56
Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii
Anul XI, nr. 9(121)/2020
Costel AVR{MESCU
#ntre relativ ]i absolut Motto: tiin a f religie este chioap , religia f tiin este oarb . (Albert Einstein) i, personal, sunt convins de lucrul acesta. De ce? Voi face o încercare de a proba aceast afirma ie în cele ce urmeaz pe baza unor convic iuni personale i cuno tin e aprofundate studiind o seam de i religioase i tiin ifice despre geneza i evolu ia holistic a lumii cosmogonice i a vie ii. Condi ia sine-qua-non a oric rei societ i, cu atât mai mult a celei moderne, o constituie fiin area într-o civiliza ie marcat atât de proirea tehnico- tiin ific , cât i de pluralitatea de probleme, pricini i întreb ri f r spuns. Cred c nimeni nu poate t dui leg tura dintre mentalul colectiv i comportamentul psihic al fiec ruia dintre noi. S spui despre mentalul colectiv c este oglinda societ ii, în principiu, este corect, dar nu i suficient. Între desc tu area entuziasmului ini ial i decep ia orizontului de a teptare, existând o rela ie de ambivalen . De-a lungul timpului, dezvoltarea con tiin ei umane, aceast busol a cump nirii dinamice interioare, dar i interpersonale, moral , atitudinal i comportamental de la caravela s luin ei, „lucrul cel mai dumnezeiesc din noi” (Oscar Wilde) a depins de dou osaturi de cunoa tere fundamentale: tiin a i credin a. Privind retrospectiv, apogeul eficacit ii acestei evolu ii s-a atins în perioadele în care fiecare dintre aceste sisteme a reu it s concerteze cu cel lalt. Biblic, nu sunt. Cu convingere neclintit , afirm c sunt mistic de profunzime, f habotnicie; cred cu t rie c realitatea autentic , în totalitatea ei, este inaccesibil con tiin ei. Sunt cre tin-ortodox din bun sim i din respect pentru tradi ie. De existen a unui Dumnezeu unic nu m îndoiesc pentru c -L recunosc pretutindeni i în toate i pentru c -L simt s luindu-mi fiin a. Valorile spirituale ale neamului meu m preocup pân la insomnie i uitare de sine. Iubesc tot ce este bun i credibil, sincer i frumos, valoros i adev rat i murmur f istovire al turi de Eminescu: „...F eu, nu e Dumnezeu. F poporul meu, nu e lume...!” Cu „cerul înstelat deasupra mea i norma moral în mine” (Immanuel Kant), socot cu t rie c receptarea credin ei este bidimensional : primordial, este un fapt de con tiin i, secundar, se bazeaz pe imita ie i contagiune social , ambele proteguite simbiotic de transmiterea, restrictiv sau normativ, din genera ie în genera ie, spre inexorabila posteritate. Credin a nu poate fi o construc ie artificial , este un fel de identitate vie ale c rei celule nu fac competi ie, ci colaboreaz în vederea servirii aceluia i scop - via a -, care se înrude te pân la suprapunere cu propovedania asupra originii i evolu iei ei i care i-a asigurat, în timp, un soi de imunitate la orice str danie de t duire. În toate formele sale, procesul gnoseologic empiric, informa ional, tiin ific, epistemic, de la percep ia lucrurilor pân la adev rul lor, este un dat natural al omului, un dar al lui Dumnezeu. Fenomenul percep iei nu poate fi decât adev rat, dar rezultatele lui, opiniile sau presupunerile
pot fi adev rate sau false. Avem instrumente s le m sur m veridicitatea? Firesc, i, mai ales, necesar, din motive de asmu ire subiectiv la consecven , cu cât p trundem mai adânc în cunoa tere, orizontul ei se l rge te în timp ce orizontul în elegerii se îngusteaz . La un moment dat, majoritatea încerc rilor de respingere sau înlocuire a credin ei s-a lovit de zidul gros al neputin ei explic rii unor fenomene. Dou din multitudinea de astfel de exemple constiuie dovezi conving toare: imposibilitatea explic rii tiin ifice credibile a miracolului metamorfozei materiei nevii în cea vie sau miracolul f cut de „degetul” lui Dumnezeu pus pe o ran pe care medicii au conturat-o ca fiind incompatibil cu via a. Atunci, cum se poate explica eminamente tiin ific minunea numit om? Cine organizeaz acest splendid mozaic al vie ii? Prea multe specula ii i prea pu ine lucruri concrete. Via a este mult prea complex . Tr im înconjura i de mistere, de foarte multe „zone gri” pe care, cu logica, niciodat , nu le vom putea explica. Oricât ar fragmenta i simplifica realitatea, singur , tiin a nu o poate face. Plasându-se la jum tatea drumului între sensibil i inteligibil, între logic i presupunere, între ra ional i absurd, între imaginar i realitate, între incontestabil i ideal, între autonom i dependent, între concret i abstract, între subiectiv i obiectiv, între relativul i absolutul indefinibile, orice încercare de a defini „adversitatea” dintre credin i tiin este a prióri condamnat la insuficien . Oamenii de tiin au remarcat c exist un raport de propor ionalitate între tiin i religie i c acest lucru ar trebui s le apropie cât mai mult pe ambele, „fiindc dac pu in tiin îndep rteaz de Dumnezeu, mult tiin apropie de El”; spunea creatorul noii metodologii de abordare a tiin ei Francis Bacon. Majoritatea studiilor serioase relative la raportul dintre tiin i credin contrazic ateismul universal al comunit ilor tiin ifice. Mai mult, exist , în acest sens, exemple i de oameni de tiin români care, de i i-au dedicat via a cercet rii i s-au îndep rtat de religie, au sfâr it prin a îmbr a credin a în Dumnezeu, ajuta i adesea chiar de experimentele întreprinse. Evident, nu trebuie s excludem grup rile radicale din cele dou tabere. Excep iile - conflicte întâmpl toare - nu fac altceva decât s înt reasc aceast convingere. i nu ar putea s fie altfel din moment ce realitatea - subiect i obiect al fiec reia dintre ele, cauza i suportul întregii fenomenologii - material i spiritual , natural i supranatural , în totalitatea ei, este una i aceea i. a mai fi privite ca domenii concurente, tiin a i credin a sunt, mai degrab , aspecte conexe ale aceluia i deziderat al umanit ii: aflarea adev rului. Din moment ce tiin a înseamn cunoa tere, iar credin a are nevoie de cunoa tere, ele merg foarte bine împreun . Un bun cre tin trebuie s aib credin în Dumnezeu i respect pentru tiin . Adev rul este mai degrab apanajul credin ei decât al logicii. În aceast dilem diacronic , el nu poate fi decât unul singur: atât credin a în Dumnezeu, cât i respectul pentru tiin trebuie s fie absolute.
