52
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
Anul XII, nr. 1(125)/2021
Victor ALBU
arpele cât somn zace în fotoliul în care te-ai încol cit ca un arpe pe ou cât pând visceral cu care m prive ti pe la col uri ascuns în ierbo enia inimii mele a tept clipa când m vei iubi cu apte guri...
cum stam tol nit cum stam tol nit sub un deal în apus pe coarnele plugului o prigorie s-a pus ezu lâng mine cu inima grea cânt ce cânt , apoi ca o stea c zu sub copitele vitei n tângi...
nu e ti tu nu c lca sub talp florile malului ca un prunc mu inând buza luminii fragile nu te apleca peste mu catele aburinde ca o cea de toamn nu te am gi, cel ce te prive te de dincolo nu e ti tu...
porunca a unsprezecea nu ne aplec m peste marginea lumii, p mântul acesta ar plânge dac noi am c dea în afar septembrie zace-n ierburi ca ciutele supte, s tânjim cu aripa lipit de frunte
visând zborul perpetuu ce n-o s se-ntâmple...
tribul tata puse lumina fiarb i se îmb ie de unul singur în mine se f cu frig ca-n od ile cu prea multe icoane, p rile ostenir n lucindu-se între privirile sfin ilor iarba gemu în oacea copitelor i caii tres rir i râmându-se biserica tribul se mut mai la nord...
ca într-o c dere aici ne a ez m ca într-o c dere biciui i de trecuturile noastre superbe aici unduim într-o speran de s mân descul prin colburi de miresme tânjite...
pântecul înser rii ca pe un bumerang sp rgând ip tul umbrei în cioburi de copil...
dincolo de rai dincolo de rai e iar i p mântul cu melancoliile lui de lunci cotidiene cu pulberi de salcâm complexe de scruce cu sentimente molatice de iarb dezl uit peste clipa fericit sau nefericit dincolo de rai e iar i mântul ca pleoapa femeii sub susurul mierlei...
glicemii autumnale glicemii autumnale aburind ca o aur peste unduiri de efemerid în c lduri
dac ai un ochi în plus
tol nit în ierburi lumina doarme rotund ca o pa nic împlinire ca un dulce profund
dac ai un ochi în plus nu înseamn c po i vedea p mântul mai fericit decât este
cu nelini ti de câine prive ti lung, mirat lacrima mea cea înc s rat ...
spune-mi, nu te încearc ades dezn dejdea orbului cu o mie de ochi?...
în vam
cineva cineva se leap de mine ca de o hain bor oas , diform la marginea râului cineva m arunc în
în vam la Promahonas un gu ter de patrimoniu care nu a avut voie s treac tânje te de trei zile dup iarba de dincolo...
dealul urc dealul acesta cum apele malul fericit mângâindu-i blana verde i crud un ip t minunat de copil m inund când l custe mu cându-m de glezn u or, pip indu-mi genunchii, mâinile, grumazul i culc pe tâmplele mele obrazul fericite, extaziate murmurând: iat omul...
o plimbare la ar o plimbare la ar pe poteci asfaltate cu vite de elate rumegând nibelungic morile de vânt de ertând kilowa i în peisaje riguroase doar tufa de m ce înflorit rebel în malul pietruit al râului Neckar...
margini toate marginile au în elesul lor sânzâienele ard lâng fluturele ce se leap de sine toate marginile au înâelesul lor numai piatra pe care ezi pare o grani f noim ...
ziua de ieri nu plânge iubito dup ziua de ieri ce s-a cuib rit în condurul m sos ca o amintire a celei ce-ai fost...
