Anul XI, nr. 9(121)/2020
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
Titina Nica |ENE
sând aicea toate cele i un crâmpei de amintiri,
Anotimpurile
sunte i case-nsingurate...
Acum, mai spre b trâne e, mi-am propus, de ceva timp, iubesc i s observ fiecare anotimp. fug de c ldura VERII în p durea cu r coare iar în zilele senine m r coresc în mare... TOAMNA s nu m -ntristez nici cînd cerul e de smoal m bucur c aud glasuri de copii la coal . Despre IARN ce s spun sunt atâtea s rb tori precis îmi va p rea ninge din cer cu flori. De i toate-s ale Tale existente pe p mânt fie iarn , fie var , fie ploaie, fie vânt, Dar... cînd vine PRIM VARA i-n jur totul e divin nu o iubesc mai mult nu pot, Doamne, s m-ab in!
Pe dealuri împr tiate, case frumoase i triste, mai c -mi vine, când v v d, -mi v rs lacrima-n batiste...
Cheia b trânei
In voi nu e s rb toare, nu v vin colind tori, ci, cei ce v-au construit, sunt pleca i în alte ri...
St b trâna gârbovit pe o banc sub un tei, toate triste ile lumii sunt ascunse-n ochii ei.
Puteau g si bucurii, chiar aici, la ei acas , cum c ar sta cu to i cei dragi, aduna i la aceea i mas ...
Se gânde te neîncetat la c su a ei umil ce i-au vândut-o copiii ca s i construiasc vil .
Cum c ar asculta cucul, în p durea înverzit , admirând pe sub copaci, vioreaua înflorit ...
Dar în vil n-are loc, i-au f cut lâng gr din ru cu un geam priveasc spre lumin .
ci averea pe p mânt, nu are nicio valoare, omul se duce s rac, dincolo, atunci când moare..,
ci copii-s ocupa i se plimb în jos i-n sus. Merg chiar la Biseric -L sl veasc pe Iisus.
Nu mai chinui i copiii, care plâng r ma i în ar ! Niciodat nu uita i: Ei sunt singura Comoar ...
“Fii, m icu mul umit ne-aju i pe fiecare! Cine ast zi i-ar mai da farfuria cu mâncare?
Z
dac ai îmb trânit nu este a noastr vina, vila se-ntre ine greu vrem s schimb m i ma ina!”
Câte toamne? Este toamn peste ar , prin p duri i-n câmp e vaier, câte toamne oi fi tors din al vie ii mele caier? Câte toamne o s mai am pe aceast lume trist , ast zi, când, iar mi-a venit, -mi v rs lacrima-n batist ? M-am privit într-o oglind -mi aduc de mine aminte i când m-am v zut în ea am r mas f cuvinte... M-am rugat acum de toamn , toamn ea i toamn eu i ne-am pus toat speran a, în credin a-n Dumnezeu...
Case frumoase i triste... Case frumoase i triste, pe dealuri împr tiate, nimeni nu v locuie te,
rnicie
În casa aceasta a locuit un om, avea în gr din flori i ro ii i dminea a îl trezeau coco ii, iar fructele le lua direct din pom! Mai avea-n gr din i un gutui, le admiram i iarna când treceam, cum st teau în iruite-n geam, galbene cu puful ca de pui... Acolo, l ng cas , avea o vie, cu struguri albi i t mâio i, cum nu se poate mai gusto i, iar via a îi p rea o ve nicie... Prin curte îi zburdau nepo ii, din prisp îi privea cu bucurie, în jur era tot veselie, dar, anii au fugit ca ...ho ii. Acum n-ai ce s mai admiri, omul a plecat, de mult, spre stele,
care... vor disp rea i ele...
În clipele de r gaz ascunzând o cheie-n mân , se îndreapt c tre casa unde a fost, cândva, st pân . Numai cheia i-a r mas în rest toate sunt duse, cas , tinere e, so , sunt durerile-i nespuse. Lung prive te printre gard i î i vede via a toat , sim ind cum din ce în ce de puteri este l sat . Îns , într-o diminea , au g sit lâng gr din , moart , pe b trâna mam , tot strângând o cheie-n mân .
55
