C ORNEL D RINOVAN
Icoana: Credință și artă Motto: „Inspiraţia divină este însuşi principiul artei liturgice.” Leonid Uspensky Nu există Biserică în lumea ortodoxă care, pe lângă celelalte obiecte de cult, să nu fie împodobită cu icoane. Dar nu a fost așa de la început ci a trebuit să treacă secole până să se ajungă la ceea ce cunoaștem noi astăzi. Opoziția față de icoane a fost de când au apărut primele manifestari ale artei sacre până după perioada iconoclastă când s-a ajuns la vârful conflictului între iconoclaști și iconofili, soluționat în favoarea cultului icoanelor care s-a impus în toată lumea ortodoxă. Asta nu înseamnă că iconoclaștii au îmbrățișat noile idei ci KRYTON 2 (7) / 2021
mai degrabă, putem spune, că ideilele lor continuă până în zilele noastre sub o formă sau alta. Aversiunea față de imagini s-ar datora în primul rând faptului că cei convertiți veneau din lumea iudaică după cum afirmă savantul englez Edward Gibbon, iar creștinismul ca moștenitor al iudaismului s-a opus idolatriei, cât și datorită scrierilor unor „Părinți ai Bisericii”, potrivnici imaginilor ca, Tertulian, Clement Alexandrinul, Origen și Eusebiu din Cezareea pe care Biserica însă nu-i consideră pe deplin ortodocși. Iisus 5
