Europa medievală
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VIII
FORMAREA POPOARELOR 1 EUROPENE. ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ A Migrațiile de la sfârșitul Antichității și din primele secole ale Evului Mediu
Donariul (obiect dăruit) descoperit în România, la Biertan (jud. Sibiu), datează din perioada etnogenezei românești. Acesta prezintă simbolul creștin (hrismonul), precum și inscripția în limba latină „Ego Zenovius votum posui” („Eu, Zenovie, am dat acest dar”).
Dicționar autohton – localnic, persoană care trăiește pe același teritoriu pe care s-a născut; etnogeneză – proces istoric în cursul căruia se formează un popor și limba vorbită de acesta.
Înțeleg și învăț Etapele unui proces istoric Deoarece un proces istoric se desfășoară pe o durată mai lungă de timp, acesta poate cuprinde mai multe etape. Cunoașterea lor te ajută să-l înțelegi. Citește paragraful C al lecției și completează pe caiet o diagramă, după modelul Etapa 1 alăturat, ……… pentru a înțelege procesul Etapa 2 etnogenezei ……… românești.
104
Timp de aproape 1000 de ani, începând din secolul al III-lea, pe continentul european s-au deplasat numeroase popoare migratoare, primele dintre acestea fiind cele germanice. Ele au fost numite de romani barbare, deoarece nu făceau parte din cultura și civilizația romană. Organizați în uniuni de triburi conduse de căpetenii războinice, germanicii se ocupau cu agricultura, păstoritul și meșteșugurile. Printre populațiile ger‑ manice s-au numărat goții (vizigoți și ostrogoți), francii, anglo-saxonii, vandalii, suebii. Instalați din secolul al V-lea pe teritoriul Imperiului Roman de Apus, unii dintre germanici au întemeiat state și au contribuit la desființarea acestui imperiu în anul 476. Alte popoare care au migrat pe teritoriul Europei au fost cele de origine asiatică, precum hunii, avarii, maghiarii (sau ungurii) ori cele slave (harta 1A, pag. 105).
B Popoare noi în Europa medievală
Ca urmare a decăderii Imperiului Roman și a așezării migratorilor pe terito‑ riul acestuia, dar și în afara lui, în a doua jumătate a mileniului I s-au format noi popoare europene. Unele dintre populațiile migratoare așezate în foste provin‑ cii romane au fost asimilate de localnicii romanizați, adică au adoptat modul de viață al acestora și limba latină. S-au constituit astfel popoarele numite romanice, deoarece limba vorbită de acestea este de origine latină. În centrul, nordul și vestul Europei, s-au format popoarele germanice, care și-au impus modul de viață asupra populațiilor cucerite. Popoarele care vorbesc limbi slave s-au format pe teritoriile ocupate de triburile slavilor. Spre finalul mileniului I, migratorii fino‑ugrici au format popoarele maghiar, finlandez și eston (aplicația 2, pag. 105).
C Etnogeneza românească
În timpul stăpânirii Imperiului Roman în Dacia și în Dobrogea (regiune care a făcut parte din provincia romană Moesia), coloniștii, soldații și veteranii care vorbeau limba latină, aduși în aceste provincii, au contribuit la romanizarea autohtonilor geto-daci. S-a format astfel poporul daco-roman. Între secolele al III-lea și al VI-lea, pe teritoriul României de azi au trecut numeroase popoare migratoare: germanici, asiatici, slavi de sud. Limba vorbită de localnicii daco‑romani a devenit, treptat, limba română. Aceasta face parte din rândul limbilor romanice, având fondul principal de cuvinte provenit din latină. Unele cuvinte din limba română au fost moștenite de la geto-daci. Altele, provin din graiul slavilor. Prin limba vorbită și prin modul cum s-au format, românii sunt un popor romanic, ca și francezii, spaniolii, italienii, portughezii.
De reținut! √ Î n mileniul I s-au format popoare europene care există și în prezent: romanice, germanice, slave, fino-ugrice. √ Românii vorbesc o limbă romanică. Ei fac parte din rândul popoarelor de origine latină (popoarele romanice).
