E MILIA I VANCU
Paradoxul vieții și al morții în romanul „Moartea cotidiană”, de Dinu Pillat (1946) „Odată veți muri fără nicio îndoială. Așa este jocul.” – iată una dintre replicile din romanul Tinerețe ciudată (Editura Modernă, 1943) scris de Dinu Pillat, primul dintr-o așa-zisă trilogie, urmat de Moartea cotidiană (Editura Vatra, 1946; Editura Dacia, 1979 – ediția a doua) și pierdutul, apoi regăsitul roman Vestitorii, publicat, după o traiectorie istorică spectaculoasă în 2010, sub titlul Așteptând ceasul de apoi. Acțiunea romanului Moartea cotidiană prezintă alternativa viață-moarte sau, altfel spus, indestructibila relație dintre ele, redată și prin capitolele romanului ce se desfășoară pe parcursul a două zile și o noapte. Moartea interioară, viața trăită cu pașaportul pentru moarte în buzunar, sentimentul neantului și al inutilității, angoasa ființei – toate se regăsesc în romanul ce părea să prevestească deceniile ce aveau să urmeze. Cu rădăcinile în existențialismul interbelic, romanul a fost, totuși, paradoxal evitat de critici, anticipând în același timp și destinul autorului. În contextul publicării neașteptate a romanului Așteptând ceasul de apoi, al revizitării operei lui Dinu Pillat și al reintegrării lui în literatura română într-un mod bine-meritat, prezentul articol își dorește revizitarea romanului Moartea cotidiană și analiza resorturilor paradoxale viață-moarte ce stau la baza acestuia. Cuvinte-cheie: Dinu Pillat, Tinerețe ciudată, Moartea cotidiană, Așteptând ceasul de apoi, moarte, viață, existențialism. KRYTON 2 (7) / 2021
105
