Anul XI, nr. 9(121)/2020
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
Eul artistic - pentru c Rodica R peanu este o artist în adev ratul sens al cuvântului - r mâne fidel discipol tuturor sentimentelor prin care autoarea ese cu atâta dedicare pânza motivelor acestora: „Tu erai frumos/ i înelept,/ asta te f cea i mai bogat.../ Tu erai liber i tân r,/ atât de tân r/ c m-am mirat/ cum de mai erai liber!/ Tu nu erai un munte/ sau vreun deal!/ Nu erai nici m car o movil !/ Tu erai un drum erpuit/ pe care l-am urmat în orb,/ f s m r cesc vreodat !” („Sinelui Meu”). Despre poezia sa patriotic , aproape e o impietate s vorbe ti. Rela ia autoarei cu versul patriotic este de o frumuse e aparte. Aproape c -mi place mai mult decât versul de iubire. Pentru c este un alt fel de rod al iubirii, este un alt fel de dragoste, cald ca o mângâiere a mamei, puternic precum bra ul unui rinte devotat, este ginga ca un cocon de m tase. „Doctore, m doare ara, / Parc st pe cini;/” Nu e iarna cum e vara,/ Nu-s tulpini ca r cini!/ Doctore, m doare ara,/ i pe-alocuri, Dun rea!/ Suflete ca i negara/ Înnegresc apele-n ea!/ Doctore, m doare ara!/ Codrii plâng dup obcini,/ Câmpul este precum ceara;/ Galben i plin de ciulini!/ Doctore, m doare ara!/ Sus pe deal, clopotni a,/ i-a legat, de limb , sfara,/ i nu-i tace meli a!/ Doctore, m doare ara,/ Stau ascuns în casa mea/ Lini tea sugrum strada/ i m doare lini tea!/ Doctore, m doare ara/ i str bunul de sub ist!/ Arde carnea mea ca para -/ Doctore, r mân cu Christ!” („Doctore, m doare ara”). Când avem norocul s g sim un volum de poezii pe care s îl citim pe ner suflate, ca pe un roman incitant, ca pe o ac iune continu cu o nevoie fireasc de continuare, se na te dorin a natural de a mai avea parte de un al doilea, de a perpetua nevinovata pl cere a cititului unor tr iri ce par s fie mai mereu ale noastre. Acesta e un astfel de volum i cititorul îmi va da dreptate când va p trunde în lumea fascinant a poeziei Rodic i R di a R peanu. O ve i g si aici, a a cum este ea, o ampanie scump , încet turnat în potire de aur, neascuns în spatele vreunui interes meschin de a pl cea, dezbr cat de inhibi ii, decent cu toate acestea, pân la uimirea c e un om în carne i oase... E mai mult decât „o femeie de cinci margarete”, mai mult decât o „Epon de ras ”, mai mult decât o „Femeie-ntre femei”. Rodica Râdi a R peanu e un „bilet în alb”, pe care po i trece o sum exorbitant i tot nu e ti aproape de adev rata ei valoare...
41
Ioan Andreica
Na\ia rom`n[ Teritoriile i na iile de pe suprafa a P mântului au i ele destinul lor. Era predestinat ca suprafe ele s fie diferite, s se formeze na ii diferite pe ele în timpuri neinteresate de exploatarea bog iilor naturii. Na iunile grupate i organizate au c utat în lupta lor pentru îmbog ire alte teritorii, au purtat lupte pentru domina ie, unde au ocupat bog ii, putere, altele au fost inute în s cie datorit condutorilor lor, altele datorit incapacit ii de a se organiza, iar înfrângerea lor în lupte a dus la dispari ie. Na iilor disp rute desigur le apar ine vina, sau destinul, cum s te lup i cu o na ie mai puternic . Pe uscat s-a aplicat legea m rii. Pe tele mai mare îl înghite pe cel mai mic. Teritoriile au suportat na iile ce s-au perindat, unele înl turându-le pe altele. Suprafe ele mai îndep rtate au devenit noi spaii de locuire, pentru noi popula ii. Factorii erau extrem de mul i. Popula ii treceau de pe un continent pe altul. Spa iul mun ilor, râurilor i câmpiilor din zona carpato-dun reanopontic se vede c a fost tentant din moment ce aici au venit mul i i au luat „p mânt i ap ” i nu numai. Înaintea dacilor au fost alte popoare-na ii, dup daci au urmat altele din diferite direc ii. Aceasta a fost soarta i a altor teritorii i na ii. Înv lm eala dup perioada de avânt a migra iilor din secolele IV, V e.n. a schimbat i desfiin at vechile etnii i popula iile b tina e sedentare o perioad de timp i s-au impus domina ii migratoare ce au supus b tina ii pentru obliga ii i folosirea lor în lupte. Acesta este i cazul popula iei de pe teritoriul rii noastre. Românii i aromânii au i ei un istoric pornit din antichitate nu suficient l murit i atestat. Cert este c dup migra iile i transform rile din secolele VI, VII, VIII, românii se impun peste neamul slavilor, bulgarilor, pecenegilor, cumanilor, t tarilor i sub forma în care erau organiza i, nici ea suficient murit , reu esc s i defineasc mai bine spa iul, chiar sub denumiri diferite de la Nistru la Tisa, dar nu reu esc s formeze un stat puternic, precum cel al lui Burebista sau Decebal, tr ind sute de ani desp i ca teritorii,
dar nu ca limb , cu dorin a unirii în cuget i chiar cu proiecte de unire. Mihai Viteazul a fost ini iatorul unirii teritoriilor române ti, dar nu primul. El reu te pentru scurt timp o unificare a românilor din spa iul amintit, dar repede i-a g sit r splata, poate una dintre tr turile specifice ale românilor. Luptele locuitorilor români cu turcii, austriecii, au dus la importante pierderi pentru români i au ap rut chiar domnitori i st pâni din alte neamuri. Românii au plecat capul la dorin ele cuceritorilor, dar au supravie uit f a se impune fa de ocupan i. A venit i vremea lor prin patrio ii de la 1848, realizarea statului modern de c tre unioni ti, dar repede au venit hienele str ine i au înghi it ara mic i vis toare prin aducerea de st pâni str ini. Cum r mân ara asta a românilor necur at ? i cu lucr tura str inilor infiltra i în ar au uneltit aducerea blestemului, dac nu au reit cu un prin francez sau italian au g sit un prusac. Se spune c acesta a condus ara la ob inerea independen ei fa de turci, dar eu cred c i cu un domnitor român se putea ob ine independen a, dar asta e o alt problem . Realizarea statului unitar românesc la 1918 ca un stat centralizat al tuturor teritoriilor unde se vorbea majoritar române te a stat în gât în primul rând statelor vecine. La 1940, ocazionat de izbucnirea celui de al II-lea r zboi mondial, s-a ciopâr it teritoriul românesc. Dup al doilea r zboi mondial, poporul român a r mas f câteva teritorii i vecinii tot nu erau mul umi i. Anii socialismului au redat demnitatea românului de rând ( i aceasta e o alt problem ), dar a venit fatidicul decembrie 1989, când topoare române ti au închinat ara str inilor i reziduurilor politice i culturale române ti. Ei au numit-o revolu ie, eu o numesc involu ie. Involu ia statului românesc dup 1990 a dus la involu ia specificului na ional, al naiei ca atare, la apari ia unui popor i condutori f preten ia unor obiective na ionale. adar, na ia român are poporul, statul i conduc torii pe care îi merit .
