STRADA MEA, COPILĂRIA MEA Luminiţa ANDRONE 9
In 1972, părinţii mei şi-au construit o casă nouă, pe locul uneia dărăpănate şi vechi, pe strada Unirea Principatelor, la numărul 27, aproape colţ cu Magheru. Locuisem până atunci cu chirie, la ţară, unde părinţii mei aveau posturi în învăţământ şi dorinţa lor era să începem şcoala - fratele meu - şi grădiniţa - eu, la oraş. S trad a Copilăria mea a trecut pe strada Unirea Principatelor, cam de la vechiul cinema Unirea şi până la părculeţul care mai există şi azi, cu ieşiri la strada Argeş şi la strada Unirea Principatelor. Casele de pe strada mea erau toate vechi, unele aproape să se prăbuşească, scorojite şi strâmbe, altele cu ceva pretenţii arhitecturale, dar decolorate şi până la jumătate înverzite de mucegai, una-două ceva mai răsărite şi îngrijite. Aproape că nu exista un gard serios pe toată strada, dar toate porţile erau zăvorâte. Punctul forte erau castanii bătrâni de pe strada noastră, care toamna îşi scuturau frunzele într-un covor în care nu aveam voie să mă joc, asta doar când eram cu părinţii. Şi, dintr-o dată, apare casa noastră, micuţă, grej şi uşor modernistă, cu un gard zdravăn şi fără zăvor sau cheie la poartă. Nam avut niciodată câine sau pisici, uşa casei nu se închidea niciodată noaptea, iar ziua, doar când plecam cu toţii. Am avut tot timpul gradiniţă cu flori în faţa casei şi grădină cu legume şi pomi în spatele casei. Vecinii In dreapta, pe partea noastră de stradă, locuiau surorile Lăutaru, Marghioala şi Marieta. Din familie de lăutari, fără carte, de departe erau cele mai interesante personaje pentru mine. Marieta era deşteaptă, rezervată, avea maximum 40 de kilograme şi tot timpul o ţigară în gură. Marghioala era în lumea ei, nu avea carte, o adora pe mama mea şi de aceea venea aproape zilnic la noi, cu amintirile tinereţii când canta, ,,cu gura şi cu acordeonu”, la mari baluri, cu rugămintea de a i se citi şi scrie scrisori, petiţii, orice acte avea nevoie şi cu cel mai mare of al vieţii sale - ,,săctoristu” - poliţistul de sector - înţeles cu chiriaşii ei - ,,idioţi iştiea”- să-i facă viaţa grea. 169
