Îi stăteau bine. Nu le simțea ca pe o povară. Făceau parte, în mod natural acum, din corpul său. Musafirul se arătă satisfăcut. Dădură mâinile și plecă. El îl conduse și se întoarse după puțin timp. Merse direct la oglinda din hol, făcu o piruetă și se arătă mulțumit. Îi stăteau mai mult decât bine. Ar trebui să se facă un comerț cu aripi de înger! La costume fancy, o pereche
de aripi de înger! Ar deveni, repede, o modă. Intră în camera de zi, se puse în fotoliu și dădu drumul la televizor. Vârfurile aripilor, unite, îi înconjurau acum capul ca o aură. Azi era încă liber. Dar de mâine avea să-și ia în primire postul obținut, acela de păzitor al propriului înger.
Ceață amară Își pierdu cumpătul, se apropie de ea, ridică mâna, însă, până să lovească, afară, în plin soarele de mai, se lăsă o ceață, ca și cum, din cer, pe întregul pământ s-ar fi prăbușit un animal imens, transparent, însă, rănit, agonizând neîncetat. Depărtările fuseseră acoperite de straturile masive, alburii. Fântânile se umpluseră de ceața care se revărsa sub forma unor fuioare reci, aspre. Cerul abia se zărea dincolo de o pâclă plumburie, fremătătoare pe alocuri. Avea să țină ceața aceasta nesfârșită care parcă înlocuise și timpul, căci de când apăru, toate ceasurile încremeniră. Iar oamenilor, le cam pieiră glasurile. Totul porni de la o neînțelegere dintre soții Crâmparu. În urmă cu o săptămână trecură prin cel mai mare necaz al vieții lor. Singura lor fată, 56
Mălina, studia limbi străine la facultatea din oraș. Stătea la cămin și venea acasă, doar weekendurile. Se îmbolnăvi de covid, în urmă cu trei săptămâni. Deși era sănătoasă, nu se știa cu alte probleme, începu să nu mai respire cum trebuie, să-i scadă oxigenul, să facă temperatură și să se simtă foarte amețită. În câteva zile căzu la pat, apoi, într-o dimineață nu se mai trezise. Cei de la cămin chemară ambulanța, o duseră la spital, o conectară la aparate. În cele din urmă își reveni, dar oxigenul îi tot scădea, febra nu contenea, intră în comă, iar vineri seara murise. Părinții, care tot timpul i-au fost alături, au încremenit de durere. Lacrimile le alunecau pe fețele care căpătaseră o asprime înghețată, inumană. O înmormântară în sat. Participase 2 (7) / 2021 KRYTON
