Anul XI, nr. 12(124)/2020
Constela\ii diamantine
5
Nicolae MARE}
Tudor Vianu ]i Blaga III
Prezentam în numerele precedente ale Constela iilor unele aspecte legate de traducerea de c tre poetul i filosoful român Lucian Blaga, a capodoperei literaturii universale Faust de Goethe. Aceasta s-a petrecut, dup cum men ionam, în anii 1952-1954, în plin perioad proletcultist , când Mihai Beniuc et compania se aflau la conducerea Uniunii Scriitorilor i a Fondului Literar, cu alte cuvinte a finan elor breslei. Dup realizarea traducerii (1953), s-a dorit un alt traduc tor. N-au fost suficiente referatele pozitive întocmite de Alexandru Philippide i Aurel Maniu, ceea ce a determinat redac ia s îi solicite i marelui germanolog, esteticianului Tudor Vianu, care tocmai finaliza o alt oper a lui Goethe - Poezie i adev r. Realizând are în mâini soarta lucr rii, marele dasc l n-a precupe it nici un efort i a întocmit cu o acribie nem easc un referat/ raport, care va r mâne în istoria traductologiei române ti. Înmul indu-se num rul gurilor rele care se pronun au împotriva traducerii blagiene, redactorii renumitei edituri au solicitat i un ultim referat din partea scriitorului român de origine german Alfred Margul-Sperber, care a înt rit definitiv hot rârea public rii. Totul a durat mai bine de un an, dar a fost dat peste cap planul lui Beniuc de a nu se publica traducerea realizat de Lucian Blaga. Era pentru prima dat , în aceast perioad grea a obsedantului deceniu, când scriitorii români de bun credin au dovedit o solidaritate exemplar fa de munca onest , plin de har a colegului lor. Ei poart o munc onest exemplar despre importan a pe care au avut-o referatele întocmite la cererea Editurii de Stat pentru Literatur i Art (ESPLA) unor mari speciali ti în literatura i cultura german : Alexandru Philippide, Adrian Maniu, Tudor Vianu i Alfred Margul Sperber cu privire la realizarea traducerii Faust de Goethe de c tre Lucian Blaga.
Document XVII Prezentarea referatului întocmit de Tudor Vianu la traducerea capodoperei Faust, Partea I-a, efectuat de Ion Iordan, verificat cu o acribie aparte i comparat prin sondaje /vezi anexele la referat/ cu traducerea realizat de Lucian Blaga Referat asupra traducerii lui Faust de Goethe, Partea I, cut de Ion Iordan Înc o traducere a lui Faust, dup acelea ale lui I. Gorun, I. U. Soricu, Laura Dragomirescu, Lucian Blaga! M rturisesc c am deschis manuscrisul cu neîncredere. Ion Iordan mi-era un nume necunoscut. Nu l-am întâlnit în nicio publica ie; nu tiu s fi isc lit vreo oper literar . Dup lectura primelor pagini i, mai ales, dup str baterea ms., întreg, impresia a fost aceea a uimirii. Faust este una din operele cele mai complexe i mai adânci ale literaturii universale. Traducerea ei cere o h rnicie de ani de zile, o în elegere a textului sprijinit pe un studiu îndelung, o mult încercat m iestrie poetic în redarea marei lui variet i de forme, de ritmuri, de tonuri. Un încep tor nu se poate încumeta s transpun într-o alt limb o astfel de oper . Noul ei traduc tor a avut curajul s-o fac i a izbutit într-un fel care m face cu greutate s cred c este un încep tor. Cine este Ion Iordan? Nu cumva este un pseudonim sub care se ascunde, cine tie din ce motive, un scriitor mai vârstnic, format în foarte multe lucr ri literare? Dac aceast presupunere nu se adevere te, atunci ne afl m în fa a unui caz aproape unic în literatur : cazul unui scriitor care se dovede te, de la prima lui oper , st pân pe toate mijloacele lui, posedând o îndemânare artistic , un rafinament formal pu in comun. Ion Iordan mânuie te versul cu o rar dexteritate, îl face s exprime ce dore te; st pâne te o limb bogat , plin de surprize; tie s redea suavitatea, dar mai cu seam vorbirea realist i pe aceia ...,
plin de subîn elesuri i de ingeniozitate; traducerea lui este de cele mai multe ori limpede, are poezie i haz, se cite te cu un interes care nu ostene te. Cine o fi omul sta? Este adev rat c noul tradutor a înv at din exemplul artei poetice a lui Tudor Arghezi. Îl leag de alt scriitor verde a limbii, preferin a acordat termenului drastic, unele întors turi, adic unele moduri ale construc iei sintactice. Dar influen a arghezian asupra limbii literare a fost foarte întins în ultimele dou , trei decenii i, astfel, nu se poate spune decât c Ion Iordan a tradus în limba i cu mijloacele poetice ale timpului s u. O traducere trebuie îns judecat în raport cu originalul i apreciat , nu numai dup meritele ei poetice intrinsece, dar i dup fidelitatea ei. Se cuvine s spunem deci c Ion Iordan procedeaz uneori cu destul libertate, redând sensurile poetice, dar folosindu-se de no iuni i imagini deosebite. Iat , de pild , iubirea lui Mesfistofeles adresat corului invizibil al spiritelor, v. 1627 urm.: Dies sind die Kleinen Von den Meinen. Höre, wie zu Lust und Taten Altklug sie raten! In die Welt weit, Aus der Einsamkeit, Wo Sinnen und Säfte stocken, Wollen sie dich Locken. Ion Iordan traduce:
