Geto-dacii
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE VI
1 GEȚII ȘI DACII A Locuitori ai spațiului dintre Munții Carpați, Dunăre și Marea Neagră în Antichitate
Comati geto-daci: oameni de rând, liberi, redați pe monumentul Columna lui Traian, de la Roma (gravură de P. S. Bartoli, sec. al XVII-lea)
Dicționar dava – cetate geto-dacică întărită. Printre cetățile dava s-au numărat Argedava, Cumidava, Tamasidava; șindrilă – scândură îngustă, din lemn de brad, utilizată la construirea acoperișurilor.
Înțeleg și învăț Eseul de cinci minute Citește cu atenție lecția. Scrie, în aproximativ cinci minute, un text scurt despre modul de viață al geto‑daci‑ lor și completează-l, la final, cu o întrebare pe care ai dori să o formulezi în legătură cu aspectul prezentat în scris.
90
Teritoriul României de azi a fost locuit încă din Preistorie. Munții Carpați, acoperiți de păduri și pășuni, dealurile, podișurile și câmpiile roditoare, apele curgătoare și țărmul Mării Negre au favorizat dezvoltarea așezărilor umane. În urmă cu aproximativ 4000 de ani, tracii, popor de origine indo-europeană, s-au stabilit atât la nord, cât și la sud de Dunăre. Cu timpul, din rândul acestora s-au desprins geții și dacii. Potrivit istoricilor, geții locuiau în Muntenia, Moldova și Dobrogea de azi, iar dacii, în Banat și în Transilvania. Locuitorii antici din spațiul românesc erau numiți geți în izvoarele scrise grecești și daci în cele romane. Dar, pentru că vorbeau aceeași limbă și aveau aceleași obiceiuri, aceștia sunt cunoscuți și cu numele de geto-daci. În vecinătatea geto-dacilor s-au aflat, în Antichitate, numeroase alte populații: grecii, în orașele Histria, Tomis și Callatis, tracii sudici, celții, sciții etc. (harta 1A, documentul 1B, pag. 91).
B Rânduieli, obiceiuri și credințe în lumea geto-dacilor Geto-dacii se ocupau cu agricultura, păstoritul, meșteșugurile și comerțul. Ei erau organizați în triburi conduse de căpetenii războinice. Locuințele lor erau realizate mai ales din lemn, pe fundații din piatră, acoperite cu paie sau cu șindrilă. Cetățile geto-dacilor, numite dava, erau construite pe locuri înalte, fiind fortificate cu ziduri din pământ sau din piatră. Oamenii liberi formau marea parte a populației. Locuitorii de rând erau numiți comati sau capillati („cei pletoși”). Nobilii, care purtau o căciulă pe cap, erau numiți tarabostes sau, în limba latină, pileati (de la pileum – căciulă, cușmă). Geto-dacii aveau o religie politeistă, iar preoții aveau un rol important în societate, fiind foarte respectați. Zeul principal era Zalmoxis, o divinitatate a pământului, a naturii și a nemuririi. Alți zei erau Gebeleizis, zeul Cerului, Bendis, zeița Lunii și a pădurilor, un zeu al războiului asemănător cu zeul roman Marte. Principalul centru religios al geto-dacilor a fost cetatea Sarmizegetusa Regia (regală), aflată în Munții Orăștiei (aplicația 2, pag. 91).
C Începuturile istoriei geto-dacilor Cele mai vechi informații scrise despre geto-daci provin din secolul al V-lea î.Hr., fiind cuprinse în opera istoricului antic grec Herodot. Mai târziu, diferite inscripții și scrieri ale autorilor antici au relatat despre teritoriul, obiceiurile și conducă torii geto-dacilor. Unul dintre aceștia, Dromichaites, a reușit să se opună regelui Macedoniei, Lysimach, un urmaș al lui Alexandru cel Mare (aplicația 3, pag. 91).
De reținut! √G eții și dacii au format o singură civilizație, cea a geto-dacilor. √ Religia avea un rol important, la Sarmizegetusa Regia aflându-se cele mai mari sanctuare ale geto-dacilor. √ Cele dintâi informații scrise despre geto-daci datează din secolul al V-lea î.Hr.
