Nr. 43, Anul X, 2022
Pagina 115
Incriminarea, vinovăţia şi pericolul social determină caracterul infracţional al unei fapte, acestea influenţând, în cea mai mare măsură, sancţiunea ce urmează a fi impusă. Sistemele de justiţie juvenilă sunt diferite de la stat la stat. Ele au la bază diferite modele şi s-au fondat pe o gamă largă de legislaţii şi principii. În ciuda faptului că sistemele diferă, există anumite aspecte comune întâlnite în majoritatea ţărilor. Vârsta răspunderii penale este unul dintre pilonii justiţiei juvenile, deoarece copiii care comit infracţiuni pot fi traşi la răspundere doar dacă au împlinit vârsta reglementată de lege pentru răspundere penală. Standardele care reglementează practica justiţiei juvenile sunt un alt aspect comun al sistemelor de justiţie juvenilă. Acestea se regăsesc în anumite documente internaţionale ce au fost ratificate de statele care doresc îmbunătăţirea practicilor din acest domeniu.
Reglementări internaţionale Convenţia O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului Convenţia cu privire la Drepturile Copilului a fost adoptată la data de 20 noiembrie 1989, prin rezoluţia Adunării Generale a Naţiunilor Unite nr. 44/25, fiind ratificată de aproape toate statele lumii. Aceasta a generat noi abordări sociale şi publice ale conceptelor de copilărie şi adolescenţă, văzând în stat şi societate agenţi co-responsabili pentru dezvoltarea şi implementarea de politici publice destinate copiilor şi având ca scop principal binele acestora. Drepturile copiilor prevăzute de Convenţie pot fi de: protecţie; dezvoltare; participare. „Politicile publice” reprezintă un concept-cheie pentru înţelegerea şi promovarea relaţiilor şi cooperării între instituţiile de stat responsabile pentru bunăstarea copiilor şi organizaţiile care lucrează cu copii, în special cu copiii care au săvârşit fapte penale. Protecţia copiilor, ca persoane vulnerabile şi dependente, este înţeleasă inclusiv ca protecţie faţă de alegerile şi puterile altora, şi este garantată de dreptul la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare (art. 6), dreptul la protecţie împotriva abuzului, neglijării şi exploatării (art. 19), dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare, răpire, vânzare sau trafic (art. 34-36) etc. Ideea de bază a acestor drepturi este protejarea integrităţii copilului şi recunoaşterea dreptului său de a fi apărat împotriva acţiunilor şi practicilor dăunătoare.
„Gândurile rele
Dreptul penal este un instrument de creare a unei societăţi libere de fapte penale şi oferă protecţie legală fiecărui cetăţean. Accentul cade asupra aspectelor referitoare la respectarea drepturilor umane ale celor implicaţi în proceduri legale. Aceştia sunt priviţi ca subiecţi cu drepturi, indiferent dacă sunt delincvenţi sau victime, asumându-şi responsabilităţi active în rezolvarea conflictului provocat de delictul respectiv. Reglementări naționale: Constituţia României, legea fundamentală a ţării, prevede, la art. 16, faptul că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări şi că nimeni nu este mai presus de lege. Codul penal român stabileşte vârsta răspunderii penale LEGEA nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în 2014 Monitorizarea respectării principiilor şi drepturilor stabilite de Legea nr. 272/2004, republicată şi de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, precum şi coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi promovare a drepturilor copilului se realizează de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale. În cadrul acestui minister funcţionează Autoritatea Naţională Pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie. Aceasta monitorizează respectarea drepturilor tuturor copiilor şi ia măsurile necesare pentru a contribui la crearea unei societăţi demne pentru copii, implicând în acest proces autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, societatea civilă, părinţii şi copiii.
Barometrul reușitei școlare, nr. 43/2022 - Autonomie, independență și dependență
se alungă prin fapte bune.” Nicolae Iorga
