Ș TIINțĂ ,
Pandemii care au marcat istoria lumii Dragă cititorule, voi aborda în rândurile care urmează un subiect interesant din perspectiva situației pe care o trăim cu toții astăzi și anume pandemia de Covid-19. Nu te teme, nu voi face un bilanț al cazurilor de Covid, ci voi prezenta principalele pandemii care au afectat omenirea de-a lungul timpului. Conceptul de pandemie este strâns legat de cel al termenului de epidemie, acesta însemnând extinderea unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc. O pandemie este o epidemie care se răspândește dincolo de granițele unui stat sau ale unui continent și poate afecta chiar întreaga lume. Este un lucru înfricoșător, nu? Așa este, dar eu voi încerca să aduc în sufletul tău un dram de optimism și speranță. Așa cum strămoșii noștri au reușit să depășească momentele de cumpănă din istoria omenirii, cu siguranță și noi vom reuși să ieșim triumfători din această pandemie. Ciuma Prima pandemie despre care vreau să amintesc în acest articol este ciuma bubonică. Cu siguranță ați auzit de ea sub septembrie 2020-ianuarie 2021
ARTĂ , EDUCAțIE
numele de „moartea neagră”, iar dacă nu, pentru toate există un început. Apărută în Asia Centrală, ciuma bubonică a ajuns în Europa în anul 1347. Între anii 1348-1350, a bântuit cu furie pe continentul nostru, ucigând 30-60% din locuitorii lui. Din zona mediteraneană și până în țările scandinave, pandemia a făcut ravagii, depopulând continentul. A fost nevoie de mai bine de un secol ca populația Europei să revină la nivelul de dinainte de pandemie, dar boala a reapărut în anii următori în diverse zone ale Europei. Printre cele mai grav afectate țări de pe vechiul continent s-au aflat Anglia și Franța. Unul dintre cele mai mari focare a izbucnit în capitala Angliei și a rămas cunoscut în istorie sub numele de „Marea Ciumă din Londra”. Anul 1625 este recunoscut ca debutul acestei epidemii în distinsa capitală engleză, însă alte izbucniri au mai avut loc ulterior, în anii 1640,
1646 și 1647. Se estimează că, în timpul crizei din 1665, aproximativ 100.000 de oameni au murit răpuși de infama boală, în doar 18 luni. O isterie generală a cuprins atunci toată populația londoneză. Mamele refuzau să își mai îngrijească copiii bolnavi, nepoții își lăsau pradă morții bunicii, iar coviltirele pline cu cadavre erau atât de des văzute pe străzi, încât au stârnit inspirația unor genii literare precum Daniel Defoe sau Samuel Pepys, care au „profitat” de situație pentru a scrie romane ce astăzi ne intrigă și ne terifiază totodată. Legat de apariția sa, cea mai plauzibilă teorie este că boala a fost transmisă de șobolanii care trăiau pe navele comerciale și de pișcăturile puricilor infestați cu bacteria Yersinia Pestis. Răspândirea bolii a fost „ajutată” de condițiile precare de igienă din acele timpuri. Însă, cum toate au un sfârșit, așa a avut și focarul de ciumă bubonică izbucnit în Londra. Se pare că factorul determinant pentru salvarea restului
„Triumful morții” de Pieter Bruegel reflectă revolta socială și teroarea care a urmat ciumei.
23
