Anul XI, nr. 9(121)/2020
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
45
Petru-Ilie BIR{U
David Boia, poetul @ngerilor c[zu\i David Boia, Cu îngerii la drum, Portal cu îngeri, Casa C La o prim lectur , versurile poetului David Boia pot p rea anoste, liniare, f efervescen e metaforice, aproape ca un murmur, sau poate ca ruga f cut de Ana, so ia lui Elcana, în Templul Domnului, în prezen a Preotului Eli, din Sfintele C i. Aprofundate, îns , poemele devin strig te entuziaste de bucurie, avertis-mente, ori abisale gemete grave, ale unui spirit sub a c rui aparent acalmie clocote te un vulcan de concepte i tr iri. Unele versuri sunt incanta ii celeste disimulate în rugi adresate Divinit ii: „...Când ce-le rele avanseaz / i traiul zilnic ne streseaz ,/ Doamne, ne binecuvânteaz !// Când avem griji i nevoi,/ Aici i-n lumea de apoi,/ Doamne, ai grij de noi!” („Doamne, Doamne”, vol. „Portal cu îngeri”, p. 83) Marcate de tragismul existen ial cu toate netrebniciile umane, alte poeme sunt strig te de durere ale unui înger terestru, care nu mai poate tolera nep sarea: „Ni te arlatani rapace trag sfori/ Ni te sforari manevreaz mascote/ Ni te mascote escamoteaz realul/ Sau denatureaz valori evidente// Ni te farsori falsific principii/ Sau le sustrag sau le plagiaz / Ni te în el tori în el a tept rile/ În ipostaze demonice sau diabolice...” („Ni te”, vol. „Cu îngerii la drum”, p. 9) Specialist al stilurilor japoneze de haiku i tanka, cu o profund concentrare conceptual , David Boia î i structureaz volumele intercalând acest gen de exprimare cu distihuri i poeme vaste, în cuprinz toare compozi ii imagistice, unele de un acut dramatism dat de con tientizarea ostilit ii unei omeniri aflat în deriv : „O pajur duce în ghear epopeea neamului/ Neatârnarea, atârn crunt în ghearele ei,/ În v zduh roiesc vorace p ri de prad ,/ Jur împrejur bântuie haite de pitori cruzi,/ Pe planet st pâne te atroce legea junglei,/ De peste tot atac jefuitori haini în g ti...” („O pajur ”, vol. „Portal cu îngeri”, p. 77) Este evident buna cunoa tere i st pânire de c tre autor a mijloacelor prin care se exprim , de la disciplina cuget rii, sintaxa filosofic ,
ii de tiin , 2015 i 2016
pân la gramatologie, cu organizarea silabic a cuvântului, dar i v dita nedumerire în fa a nonsensului rapacit ii omene ti, a tendin ei nes buite a omului de a-l asupri pe om. De aici senza ia c viziunea liric este a unui înger, c zut din cer între oameni, neadaptat, care prin perspectiva ingenuit ii sale vede toate atrocit ile cu care omul de rând sa obi nuit: „Tr im sedu i o vast clip de rutin / Dar clipa de rutin -i via a toat / Când vremu-rile sumbru ne dezbin / i anii grei ne trag iai pe roat .” („Vremuri actuale”, vol. „Cu în-gerii la drum”, p. 30) Printre suspinele poetului reg sim bucuria condensat în reveria iubirilor platonice i în mirifice imagini ale naturii: „De la pol de printre gânduri/ Vine iarna rânduri rânduri/ La început pu in sfioas / Dar apoi mai curajoas // Prin plaiuri adiacente/ Cu ifose i cu accen-te/ Cerne ea dintr-un burduf/ O catifea alb de puf...” („Iarna”, vol. „Cu îngerii la drum”, p. 49) Inserate ca ni te refrene din itemi, hiperbole i concepte, poemele în gen tanka, ori haiku, scrise de David Boia, reprezint silogisme concludente, fragmente cromatice intense de concentrare ideatic , în amplul s u vitraliu izodin, sau popasuri de frumos pentru retina obosit de c ut rile asidue ale luminii: „De diminea / Zorile r sar din glastr / Cu majuscule/ În vii culori purpurii/ Din azurul infinit.” („Tanka”, vol. „Portal cu îngeri”, p. 22) Ca un cuget tor autentic, poetul vine cu câteva r spunsuri la degringolada creat pe scena terestr de evolu ia oamenilor, îngerilor, demonilor i a altor entit i, cea mai plauzibil fiind considerat de autor solu ia moral , ca abordare individual a vie ii, prin care poate fi influen at ac iunea comunit ii: „Caut armonia/ În lumin i pace/ Nu cocheta/ Cu r utatea/ Nici nu gândi/ La cele rele/ Mai bine fugi/ Inteligent/ De tot ce-i perfid/ Iute i de-grab / Mai bine caut / Iubire i dreptate/ Mai bine înf ptuie te/ Fapta bun / Cu voie bun / Lumin i pasiune/ În virtutea iubirii/ Fii prieten cu mul i/ Inclusiv cu tine.” („Atestat”, vol. „Consemne îngere ti”, p. 7) Importante sunt i cuget rile aforistice ale poetului, în care de altfel exceleaz , transpuse liric în distihuri de un profund substrat filozofic: „Fapta bun e un viu reper,/ O scar , ce urc spre cer.” („Fapta bun ”, vol. „Portal cu îngeri”, p. 36) Ra iunea sa este, pe alocuri, marcat firesc de onirism i sublimare, din care extrage valen ele paradigmatice ale crea iei sale lirice: „Adunam cuvinte i expresii bizare/ În tolba reveriei eminamente vie/ Acolo pe meleaguri concludente/ Se gângurea un destoinic pretext//Sub forma unui formular contemplativ/ i acolo se hr neau cititorii de ba tin / Adunam aforisme în plus la proverbe/ i cu ele se delectau în e-lep ii...” („Adunare cu râvn ”, vol. „Cu îngerii la drum”, p. 89) Avem deci de-a face în persoana poetului David Boia cu un autor aflat la o maturitate spiritual evident , a c rei poezie complex , de înalt inut artistic i intelectual se înscrie în registrul autenticei literaturi contemporane române ti.
