R ELIGIE . S PIRITUALITATE
Sfințenia este posibilă: Carlo Acutis, un tânăr al zilelor noastre Dintotdeauna oamenii au avut nevoie de modele de la care să învețe, după care să se ghideze, pe care să le privească și eventual să le imite. Astăzi, „modelele” propuse de societate nu sunt mereu cele pozitive. În mare parte, propunerile se rezumă la bani, faimă și putere. Din fericire, mai există și modele, oameni de la care avem ce învăța. Un astfel de model este Carlo Acutis, iar ceea ce vrea să ne învețe este că sfințenia este posibilă. Pentru a fi sfânt nu trebuie decât să facem bine și cu umilință ceea ce viața ne oferă în fiecare zi. Carlo Acutis s-a născut la 3 mai 1991, la Londra, unde părinții săi lucrau. La doar câteva luni, părinții săi, Andrea Acutis și Antonia Salzano, s-au mutat la Milano. În adolescență, Carlo a fost diagnosticat cu leucemie.
4
El și-a oferit suferințele pentru Papa Benedict al XVI-lea și pentru Biserică, spunând: „Ofer toată suferința pe care va trebui să o sufăr pentru Domnul, pentru Papa și Biserică”. El a murit pe 12 octombrie 2006 și a fost înmormântat la Assisi, la cererea sa, întrucât îl iubea și îl admira foarte mult pe sfântul Francisc de Assisi. Cauza sa de canonizare a început în anul 2013. El a fost declarat „Venerabil” în 2018 și „Fericit” la 10 octombrie 2020. Încă de la o vârstă fragedă, Carlo părea să aibă o dragoste specială pentru Dumnezeu, chiar dacă părinții săi nu erau prea devotați. Mama lui a spus că, înainte să fie Carlo, a mers la biserică doar când a primit Prima Sfântă Împărtășanie, Mirul și Căsătoria. În copilărie, lui Carlo îi plăcea să se roage rozariul. Din ziua în
care a primit Prima Împărtășanie, la vârsta de 7 ani, nu a ratat niciodată întâlnirea cu Sfânta Liturghie zilnică, primindu-l pe Isus în Sfânta Euharistie. Maica Domnului a fost marele său confident și nu a omis niciodată să o cinstească recitând Sfântul Rozariu în fiecare zi. Modalitățile moderne și actualizate ale lui Carlo s-au împletit perfect cu viața lui euharistică profundă și devotamentul marian, care l-au ajutat să fie acel băiat foarte special pe care toată lumea îl admiră și îl iubește. Dorința pentru cer a lui Carlo se poate observa din propriile sale cuvinte: „Scopul nostru trebuie să fie infinitul și nu finitul. Infinitul este patria noastră. Suntem întotdeauna așteptați în Rai”. O altă frază a sa este aceasta: „Toți oamenii se nasc ca originali, dar mulți mor ca fotocopii”. Pentru a ne îndrepta spre acest scop și a nu „muri ca fotocopii”, Carlo a spus că busola noastră trebuie să fie Cuvântul lui Dumnezeu, că trebuie să ne confruntăm mereu cu acest Cuvânt. Dar pentru a atinge un astfel de scop înalt
Orizonturi * nr. XLVIII
