56
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
Anul XI, nr. 11(123)/2020
Emilia AMARIEI
Duminici pentagonale
i-apoi s ne pup m ca fra ii.
Cât mai r bd m
Ce duminici reci, pentagonale, Ce heteroclite zile vin! Toate-n col uri nefunc ionale, Toate îmbibate cu venin.
S-avem iar fluturi în stomac, Idei n stru nice, z lude, ne-mb m, c e de leac. Cu prieteni i du mani i rude,
... iar Auschwitz va fi doar o legend , Un basm despre un zmeu, pe un papirus, ci faima lui sinistr o suspend Un plan iret, un am rât de virus,
Dau i-n tine ploile de var , Palmele destinului le sim i? Bântuie o molim pe-afar , Iar prin mine trec fiori cu zim i.
n-am habar de ce iubesc, De ce-i a a frumoas via a, uit de ce îmb trânesc, De ce îmi fur anii hoa a,
O pl smuire dintr-o minte hâd i dintr-o dat -mp te spaima. Masonii în culise-ncep s râd Fuduli c -n lume li se duce faima,
Cum n-a vrea o zi perfect rotund , m joc prin ea ca printr-un cerc, Doar c , unghiul ascu it abund i îmi vine greu s mai încerc.
M-a îmb ta, dar n-am cu ce! Prin aer zboar sticle sparte, M-a îmb ta cu ori ice, Dar nu mi-am pus nimic deoparte.
pot strivi grumazuri f vin : trâni ce in istoria în sânge, uritori de pace i lumin , Care se sting i nu-i putem nici plânge.
Uite, mor i prunii i cire ii, S-au pornit invazii de p duchi, Ne pândesc din epii lor m ce ii i ne-aduc sfâr itul ni te puchi.
M-a îmb ta cu-adev rat; Numai o dat , nu se pune. De tot ce sunt, despov rat fiu, m-a îmb ta pe bune.
uit la prea amara senectute i v d cum ni te candele aprinse Ce nu mai au ulei, dar au virtute Mai pâlpâie-nainte de-a fi stinse.
Ce duminici pale, mohorâte, Stau ca ni te clopote pe noi! Suprimând aceste vremi urâte, Vreau s vin via a înapoi.
M-a îmb ta, aici sub nuc, Cu frunzele de toamn brun , Însingurat ca un cuc, M-a îmb ta cu suc de prun .
Privesc cu ochii mari, dar nu cer mil , trânii vlag n-au, s stea-mpotriv , Ei tac i mor cu moartea lor umil Precum le-a fost i via a deopotriv .
Cer deplin ii s ne-abunde, Cer des vâr irii drum deschis, Invocând iubirile rotunde, acced t râmul interzis.
Aduce i vinul cel mai vechi, bem de ziua mea, cu to ii, tragem ara de urechi, nu mai tolereze ho ii.
i-atunci m -ntreb c-o lacrim sub gean , Cum accept m s ne omoare sfin ii? Cât mai r bd m purtarea lor viclean ? Cât mai privim cum ne ucid p rin ii?!
M-a îmb ta de ziua mea
M-a îmb ta. M-a îmb ta, ci adev rul e-n be ie. M-a îmb ta de ziua mea, bea cu tine, Românie,
M-a îmb ta de ziua mea, Mi-a îmb ta singur tatea i soarele l-a îmb ta, Mi-a face cri puritatea i-a t li-o nop i la rând În spume dense, de ampanii, Cu îngeri be i colaborând, -i facem dragostei campanii. M-a îmb ta, dar n-am amici. Niciunul nu-i s bea cu mine! Doar mu uroiul de furnici i-un roi de viespi sau de albine?! Deosebiri s nu mai fac, Între ce mi i ce zboar . Aghesmuit vreau s zac -mi cârâie la cap o cioar . M-a îmb ta. De ce s nu? M-a îmb ta pentru senza ii, M-a îmb ta cu eu i tu
V-a tept s umplem locul tot Într-o be ie-autumnal ; Avem cu to ii drept de vot Pentru o ar terminal ! M-a îmb ta adeseori, Ca s nu mai disting mizerii, Nici vame i, nici violatori Nici nedrept ile puzderii i uite-a a, s ne-mb m Ca delincven ii, pân' la vom , Poate curaj am c ta, Sistemul s -l b m în com . ... i totu i beau de ziua mea Veninul pur al nedrept ii În suc amar de foi de stea. (Nectarul - care-l beau poe ii).
Odihn Ca s te-a ez, cuvântule, în mine, te-odihnesc în trupul meu pl pând, Înva -m , repausul din tine, mi-l rev rs în sufletul fl mând, -mi dormi adânc în oase i în carne, Peste triste e molcom adiind, pot prin luminoasele- i lucarne, Din pacea ta, u or, s m desprind. Te-a leg na printre domoale mersuri, tând lucirea ta s o dezgrop, Ca dintr-un vis s te r sar în versuri, -mi curgi placid prin sânge strop cu strop i-apoi s m -mpresori fluid i tandru, Din cre tet pân -n t lpi, precum un zeu, Cu stâng cia ta de copilandru, Sau cu puterea ta de corifeu. Cum s te-adorm? În mine e diluviu! Nu vreau s tii durere, nici suspin, Vreau s m scald în tine ca-ntr-un fluviu, Iar tu s te prelingi prin mine lin...
