32
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
Tereza este i pe rol de „reglator de seisme psihologice”, respectând postulatul biblic: „Iube te- i aproapele ca pe tine însu i”. „Doctor de suflete”, i se potrive te acest calificativ pentru promovarea „terapiei râsului” cu care sfideaz durerea („Am scos durerea din sufletul meu i am învârtit-o în rotocoale de râs, am jucat-o i am s ltat-o, i am alungat-o s m lase în pace, s -mi pot cre te copiii”, p.103). Om al lui Dumnezeu, simbol al rezisten ei prin iubirea de via („Vreau s tr iesc ... nu vreau s vin la tine ... înc nu ... s -mi aduc copiii m car câte un nepot ... , p.105”), Tereza î i realizeaz misiunea de pacifist, transmi ând doza de lumin celui trist din preajma ei.
Anul XI, nr. 9(121)/2020
Silviu Doina] POPESCU
Inten ionalitatea schimb rii mentalit ii Povestea celor patru constituie o cruce a suferin ei, care are un singur nume - suferin a examinat sub unghiuri diferite ca raportare de gen. Personajele create de scriitoarea Viorica erban sunt mereu într-o c utare de r spunsuri, într-un zbucium-fream t, care ar aduce o eliberare de sine. Dar cum i care ar fi acel grad de efort într-o societate în care nu este atât de u or s o faci, când impasibilitatea contagioas contribuie la crearea condi iilor pentru „suportarea” demn a crucii, adic a suferin ei propriu-zise, în cazul în care „politicul este diavol corect” (Savatie Ba tovoi) i „o for necunoscut s-a ezat între noi, i nu ne mai las s ne bucur m de via , nu ne mai las ”, pentru c „se vinde totul, cred c i sufletul i-l vând unii... ”. Curajul cu care sunt rostite aceste adev ruri denot prezen a nu numai al unui atent observator al realit ii, dar i al suport rii de c tre narator a consecin elor acestei realit i, scriitoarea Viorica erban pledând pentru schimbarea în mentalitate a tuturor concet enilor i luarea de atitudini în contextul solu ion rii problemelor familiei i nu numai,care, nerezolvate, se transform în probleme globale. adar, degradarea pe scar a societ ii ar putea fi evitat prin crearea, în primul rând, a atmosferei s toase în familie - acea care este embrionul acestei societ i i care are o importan major în crearea omului ca personalitate. Doar o imagine impecabil a p rintelui (mama, tat ) îi poate p stra autoritatea de model a acestuia în fa a copilului, iar de aici - i asigurarea unui viitor prosper al societ ii prin cre terea unor cet eni demni de ara lor, iubitori de aceast ar , cu o economie de pia bazat pe „legi perfec ionate” în care nu ar exista „jaf, p leal ”, în care produsul autohton ar fi privilegiat, în care nu ar fi „o amestec tur de toate din toate... ca la nebuni” de „ nu mai tii ce-i al nostru”. Dar unde ar fi aceast familie când „b rbatul este una dintre cele mai simple specii în ceea ce prive te comportamentul sexual i atitudinea sa fa de fidelitate”, când, nefiresc pentru un secol al emancip rii femeii, aceasta este transformat de c tre b rbat într-un obiect personalizat, devenind i unul al violen ei fizice i sexuale, când totul în jur este bazat pe violen verbal i economic , când un tân r este lipsit de viitor, pentru c , indiferent de studiile de performan ob inute, ideile lui nu sunt apreciate, fiind nevoit s î i schimbe ara în care f delegea i-a furat visul, iar în efortul de a schimba ceva, care necesit timp, r mânând cu dor decep ia: „Vor trece înc 50 de ani pan ce lucrurile se vor mai îmbun i, i eu sunt prea tân r ca s m fac ascultat...” i prin noua carte „Trei femei i un b rbat”, Viorica erban r mâne cu ochiul artistului clarv tor, treaz la ritmurile model rii în timp a contemporanului, sugerându-i sfidarea cu zâmbetul de marc al optimistului, la anumite intersec ii, a e ecurilor cu care se confrunt întru a asista culoarea unor vise de substan pe rol de înving tor într-o lupt continu cu spa iile tenebre al min ii umane, asigurându- i lumina i d ruind-o cu prisosin i celor din jur. În acest sens, Viorica erban r mâne, prin c ile sale, o continu lec ie de reabilitare a valorilor umane i o sacr t duire a încrâncen rii, zidindu-se prim var a tr iri i cu-vântului peste gerurile timpurilor dure din fiin a uman .
rile lumii s-au temut de-o eroare. S-a dus vara cu fantasmele ei trec toare. Dumnezeu a aflat-o i s-a gr bit s-o îndrepte ca apoi s a tepte la cap t de trepte. Din Copacul Tinere ii a nit Pas rea Bucuriei. Distinct i clar , din crânguri, se formeaz o boare: zestrea euharistiei. Copilul Brâncu i, ca fulgul cel dalb divin al p diei acu i, acu i, o s i trag din soare oglindirea celuilalt. Ca s -i iar reflecte umbra. Uite, uite, sumbra singur tate! Vântul bate printre copacii în floare. i se joac nebun prin altare. Soarele- i ap fa a cea ve nic iar mun ii titani str pung cu aura frun ii tasea cerului care prin v i trimite s ge i de diamante. Ai t i sunt i norii; de mii de ani, schi ând elegante mi ri, de smarald, b trâne leopard, îndr gostit precum Dante. În aerul cald urc nesfâr ite pante vulpi care ard. Peste suflete, aici, se v d stele, licurici, roiuri de albine grele cu sclipiri de brici i de logostele peste suflete de-arici.
2. Îndr gosti ii se s rut tandru, ziua-i castel de aur, noaptea-i policandru, El Andrei, ea Diana, paznicii la Tezaur, iar zeii, tot veghind de pe grind, vegheaz jocul i a tern puterea lor peste tot locul. Peste întinderea de ape orizontul plânge. Deasupra marii treceri vâsle te-n zbor o pas re de sânge i de triste e. Tainice rostiri mai au i-acum Bacovia i-Arghezi. Tot c utând, speran a mea, te miri, c-ai ostenit ca fluturii pe frezii. Fericire neagr , cerului închina-voi o rug , eu, doar o patetic slug . Dorin a pe care-o am de-mplinit e tot ce-i cer îngerului pi icher. De m trag din neam de neam, tura-m-a de tr it eu i astrul meu senin! Frunz de jugastru, te-am cules albastru, dintr-un dom cu stil m iastru, - clandestin. Vân torul i sihastrul au jurat pe monoastire nimic n-o s -i despart nici de codru nici de art . ……………………………….. Marea Carte e o Cart -Fatum: Magna Charta Libertatum.
