Lumea romană
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE V
3 VIAȚA COTIDIANĂ
ÎN LUMEA ROMANĂ
A Familia și virtuțile romane
Familia era deosebit de importantă în lumea romană. În imagine, doi copii romani împreună cu mama lor (sec. III d.Hr.)
Dicționar demnitate – aici, calitatea de a fi demn; integritate – aici, cinste, corectitudine; pedagog – educator, profesor; retorică – arta de a vorbi frumos, convingător; virtute – însușire pozitivă a caracterului unei persoane.
Înțeleg și învăț Ideea principală a lecției Citește cu atenție fiecare paragraf al lecției. Notează, pe caiet, un scurt rezumat sau ideea cea mai importantă care se desprinde din paragrafele respective. La final, pe baza rezumatului realizat, scrie un singur enunț care să cuprindă ideea principală a lecției.
76
Încă de la început, din vremea regalității, baza societății romane a fost familia. În cadrul acesteia, tatăl avea autoritate deplină asupra membrilor familiei. Mama era stăpâna casei, rolul ei fiind de a se îngriji de gospodărie și de a crește copiii. Ea avea o mare influență în cadrul familiei, bucurându-se de respect. În general, fiecare familie romană avea mai mulți copii, aceștia fiind educați acasă până la vârsta de șapte ani (aplicația 1, pag. 77). Femeile nu aveau drepturi egale cu bărbații și nu puteau participa la condu‑ cerea statului roman. Totuși, în timpul Imperiului Roman, unele femei au putut să desfășoare activități economice și să dețină pământ. Traiul romanilor, chiar și al celor mai bogați – patricienii – a fost, multă vreme, foarte simplu. Printre virtuțile romanilor s-au numărat modestia, demnitatea, cinstea, onoarea, respectul față de familie și față de zei. Integritatea și comportamentul responsabil ale celor care ocupau funcții de conducere erau foarte apreciate în lumea romană.
B Educația și jocurile De la vârsta de șapte ani, copiii începeau educația școlară. Cei din familii mai puțin avute mergeau la școli primare, iar copiii din familii bogate învățau acasă, cu un pedagog. După vârsta de 12 ani, băieții din familiile patricienilor urmau școala de gramatică sau de retorică, unde învățau să vorbească în public, să-și argumenteze ideile, studiau matematica, istoria, precum și operele scriitorilor greci sau latini (documentele 2A și 2B, pag. 77). Jocurile și jucăriile erau nelipsite din viața copiilor romani. Jucăriile erau realizate din lemn sau din diferite materiale textile. Printre jocurile cele mai apreciate se numărau alergarea cu cercul, aruncarea mingii, interpretarea unor roluri diferite („de-a judecătorii”, „de-a soldații”) etc.
C Acasă, în familia romană La romani, familia nu cuprindea doar rudele apropiate, ci pe toți cei care locuiau împreună, în aceeași casă, inclusiv pe servitori sau pe sclavi. În primele secole ale existenței statului roman, locuințele erau simple, fiind construite în jurul unei curți interioare numite atrium. Treptat, casele celor înstăriți au devenit tot mai mari și mai luxoase. Acesta se numeau domus. Locuitorii săraci ai Romei trăiau în clădiri cu mai multe etaje, numite insula (aplicația 3, pag. 77).
De reținut! √ T atăl era conducătorul familiei romane, iar mama se ocupa de locuință și de creșterea copiilor. √ Printre virtuțile romane s-au numărat cinstea, demnitatea, onoarea și modestia. √ Copiii erau crescuți în familie până la vârsta de șapte ani, apoi cei mai mulți dintre ei erau educați de profesori particulari sau la școală.
