Anul XI, nr. 9(121)/2020
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
3
Mihai CABA
Sfin\enia c[r\ii Antim Ivireanul La 27 septembrie, în duminica a 18-a dup Rusalii, în calendarul cre tin ortodox românesc al anului 2020 este pr znuit Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, care, potrivit aprecierii exprimate de Sinodul B.O.R, a fost „cel mai de seam mitropolit al rii Române ti din toate timpurile”. În cump na prosl virii ca sfânt a stat la dreapta judecat a canoniz rii sale, consfin it prin actul sinodal din 20 iunie 1992, rolul de mare importan ecleziastic jucat de Antim Ivireanul pentru introducerea i folosirea complet i definitiv a limbii române la s vâr irea slujbelor religioase în bisericile ortodoxe române ti, a dup cum aceast practic se p streaz intact de peste trei veacuri de atunci i pân în zilele noastre. Iar dac în recunoa terea acestei întâiet i, deschiz toare de drum unei noi i luminoase rânduieli biserice ti, oficiat în limba român , se mai adaug întregitor i faptul c Antim Ivireanu, originar fiind din Georgia (Iviria), nu a avut ca limb nativ pe cea româneasc , atunci vrednicia sa este una cu adev rat binef toare. În acela i mod al indubitabilei sale recunoa teri, nici Istoria literaturii române nu se desminte în afirma ii de cinstire, a ezându-l cu distinc ie pe Antim Ivireanul între înaintemerg torii literaturii vechi, de ev mediu întârziat, care au f cut posibil trecerea de la „literatura” religioas la cea cu adev rat literar , al turându-i întreaga sa oper , între care str lucesc „Didahiile” (1715), celei a voevodului Neagoe Basarab, remarcabil prin „Înv turile c tre fiul s u Teodosie” (scrise
în slavon pe la 1512-1519, cu o copie în limba român , atestat la 1654) i celei a mitropolitului Varlaam, autorul primei „C i române ti de înv tur ” (1643). mânând pe teritoriul vast al Istoriei literaturii române de la origini i pân în prezent - monumentala lucrare a istoriografului i criticului literar George C linescu -, editat în 1941, la Editura Funda iilor Regale, vom reg si, începând de la pagina 15, adnot ri de str lucit esen c linescian : „Cu mult mai însemnate din punct de vedere literar sunt Didahiile lui Antim Ivireanul. (...) Cunoa terea limbii române este uimitoare la Antim i de altfel din toate atitudinile, ivireanul apare ca un perfect asimilat. Cunosc tor de limbi str ine, el e pe deasupra un om cu ritorie, un spirit înfl rat, cu sincerit i încânt toare. Cazaniile lui pot fi compila ii i în unele puncte chiar traduceri, dar compozi ia, naturale ea frazei i a aplic rilor locale r mân personale. Spontaneitatea exordiilor, trecerea fireasc de la planul material la cel alegoric, reintr rile familiare în chestiune, indign rile, întrist rile, mustr rile, interoga iile retorice, curmate la timp înainte de a deveni bombastice, pasiunea ce echilibreaz toat exacta ma in rie a cazaniei dest inuie un orator excelent i un stilist des vâr it. Didahiile mân i azi vii; Antim având darul întoarcerii brusce spre ascult torul din biseric cu o retoric înc rcat de sevele vorbirii zilnice, i pe temeiuri de bun sim curent, la un soiu de portrete morale.” În acest sens, s ne oprim, fie i pentru o clip , asupra sfin eniei unui fericit moment al vie ii prin care Antim Ivireanul rezum moralitatea omului credincios: „... i când ie im de la biseric , s nu ie im de i, ci s facem cum face ariciul, c dup ce merge la vie, întâi se satur el de struguri, i apoi scutur vi a de cad broboanele jos i s t le te pre dânsele de se înfig în ghimpii lui i duce i puilor...” Iar „filonul” aurifer de înv tur , credin i rug ciune al „Didahiilor”, opera omilectic a lui Antim Ivireanu, r mas în manuscris, cuprinzând 28 de predici la diferite s rb tori i 7 cuvânt ri ocazionale, poate continua în acela i har neîntrecut în rostirea ostenitorului predicator, precum i cel care face referire la smerenia românului: i precum un om are în casa lui aur, argint, scule i alte haine i când iase din cas pune lac t i încue, pentru ca s nu mearg vreun ho s i le fure, s se p gubeasc , a a i smerenia încue, ca un lac t, toate bun ile, ca s nu mearg ho ul cel de ob te, diavolul, le fure i se va p gubi de osteneala ce-au f cut.” Dar, pentru o mai bun în elegere a impresionantului rol jucat de Antim Ivireanul în cultura româneasc , o aplecare peste biografia lui, a a cum a fost ea consemnat de apologe ii i exege ii s i, este pe cât de util , pe atât de l muritoare. Na terea lui Antim Ivireanul, f a-i fi cunoscut exactitatea datei, este plasat biografic în Iviria (Georgia de ast zi), în jurul anului 1650, conferindu-i numele de botez Andrei. Se tie c de tân r a fost luat rob de c tre otomani i dus la Constantinopol. Dup r scump rare, tr ie te în preajma Patriarhiei ecumenice de aici, unde,
