STRĂZILE DIN MĂRĂŞEŞTII DE IERI ŞI DE ASTĂZI Prof. Ion STĂNEL Străzile unui oraş au propria lor istorie suferind modificări de denumire în funcţie de regimurile politice, reprezentate la nivel local de Consiliile Locale, care, în urma unor presiuni sau din proprie iniţiativă, hotărăsc anumite modificări. De cele mai multe ori sau, dacă nu, chiar întotdeauna, cetăţenii nu au nici un cuvânt de spus în cazul unor modificări de denumire a străzilor. Oamenii se ataşează de aceste denumiri şi se identifică cu ele pentru că sunt trecute în actele de identitate. Oraşul Mărăşeşti nu face excepţie de la regula enunţată mai sus, după cum se va vedea în continuare. Una din cele mai vechi informaţii despre străzile din Mărăşeşti pe care le-am găsit datează din 1865, când existau 12 străzi, cu 229 de case, în care trăiau 260 de familii, satul având o biserică1. Fiind sat este foarte clar că străzile nu aveau denumiri. Conform datelor ulterioare momentului 1865, localitatea va evolua în secolul al XlX-lea sub toate aspectele, mai ales din punct de vedere economic, devenind un important nod de cale ferată, dar şi un centru industrial puternic pentru acea perioada, dispunând de o fabrică de produse chimice şi de una de zahăr. Se pare că datorită acestei situaţii, în anul 1908, localitatea este ridicată la rangul de comună urbană2, informaţie pe care, până în acest moment al cercetării, nu am reuşit să o verific, deocamdată. A urmat apoi Primul Război Mondial, care a scos din anonimat localitatea Mărăşeşti intrată definitiv în conştiinţa tuturor românilor, ca urmare a marii victorii obţinute de armata română în faţa armatei germane. Din păcate, luptele crâncene desfăşurate în zonă, cu toate mijloacele, au provocat mari pierderi materiale localităţii. Aşa cum am arătat într-un alt articol publicat într-un al revistei „Clio de Mărăşeşti”, majoritatea clădirilor au avut de suferit de pe urma războiului, unele fiind distruse complet. Este şi cazul celor doua biserici care au existat în Mărăşeşti înainte de război, una cu hramul Sfântul Gheorghe, care cu toate eforturile depuse în perioada interbelică nu a mai putut fi reconstruită şi cealaltă cu hramul Adormirea Maicii Domnului, care s-a refăcut după război. Din fericire, astăzi, prin mari eforturi a fost refîcută biserica cu hramul Sfântu Gheorghe.
85
