Anul XI, nr. 12(124)/2020
Constela\ii diamantine
27
Livia CIUPERC{
A ]terge cu buretele În fructul z mislirii noastre o binecunoscut bipolaritate înflore te o dat cu anii. Nu e nevoie de investiga ii sophisticate pentru a în elege dualismul nostru interior. Totul ia propor ii, se amplific , spore ten intensitate. Care dintre cele dou fa ete ale eului va domina fiin a... depinde de mai mul i factori educativi, în primul rând, într-o bifurca ie triadic (familie, coal , societate). Fiecare dintre aceste ramuri are rolul ei decisiv. Iar întru înflorire armonioas , conlucrarea între aceste trei ramuri se cere într-o armonizare perfect . Dac ceva scâr âie, vom asista la ceea ce Dimitrie Cantemir nume te: „R utatea vicle ugul misli i nebunia descoperi”. Da, da. Vicleanul viclene te necontenit. El nu se odihne te niciodat . El vegheaz , permanent, ca - doar-doar - s ne stâlceasc . i gestul, i vorbirea, i fapta. i s devenim ai lui. El opereaz , mai cu sârg, asupra celor virtuo i - ine s ne aten ioneze Sfântul Paisie Aghioritul. Cu cât îi scrânte te de la cele fire ti pe cei virtuo i, cu atât meritele celui r u sunt mai merituoase... acolo, în Tartar! i-n reu ita lui, R ul va lua, aici, între noi, musafirii i trec torii de pe acest loc, numit Terra, mai multe forme, în vorba sau mâna (condeiul) celor îndritui i (ori ba!) s voroveasc despre oameni i faptele lor. Cu prezentul, nu-i problem . Pe grupuri, grupule e, cu flori i floricele, înrozi i, pomada i, spilcui i etc. Mai r u de cei trecu i la Domnul. i ce dac vegheaz din Înalt? Ce parc , ne pas ? Da de unde?! Lovim în ei i cu barosul. AlexandruLascarov-Moldovanu (1885-1971) este un „inexistent”. Ca scriitor. Se întâmpla la 1999. i, v rog, re ine i, f a-i fi citit opera. i f a-i fi consultat manuscrisele (o adev rat comoar ) conservate, spre exemplu, în Biblioteca Sfântului Sinod; aprecierile critice formulate pân în prezent; multitudinea de edit ri i reedit ri din crea ia sa epic ; aprecirea cititorilor aviza i. Nu e p cat s arunc m pe hârtie un cuvânt atât de grav, despre un om care nu a gre it cu nimic în toat via a lui terestr . Cu nimic. i când spun nimic, nu gre esc. A fost un vertical. Un cre tin dev rat, adic , în toat via a lui, nu s-a compromis, nici cât negru sub unghie (cum se zice în popor). Au fost ani grei (din 1945, s zicem, i pân la ultima respira ie) - a t cut, a lucrat, s-a rugat i s-a resemnat. * Urmeaz Ioan Alexandru Br tescu-Voine ti (1868-1946). i numele lui este aruncat la co . Pur i simplu. A fost un jurist de clas (magistrat i avocat). Academician (pe merit). Pre uit de Maiorescu. De toat genera ia sa. Un om cu suflet de aur. Prietenia cu „fratele” Vlahu este elocvent . În 1928 a fost s rb torit - la nivel national. i nu pentru c ar fi scris... Puiul (cum se mai debiteaz )! Într-un timp anume, când era nevoie de sfaturile ( i nu numai) sale „B di a Mihai” l-a dorit în preajm -i. La Ia i, pe Dealul Copoului. În casa sa (fost i a lui Enescu). Era util, atunci. Apoi, când s-a înr cinat, „poetul suferin ei umane” trebuia a ezat la col ul infamiei, arestat la domiciliu, sub strict supraveghere, chiar în interiorul camerei sale, dându- i sufletul (cu zile), acest scriitor superb prin sensibilitatea mesajului pe care-l transmite toat opera sa epic . Dar (dacar fi fost singurul?!), bietul Tic a avut i p reri (sau convingeri?!) strâmbe (a se citi „Huliganism”, „Comunismul”, „Germanofilie” etc.).
