Ș TIINțĂ ,
ARTĂ , EDUCAțIE
Practica pedagogică „față în față” versus practica pedagogică online Pregătirea viitorilor educatori sau învățători înseamnă nu doar predarea unor noțiuni teoretice, dar și pregătirea practică, latură esențială în formarea lor. Aceasta este foarte importantă pentru că asigură desăvârșirea competențelor profesionale. În cadrul acestor ore de practică, elevul practicant învață să-și organizeze lecția, să comunice, să explice, să demonstreze, să utilizeze diferite metode de predare, de captare a atenției copiilor, de stimulare a lor. În același timp, învață să-și gestioneze timpul, să stimuleze creativitatea și munca în echipă și altele. Începând cu luna martie a anului 2020, învățarea a trecut brusc de la formatul față în față la formatul online. A fost o trecere neașteptată și dificilă, atât pentru educatori și învățători, cât și pentru elevi și părinți, o perioadă destul de anevoioasă, având în vedere că a trebuit să ne adaptăm cu toții la un alt stil de predare-învățare. Suntem în clasa a XI-a și, după doi ani de asistență la orele susținute de învățătoarele și educatoarele de la școala noastră de aplicații, în acest an școlar ne-a venit rândul să predăm și noi, să demonstrăm că suntem capabili să facem acest lucru. De la începutul anului școlar în curs și până în luna noiembrie am început practica cu prezență fizică, față în față, și, cu toate că emoțiile noastre erau mari, am reușit să le stăpânim și să stabilim relații septembrie 2020-ianuarie 2021
bune cu copiii, să le captăm atenția și să-i determinăm să se implice activ și afectiv la oră, dar, odată cu trecerea, din nou, la învățarea online, totul s-a schimbat. Practica pedagogică față în față și cea online au două stiluri de abordare diferite. Un prim aspect este faptul că la predarea fizică îți poți da seama de nevoile elevilor și îi poți ajuta atunci când întâmpină dificultăți în ceea ce privește înțelegerea informațiilor
predate. Totodată, poți stabili legături mai strânse, poți să-i determini să fie competitivi, să le trezești interesul prin folosirea limbajului nonverbal și al celui paraverbal, pe care-l recepționează direct și care îi ajută în asimilarea informației date și a creativității. Pe lângă aceste aspecte, predarea la clasă are o durată de 50 de minute, ceea ce le dă timp profesorilor metodiști să-și facă o părere clară și obiectivă asupra iscusinței de a preda a elevului practicant. În predarea online timpul alocat nouă, elevilor practicanți, este,
de cele mai multe ori, de 10-15 minute, ceea ce, după părerea mea, îi bulversează pe cei mici, atenția lor fiind împărțită între cadrul didactic de la clasă și elevul practicant. Interacțiunea dintre școlari și elevii practicanți este una limitată în mediul online. Nu-ți poți da seama de reacțiile acestora, nu știi dacă ceea ce spui ajunge până la ei și nu știi dacă metoda de abordare pe care o folosești este eficientă sau nu. În mediul online elevii obosesc și își pierd interesul foarte repede; este complicat să păstrezi liniștea și ordinea în timpul unei ore și astfel este destul de greu să faci o activitate interesantă care să atragă atenția tuturor. Observând ambele forme de învățământ pot spune că predarea fizică este mult mai prielnică școlarilor și mult mai benefică și pentru noi, elevii practicanți. În speranța că pandemia va trece cât mai repede, așteptăm să ne întâlnim la practica pedagogică față în față! Carina și Andreina Iuscinschi clasa a XI-a B
13
