POVESTEA NEROMANŢATĂ A BULEVARDULUI DIN ORAŞUL PANCIU 9
Născut de unprimar-filantrop, rebotezat în tinereţe cu numele tăticului bolşevismului, iar la maturitate simbolizez Independenţa ţării.
Prof. Mihail ADAFINI Pentru autorul acestor rânduri, născut în comuna vecină, Străoane, oraşul Panciu era localitatea urbană, care avea si un rol civilizator. Aici am văzut prima dată lumina electrică, gară cu tren, magazine, străzi pavate, piaţă agroalimentară, restaurant (pe exterior), cofetărie, grădină publică (parc), pom de Crăciun, statuie, primele blocuri, e drept, cu un singur etaj, grădină de vară, dar şi forfota specifică târgurilor în zilele de sărbătoare. Târgul Panciu este menţionat documentar la 25 decembrie 1798, dar în mod aproape sigur, primele locuinţe sunt mai vechi cu vreo două decenii, dar nu mai înainte de 1774, pentru că nu este atestat în Catagrafia întocmită de ocupaţia militară rusă. În schimb, satele din jur, sunt pomenite începând cu 1589, viile de la Cruce apărând în numeroase documente. În Evul Mediu, pe „strada” unde locuiesc astăzi, trecea drumul comercial de la Târgul Putnei - ulterior dispărut - Ţifeşti - Crucea de Jos, spre Adjudul Vechi, prin Moviliţa şi Păuneşti, ori prin Haret, unde era un han, poate şi o staţie de poştă, pe drumul principal al Moldovei, pe valea Şiretului, spre capitalele Suceava, apoi Iaşi. La capătul de intrare al străzii a fost amenajată prima prăvălie a viitorului târg Panciu, a lui Baicu Panciu, din Crucea de Jos, nu întâmplător aici, în calea negustorilor şi drumeţilor. În partea opusă acestui drum, la 1 km spre vest, era Schitul Brazi, cu povestea tragică, martirică, a fostului mitropolit al Moldovei, Teodosie al II-lea, dar şi prima bisericuţă din lemn, cu hramul „Sf. Parascheva”, situată vis-ă-vis de menţionata prăvălie. Problema cea mai grea pentru târgoveţi a fost aprovizionarea cu apă potabilă. Iniţial, vreme de peste 40 de ani, apa era adusă cu cofele, bota ori sacaua, din cele 7 puţuri săpate în valea pârâului Hăulita (Valea Brazi), la care se adăuga „puţul cel mare al lui Buruiană” (apud. Adolf Căpăţână). Pe la anul 1840, „alesul târgului” de atunci, Manole Apostoliu, aduce apă pe conducte de olane, din Dealu Chicera (şi mai sus, de la Muncelu) şi instalează două cişmele. Una dintre cişmele a fost amplasată 69
