Anul XI, nr. 9(121)/2020
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
Abia, în 8 martie 1966, dup aproape dou veacuri i jum tate de la martirajul s u, Sinodul patriarhal condus de patriarhul ecumenic Athenagoras i-a adus lui Antim Ivireanul, pe sfânt dreptate, „repara ia” de ridicare a nedreptei sale caterisiri, iar dup un alt sfert de veac trecut, la 21 iunie 1992, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, apreciindu-i d ruirea jertfelnic de râvn i spor adus , ca tipograf, stor, episcop i mitropolit, la ridicarea Bisericii Ortodoxe i luminarea credincio ilor ei, l-a trecut pe Antim Ivireanul în rândul sfin ilor, fiind pr znuit în fiecare an în ziua de 27 septembrie. Tot Sinodul BOR, cu prilejul comemor rii celor trei veacuri scurse de la tragicul lui sfâr it, a declarat anul 2016 drept „an omagial al Sfântului Martir Antim Ivireanul, tipograf i om de cultur din secolul al XVIII lea”. În zilele noastre, la cei 370 de ani de la na tere i 304 ani de la martirajul s u, posteritatea lui Antim Ivireanul r mâne la fel de str lucitoare precum cea a unui giuvaer nestemat. Cele 63 de c i tip rite de el însu i sau sub directa lui coordonare, majoritatea în române te (cu litere chirilice) sau în alte limbi, fiecare etalând certe deprinderi de tipograf, litograf i gravor, pe care le-a transmis i numero ilor s i ucenici, îi confer meritul considera iei celui mai mare tipograf din cultura medieval . Toate aceste c i, spre sfin enia lor, sunt p strate ast zi la Biblioteca Academiei Române. Deosebit de pre ioase sunt i cele dou manuscrise ivirene sate: „Chipurile Vechiului i Noului Testament...”, cu 22 foi de text i 503 portrete în medalion, al c rui original se afl la Kiev, iar o copie a acestuia din sec. 18 se afl la Bucure ti i „Didahiile”, opera omilectic de referin , mereu actual prin pilde i limb literar . Retip rite, în 2016, într-o nou edi ie la editura Basilica, sub egida Bisericii Ortodoxe Române i a Academiei Române, înso ite de Cuvântul înainte al patriarhului Daniel, de remarcabile aprecieri asupra vie ii i operei autorului, cum i de cronolologia acestora, „Didahiile” lui Antim Ivireanul reprezint „darul cel mai de pre ”, ca înve nicit omagiu, adus celui care a slujit cartea ca pe o sfânt datorie.
5
Doina DR{GU|
labirint c tre credin port cu mine un str in întârziat spre locuri ce nu m mai cunosc sunt arhitectul ce- i dorea o cas cu ferestre spre soare am adunat c mizi, ciment, var, am întocmit proiectul i am g sit loc, un loc imens i gol în a teptare tiind c numai golul permite locuirea) am pornit la treab , dar m-a apucat frica, frica de atâta gol sfiala de vid m-a f cut s -mi întorc ochii în golul dinl untrul meu i acolo, în echilibru i de are, în realizare i irosire, mi-am f cut o cas cu ferestre spre cer - o cas ce este îns i via a mea i un drum ce duce spre un labirint c tre credin .
trecere înafar înaintea mea merge drumul cu unduirea rece a arpelui descol cit de pe un gând cu fiecare pas acumulat descresc tot mai mult i trec prin timp înafar ca printr-o noapte deschis ecourile pa ilor prin miriadele ce ii m închid ca ni te abisuri cu fiecare nou înaintare r mân uitat ca o permanen în continuitate cu desf ur ri spre infinit totul pare suspendat iar împrejurul concentrat doar într-un singur punct apropii tot mai mult de cap t i... dispar.
egal nem surat merg prin noaptea ce nu se mai termin egal nem surat strivind singur tatea cu margini ce se sub iaz în orizont nesfâr itul gol se deschide ca o scorbur prin care trec fluide gândurile neordonate lumina se presimte risipit i întoars în ochiul descompus ce impune trecerea în sensuri diverse umbre sfioase orientate reflect pove ti f urme egalul echivalent cu nimic odihne te mi carea f s-o poat opri singur tatatea uitat în margine se face dep rtare
stirea Antim
unul dup altul i altul dup altul formeaz succesiunea unde este egalul? i unde este m rginirea? cut i ascuns te închipui la mijloc multiplicat.
