Anul XI, nr. 11(123)/2020
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
3
Scriitorul, artistul ]i ziaristul sunt creatori universali ce fixeaz[ @n operele lor ceva din perfec\iunea universului În fa a marilor capodopere ale genului uman, nu sim mântul de dependen servil este cel care ne frapeaz , ci sentimental libert ii, iar la ziari ti exponentul adev rului i al lipsei a oric rei constrângeri în realizarea dorin elor proprii, asociat c-un puternic sim mânt al naturii i al m re iei omului în fa a acesteia. Marilio Ficino considera omul ca un artist universal, un Dumnezeu pe p mânt - Deus in Terris -, care fixeaz în operele sale ceva din perfec iunea universului i numai în chip antropomorfic i se atribuie „operei divinit ii” caracterele unei opere de art . Conceptul de crea ie nu s-a desprins din doctrina religioas creaionist , cum doresc materiali tii. A recunoa te c valoarea implic necesarmente raportarea la uman înseamn o împletire a crea ionismului teologic cu crea ia uman . Exist o concep ie a oamenilor care spun c talentul este un dar dat de Dumnezeu, din celula primordial aflat în creierul uman, ajuns prin milenii din ciorba oceanului unde a ap rut prima celul vie. Despre anacronismul persoanelor religioase în contextul modernit ii s-au spus multe lucruri, dar componenta retrograd a fiin ei lor (repet, strict în contextul modernit ii i, pe cale de consecin , al post-modernit ii) poate fi în eleas pe baza unei distinc ii esen iale de ordin binomial. Mircea Eliade spunea c exist o diferen insurmontabil în conceptualizarea timpului în societ ile primitive i în societ ile occidentale categoric desacralizate. Efortul de a da un fundament laic- tiin ific conceptului de crea ie trebuie s aib ca punct de plecare teza dup care crea ia nu înseamn producerea din nimic a ceva absolut nou, care n-a preexistat în nici un fel i sub nici o form (ceea ce ar echivala cu o discontinuitate total în istoria culturii), ci descoperirea unor posibilit i pe care realitatea le con ine într-o form latent i realizarea lor la scar uman . Dac , pentru omul modern, occidental, timpul se prezint omogen, „unitar”, pentru omul societ ilor tradi ionale, el este eterogen, este por ionat, exist „timp sacru i timp profan”, „timp comprimat i timp diluat”, „timp fast i timp nefast” etc. Diferen a major se poate înscrie în binomul problematic „timp sacru - durat profan ”. Pentru un exponent al unei societ i primitive, transformarea duratei profane în timp sacru este mai u or de îndeplinit având în vedere „deschiderea” pe care un primitiv o are, comparativ cu un modern. Deschiderea aceasta se refer la timpul religios. Timpul religios este deosebit calitativ de timpul duratei obi nuite, astfel încât participan ii la ritual poat primi confirmarea unei contemporaneit i cu „începuturile”. Este, prin urmare, vorba de o metamorfozare a datelor realit ii pe temeiul legilor acesteia, dar i a intereselor societ ii sau clasei respective, în conformitate cu cerin ele sociale mai generale, precum i cu aspira iile i particularit ile subiective ale creatorului. Repeti a este caracteristica principal a timpului ritualic. Prezentul etern face posibil eliminarea prin suspendare a timpului istoric prin
faptul c este „locul” viziunii beatifice a începuturilor. Timpul originilor este, cu alte cuvinte, timpul cosmogoniei, când toate au fost aduse la existen . Acest timp cosmogonic sluje te drept model tuturor timpurilor sacre. Timpul sacru nu este altceva decât eternitatea. El este mereu recuperabil i mereu actual prin caracterul lui repetitiv. Ritualurile i rb torile care reclam un timp anumit pentru s vâr ire sunt parte a dorin ei de prezent etern. Relativ la aceast dorin a lui Homo religiosus, mentalitatea primitiv face ca reduc ia timpului profan la o istoricitatate, lipsit de importan a unor evenimente majore, s fie deosebit de pregnant . Exist în crea ia uman incon tientul eului activ. Dup Kant, ra iunea este creatoare i ea se exprim în aceast calitate atât în legile morale, care conduc via a omului care este scriitor, ziarist, artist plastic, cât i în legile fenomenelor. Ra iunea este universal i unic . Ra iunea artistului-creator î i g se te principiile în ea îns i i î i construie te prin ea îns i concep ia despre univers. În cunoa tere, proces necesar jurnalistului, exist , într-adev r, un subiect cunosc tor i un obiect care este de cunoscut, dar aceast rela ie între doi termeni apare în planul con tiin ei ziaristului; acela i lucru, luat în sine i deta at de condi iile psihologice ale cunoa terii, este îns unic (nu dublu). În acest context, exist incon tientul spiritului universal. Schelling sus ine c nu exist decât o singur solu ie: s se admit c acela i spirit anim lumea i con tiin a, i atunci contradic ia dintre ele dispare. Acest spirit se manifest în natur în mod incon tient i în noi în mod con tient. Activitatea originar este, a adar, simultan contien i incon tient sau, în al i termini i în alt plan, ea are o finalitate i un mecanism. Incon tientul etern este fundamental armoniei dintre subiectiv i obiectiv, care nu se realizeaz niciodat în întregime, ci etern. Acest Incon tient absolut este tocmai ra iunea absolut . Incon tientul se manifest fundamental în dou activit i care sunt natura i con tiin a. La scriitor, la jurnalistul de reportaje literare, la artistul plastic incon tientul este chiar activitatea spiritual care se desf oar dup legile ei interne i care are ca manifest ri de baz voin a i reprezentarea. Incon tientul spiritual st la originea descoperirilor geniale care, a a cum spune Hertman, sunt rezultatul unei „ilumina ii incon tiente” sau al unei „digestii surde a ideilor”. Incon tientul corporal i incon tientul spiritual formeaz împreun „sufletul individual”, definit în consecin ca totalitate incon tient . Varietatea talentelor umane pe care le descoperim la ziari ti, scriitori, arti ti plastici etc. este mai curând o consecin a diviziunii muncii decât o cauz a ei. Ce este în definitiv talentul, se întreab J. Second în Le probleme du genie, 1930, p.49-58 dac nu o medie mobil între în imea inaccesibil a geniului i puterea care se ascunde în oricare din noi, dar care este prea slab pentru o crea ie adev rat .
