinentă și o colectare obiectivă de informații care să reliefeze un tablou realist asupra situației locale a acestui fenomen. În concluzie, e foarte important aportul unitar al tuturor celor care pot implementa strategii de prevenție și intervenție. Prof. Ionela Vătămănelu
29