Deh! Au fost preferin e... i preferin e. Unele repugn . Pe drept. Dar, dragilor! i el, i al ii, i-au primit pedeapsa. Br tescu-Voine ti a suferit pentru convingerile sale. Cu vârf i îndesat. i dup apte decenii -i scoatem ochii?! La nesfâr it?! Oare nu-i suficient c i-a dat sufletul în suferin ?! Îl ucidem din nou?! (Mereu-mereu, ca pe Mântuitorul Iisus Hristos?! Ierta i-mi compara iunea. Asta, pentru c - în fiecare secund - noi lovim... în cele sfinte, cu neru inare!). E drept s -i arunc m opera literar , cea pur literar , la co ?! În bun tatea sa, Alexandru-Voine ti îmi opte te... „uitarea pânz neagr ese”. Ba, nu, maestre, nu-iuitarea!... E r utatea noastr cea sc ldat în mâl! * Cât nechibzuin a terge cu buretele i sacrificiul lui Dimitrie Cantemir - ca domnitor i responsabil al destinului rii Moldovei! Diletan ii (scuza i duritatea termenului) arunc vorb -n vânt, necunoscând realitatea faptului istoric. E drept, dac nu ar fi fost protec ia lui Petru cel Mare, negre it, i-ar fi stat capul (s u genial) într-acela i loc cu a acelora, pe care istoria le cunoa te... foarte bine. În schimb, salvându- i capul, s-a d ruit, pân la ultima respira ie a umanului (în termeni p mânteni, adic , ... ani) l sând o Oper , o oper genial . Oare, acei care arunc vorbe-n vânt, de ce nu citesc înainte de a deschide gura i a arunca vorbe-n vântul pustiimii?! i numai lecturând (dar, cu tocul în mân , a a, ca un col rel silitor), s zicem, Icoana de nezugr vit a tiin ei preasfinte (un studiu publicat sub corola Academiei Române, abia în 2017, traducere din limba latin : Ioana Costa, editor Florentina Nicolae; coordonator acad. Eugen Simion), i orice îndr zneal de subiectivitate va disp rea din toat fiin a ta! Timpul se rostogole te peste noi, f a cunoa te esen a gândirii Cantemirescului care precizeaz (dup c ut ri profunde): „Prim vara, vara, toamna i iarna nu sunt timp, ba chiar nici m car p i ale lui, ci sunt alternan e ale meteorilor, care se întâmpl în timp”. „Vârsta fraged , copil ria, maturitatea, b trâne ea i celelalte nu sunt timp sau p i ale lui, ci succesiuni ale vârstelor ce se întâmpl în timp, care nu descriu r stimpuri ale timpului, ci ale vie ii particulare i ale vârstelor ei”. „Secolul, intervalul de cinci ani, anul, luna, s pt mâna, ziua, ora, minutul i clipa nu sunt timp, nici nu îl nasc, nici nu îl indic , ci sunt doar observarea sau însemn ri ale unor mi ri, n scocite chiar de nestatornicia omeneasc : fiind enumerate i evaluate prin ele succesiunile întâmpl toare ale mi rilor, omul a socotit potrivit s m soare, s numere, s împart i s distribuie timpul în segmente mai mari sau mai mici, mai lungi sau mai scurte, care în realitate nu sunt nici timp, nici p i ale lui i nici nu pot, în sfâr it, s aib ceva în comun cu timpul” (p. 325). În fa a lui Dimitrie Cantemir r mânem ni te „înv cei”, oricând ne-am crede noi de „cucuzei”! În încheiere, iertare autorului acestor rânduri. Da, da. Are dreptate Dimitrie Cantemir, cel care... din înalt, îmi opte te c p rerea mea „cânt re te cât un ghemotoc de lân ”. Asta e. i cât dreptate are!
