BULDOZERUL SI ISTORIA 9
Leon KALUSTIAN Nu, nu ! Hotărât nu-mi place termenul ăsta buldozer, de origine anglo-americană, însuşit de foarte multe limbi ca să semnifice - cu variate accente şi intonaţii în pronunţie - aceeaşi maşină pe şenile, greoaie, herculeană şi insensibilă, pe care o cunoşteam cu toţii şi îi ştim utilitatea şi utilizările. Denumirea e relativ nouă, n-am datele actului ei de naştere, dar în prima mea tinereţe nu exista, cum nu exista nici instrumentul în sine, adus mai târziu de freneticul, neastâmpăratul şi mereu progresivul proces tehnic al secolului nostru, ca să fie de ajutor oamenilor. Mie însă cuvântul, repet, îmi displace, îmi displace pur şi simplu, fiindcă are în sunetul lui o sugerare duşmănoasă şi războinică, un ciudat amestec de vandalism şi de sălbăticiune la pândă, gata să se năpustească, să sfâşie şi să devoreze; şi dacă el ar fi venit pe lume mai degrabă decât a venit şi şi-ar fi făcut un loc în vocabular, în copilăria mea, cu siguranţă că rostindu-l m-ar fi înspăimântat şi l-aş fi respins organic, cutremurat, ca să nu-l mai aud. Dar eu am cu el o socoteală acuma, care îmi confirmă adevărul că ura nu-i mai puţin oarbă decât dragostea şi că nu pot iubi buldozerul, dintro vanitate ulcerată a baştinei mele, dintr-un orgoliu rănit, ca să zic aşa, local, pentru că fiecare suntem până la capătul existenţei prinşi în rădăcinile locului unde am surâs celei dintâi lumini. Îmi recunosc subiectivismul şi cred că nu-i este străin nimănui; cum mărturisesc că în târgul meu natal, la Focşani, ca şi în alte părţi ale ţării, s-au făcut destule lucruri lăudabile, iar ceea ce s-a realizat bunăoară acolo, în Piaţa Unirii, care înainte se chema Piaţa Munteni, în ansamblul arhitectural de construcţii, spulberând vechea îngrămădire de cocioabe, e o armonioasă biruinţă a simţului estetic şi a bunului-simţ. Nu despre asta e însă vorba. Ci de răfuiala mea cu buldozerul - cu inertul şi inconştientul buldozer - care e pus de multe ori să şteargă trecutul şi să răşluiască istoria. Era la Focşani o casă, pe strada care-i mai păstrează numele, unde la 1848, în popasurile lui din timpul revoluţiei, a fost găzduit Nicolae Bălcescu. Nu mai e. Buldozerul a devorat-o mai demult. Mai era una în 233
