Anul XI, nr. 9(121)/2020
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
Afacerile s fie „profitabile”, cu pre ul chiar de a recurge la „vaccinarea” vreunui nepoftit „îngera ”. Încolo, nimic deosebit sub împ ia aceluia i soare dogoritor! De i cititorul se va confrunta cu o mare aglomerare de personaje episodice, unele, prea pu in sau deloc individualizate, incitant fiva dorin a de infiltrare în intimitatea acestei „armate de gânditori”, suspansul fiind creat de prezen a unor intru i, precum „amatorii” Nelu Pistoleru i Bobu. Parc vizualiz m prezen a „vân torilor” duplicitari din Cire arii, neoferindu-ne îns i vreo dur confruntare, precum în clasicele filme western, de i „Poli ia local ” e la datorie! E drept, în aceast conjunctur romanes, autorul preia elemente de didactic aplicat , doar pentru o „evaluare a capturii”. S ne gândim la rolul „gândacilor” r uf tori, cu ale lor imperfec iuni existente în întreg sistemul solar! O „îngeri ”-mafiot, Dona Andreea, tranzac ionând c-un alt expert, „insolian”, Don Anghelescu. Interesante, ambele genealogii, de neconceput, având în vedere „tenta ia aventurii” i încântarea de a „înc lca” toate „regulile nescrise ale Raiului”. Da, o stirpe „insolian ”, care nu are nimic comun cu Raiul Biblic. Totul pare firesc, atâta timp cât viziunea naratologicului este de a explora un spa iu cu totul special, acolo unde fiin ele prefer a „tr i periculos”, pentru a pune în aplicare cele mai „revolu ionare” idei. C i-au g sit afinit i cu specii din acest spa iu terestru, o dovede te curbura acestei ciudate evolu ii la care, nolens-volens, devenim coparticipan i. Interesant (invita ie la reflec ie!) judecata personajului Roxana, un posibil Dionis feminin, care viseaz cu ochii deschi i. Aceasta dore te a urma o carier universitar , dar nu pentru a crea ceva util societ ii, ci pentru c aflase c „oamenii care studiaz tainele universului se pot considera ni te zei”. Pl cerea de a fantaza ia propor ii. Personajele se cred plutind într-o alt „dimensiune”, atingând un alt grad de „evolu ie” „întru spiritualitate”. Îns , la coala lor „îngereasc ”, prea multele experimente i combina ii îi înderteaz de principiile morale. „Viziunile” lor „îngere ti” par de-a dreptul aventuri de poveste ireal , de i fascinant . Echipa de oc i Gânditorul se bazeaz pe un scenariu naratologic atractiv i, negreit, gustat de genera ia tehnologizat a timpului prezent, a genera iei care iube te sus-pansul, investiga ia, spa iile enigmatice, emo ia i experimentele din spa iul extramundan, explorarea în dimensiuni enigmatice i confruntarea cu necunoscutul. O adev rat explozie fantezist-ame itoare,dar i o aten ionare privind selectarea modelelor pe care (în acest prezent) suntem tenta i a le prelua dintr-un anume univers paralel.
47
Daniel IONI|{ (Sydney, Australia)
Destine Eram h zit câtorva destine înghesuite unul într-altul conform unor hot râri aprobate anterior de c tre forurile relevante. Azi îmi amintesc doar vag despre ele. Într-unul vindeam fericire unor turi ti le-o vindeam a a, ca pe o vat de zah r în toiul vreunui bâlci aglomerat, pe care ei, dup ce se for au s deschid gura mare, mu cau din ea o dat i o aruncau prompt la urm torul co de gunoi. Apoi, din când în când transformam brusc i f motiv într-un Mo Cr ciun rotofei care împ ea gr bit i cu lehamite ni te juc rii Made in China tuturor necrescu ilor i prost-crescu ilor. Mul i dintre ei meritau, de fapt, ni te dosuri de palm peste fa . Le mai tr geam eu câte una atunci când p rin ii lor se uitau altundeva. âncii începeau s urle c i-a b tut Mo Cr ciun... Dar p rin ii lor le explicau cu r bdare c , de fapt... Mo Cr ciun nu exist ! Adesea m trezeam vame de gânduri, vame de vise, controlând traficul a tot felul de bunuri subiective de larg consum - de la rug ciuni la baliverne ce treceau, pl nuite sau aiurea, prin capetele oamenilor - al meu, al t u, al tuturora. Le stivuiam într-un dosar spre a fi evaluate ulterior, de c tre Instan a Suprem , la Judecata de Apoi. Într-unul din aceste destine mai fericite deveneam un m sc rici nocturn, cu vechi state de servicii, întru amuzamentul trupului t u. În final, cu trecerea timpului, prezentam din ce în ce mai des drept profesor de caligrafie, într-o lume în care nimeni nu mai scria de mult cu peni a. Toat lumea râdea de mine, b tând tastaturi anodine, resping toare i uciga e.
Automutilare Dup ce am scris o poezie p toas , mi-am t iat mâna dreapta sau stânga, nu mai tiu. ducea în p cat, i am t iat-o. mai fi l sat-o, dar se înva ase înscrisul catului de zi cu zi. Dup a suta poezie nelegiuit , mi-am scos ochiul stângul sau dreptu, nu mai in minte, Cert este ca se holba doar la p cat. L-am scos cu o linguri de argint, cu grij , ca s nu fac mizerie. L-a mai fi l sat dar se holba doar la p catul de zi cu zi. Începusem s m îngrijorez, fiindc a mia poezie era anatema, i era acum rândul piciorului stângul sau dreptul, m rog. ea cu verv spre p catul zilnic, i urma s fie t iat. Tocmai m îndreptam c tre abatorul de zi cu zi, unde îmi m celaream de obicei membrele, când m-am întâlnit pe drum cu Dumnezeu. a, netam-nesam, plonc i El, pe troturar. Mergea probabil la pia s cumpere un poem de aur, smirn i t mâie. Era negustor bine... versat... ... dac pot spune asta f hul . S-a oferit s -mi vând ni te rime De aur cur it prin foc ca s m înbog esc peste noapte, o prozodie de haine albe ca s m îmbrac umblam nud, se pare, recitând versurii alifie pentru ochi, cel care-mi mai sese ag at într-o orbit ca s -l ung i s v d spre a citi psalmii Lui (m-a diagnosticat El, pe moment, poetus orbi - fusese medic de plas , c ndva, undeva prin Nazaretul Galileii i avusese de-aface cu poe i de toat mâna, inclusiv pescari, v duve, vame i, curve, farisei i lepro i). Am în eles atunci, pentru prima dat , de ce Dumnezeu nu p tuie te, de i scrie o groaz de poezii zilnice unele din ele, chiar, deocheate r u de tot.
