Anul XII, nr. 1(125)/2021
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
OMENIA ESTE REZULTATUL TR IRII ROMÂNE TI A ADEV RULUI EVANGHELIEI. VI OMENIE I SFIN ENIE. Omenia nu este sfin enie. Omenia cons-tituie îns climatul cel mai prielnic pentru înlesnirea pasului spre su-prema treapt la care cheam înv tura lui Hristos: Fi i des vâr i precum i Tat l vostru cel ceresc des vâr it este! (Mat. V, 48) Poporul român are despre sfin enie o idee atât de înalt , c niciodat nu a îndr znit s treac pe vreunul din ai s i în catalogul sfin- ilor, adec în rândul acelora care prin des vâr irea vie ii lor s-au unit cu Dumnezeu. Pân la anul 1855 [sic] (1885, n.a.) - dup ob inerea autocefaliei -, Românii n-au îndr znit s fac un astfel de pas. Lipsa canoniz rilor nu însemneaz lipsa sfin eniei pe p mântul românesc. (Pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, de pild , în vremea în care tân rul Platon Velicicovski - marele Stare Paisie de mai târziu - se afla în schitul Tr isteni din ara Munteneasc , tr ia acolo un sfânt c lug r valah, Gheorghe cu numele, «prietenul vr biilor». Vr biile îl a teptau totdeauna la u a chiliei i, a ezându-se pe umerii i pe bra ele lui, îl înso eau pân la u a bisericii. Aici a teptau sfâr itul slujbei, ca apoi, la fel, s -l petreac pân la chilie. i s vâr indu-se sfântul c lug r i fiind purtat la groap , s-au aruncat vr biile în mormânt, t lindu-se de durere. i nu putea arunca p mântul în groap din pricina vr biilor surori.) Dumnezeu singur tie câ i sfin i b rba i i câte sfinte femei au binecuvântat cu via a lor p mântul românesc, - p mânt care a cunoscut aderul cre tin înaintea tuturor vecinilor lui de ast zi. C ci poporul român a fost încre tinat înaintea ru ilor, a bulgarilor, a sârbilor, a ungurilor, a cehilor, a polonezilor. Apocalipsa sfântului Ioan ne înf eaz defilarea neamurilor mântului în cereasc cetate luminat de slava lui Dumnezeu: i se va aduce în ea slava i cinstirea neamurilor. (XXI, 26) Prin „slava i cinstea” neamurilor se în elege aici specificul i unicul popoarelor. Fi-va, acum, neamul nostru românesc ru inat, înaintea tronului Mielului, în ziua supremului examen? La aceast întrebare, nimeni dintre muritori nu e îndrept it a da un r spuns.”
Louis Apol - Dorotheum
25
Boris MEHR
Elegii euforice I. Vârsta mea nu are nicio importan , nici Dumnezeu nu are vârst , Ceea ce nu înseamn c eu a fi egalul Lui, Doamne fere te, Chiar ieri aveam o discu ie frivol despre aman i, amante, Cump turi, medicamente, despre viii mor i i mor ii vii. Am pierdut ceva timp, dar asta e via a. Femeia e un tip celebru, la Dun re ca i la Ebru, seduc toare sau redus , mai r rit , mai apus , zei este, partener , iar uneori, chiar o himer , pisic -sexy sau rival , în locul mamei face coal . Ce pot s spun? Parfumul ei îmbat o trup de pigmei sau de eroi trufa i, de ce s o l ud m pe Salome? Excentric , impresii rare, co maruri înfior toare sau vise dulci ca sarailia, regre i lumina i trezia, scandalul e mereu prezent, cherchez la femme, eveniment, exotic de vrea, de uit c -n jur sunt amorezi o sut , pletele ei sunt negre, blonde, femei cochete, pudibonde, au ic, au voce de siren , femeie din femei, peren , În Univers ea este Centrul, po i s spui nu, po i s fii pentru. II. Într-o scoic închis e un ocean, versul poetului, un m rgean, n-are sfâr itul un început, totul ne doare sau ne-a durut, frigul colind , cere-ad post, dragostea pleac , via n-a fost, somnul din mon tri na te ra iune, inima ine cumpene bune. Femeile m servesc cu zâmbete, b rba ii cu vorbe grele, îmi iau câmpii i muntele îl mut în ghilimele, când am ceva pe suflet merg în pustiu i strig, de pild Jennifer Cooper îmi ine de frig. Ziua-i masiv alb i rece, ca un colegiu pentru colege, Numai iubita, doar ea se z re te într-o oglind ca ochiul de pe te, Trece cu trenul omul cu trenciul, luat pe-o hârtie de treisprezece, numai iubita în nouri se scald , ziua-i masiv , rece i alb , numai iubita, sub ire, înalt , este. Iar eu sunt în lumea cealalt . III. Trebuie s -mi in ochii larg deschi i pân când Domnul mi-i va închide. Trebuie s fiu neîndur tor cu mine, pân când Domnul se va îndura de mine. Trebuie s cred în Har, pân când Harul se va pogorî i asupra mea. Trebuie s iert i s iubesc pân când voi fi i eu iubit. Ruga mea este t cut ca melcul, ea înainteaz prin nop i de poezie limpede. Cine este în epicentru cade primul, cei de la margine se uit , dau din picioare. S n-alunece în groap , cine se afl în epicentru va striga din adâncuri, De ce, Doamne, eu sunt alesul? De ce, Doamne? IV. Bucuria de a te trezi la miezul nop ii, în miez de zi, de a scrie versuri pe care nu le cite te nici orbul cu sensibilitatea în de te. Sihastru nu sunt, nici sfânt, poate nebun, raiul e doar o coal de hârtie. Vor înflori în curând gr dinile-n cer, mor ii blânzi din p mânt. Rolul meu este de a m interpreta pe mine, dup lectura Comediei Divine. Eu îmi scriu textul, regizorul sunt eu i, uneori, se amestec i Dumnezeu. Dar, din nefericire, spectacolul este mereu întrerupt de exclama iile unui surd, Ori poate c eu nu în eleg surzenia lui, care-i tot darul Demiurgului. V. Când m voi teme, când voi ajunge la termen, Când cerneala din stilou se va cerne ca o cenu uscat , Când coala va r mâne curat , când voi privi în gol, Când voi desena cheia sol, f s mai urmeze o not , Când t cerea va deveni bigot , atunci, moarte a mea, s apari în splendoare, cu ochii de jar, cu sânii dezveli i, cu p rul despletit i vom pleca împreun , îndr gosti i. VI. Ar trebui s fiu foarte trist, ca s pot asculta un disc, o muzic , a, un Beethoven, în urechea mea stâng chiuie un ren, ar trebui s deschid o fereastr ca s v-ascult pe Dumneavoastr , Pas re iastr . Oare cât se vor împiedica-n balamale, în belciuge în yale, Solfegiile siderale? Eu nu cred în muzica pe care-o consum Auriculul Dvs. ca pe-o legum . Dumneavoastr a tepta i când sunte i tri ti s-auzi i în rai op it de arti ti? V spun, totu i, c pe domnul Beethoven l-am întâlnit mult mai sus, pe planeta Epsilon.
