Interculturalitate, multiculturalitate la nivel mondial Prof. dr. Grecu Elena-Alina, Școala Gimnazială Nr. 1 Costeşti, județul Argeș Trăim astăzi într-o eră a globalizării economice şi culturale. Oamenii din ţări şi culturi diferite comunică frecvent în variate ocazii. Cunoaşterea reciprocă nu se reduce la cunoaşterea limbii în care comunică celălalt, ci şi la cunoaşterea culturii şi a tradiţiilor în care s-a format acesta. Deşi este un fapt obiectiv, fireasca diferenţă dintre cei care aparţin unor culturi diverse şi care se află, tot mai adesea, în ipostaza de a învăţa împreună, poate antrena o serie întreagă de dificultăţi care, ignorate în procesul educativ, se pot transforma în prejudecăţi şi rădăcini ale unor posibile conflicte. Educaţia interculturală este necesară încă de la grădiniţă, pentru faptul că matricea culturală influenţează din prima copilărie comportamentul personal, relaţiile, valorile şi atitudinile, lăsând urme adânci asupra personalităţii individului. Multiculturalitatea aduce multe elemente pozitive, dar, în acelaşi timp, implică şi anumite dificultăţi. Copiii trebuie să înţeleagă că cei din jurul său sunt altfel, dar totodată sunt persoane asemănătoare lui. Dacă acest lucru este înţeles încă din copilărie, atunci anumite probleme legate de convieţuirea şi interacţiunea cu oameni diferiţi, probleme ce se pot ivi mai târziu, pot fi prevenite. Problematizările pe marginea subiectului de multiculturalitate se leagă înainte de toate de discrepanţa profundă ce se regăseşte între realitatea etnoculturală a lumii, pe de o parte, şi aranjarea ei din punct de vedere etnopolitic, pe de altă parte. În cele o sută nouăzeci şi şase de state recunoscute în momentul de faţă de către comunitatea internaţională, sunt vorbite în jur de şase sute de limbi şi trăiesc între patru mii – şase mii de etnii sau grupuri etnoculturale. Pluralitatea etnică este rezultatul imigrării indivizilor care provin din zone defavorizate ori subdezvoltate ale lumii şi care aparţin unor comunităţi etnoculturale specifice. Comunităţile, care au fost încorporate în cadre statale noi, alcătuiesc de regulă, societăţi paralele, mai mult sau mai puţin segregate în interiorul naţiunilor politice, ce urmăresc dobândirea diferitelor forme de autonomie sau autoguvernare, considerând că numai pe această cale pot asigura păstrarea culturii, a limbii şi a formelor de existenţă comunitară caracterizată prin tradiţii specifice (comunităţi întâlnite şi sub denumirea de minorităţi naţionale). Dacă se face referire la partea culturală a lumii rromilor şi la influenţele pe care aceasta le-a avut în amplificarea ori favorizarea fenomenului rasist, se poate spune că rromii au fost şi sunt singura minoritate numeroasă, de altă rasă, de pe continentul european. Din punct de vedere cultural, ei sunt moştenitorii unui patrimoniu restrâns, total neeuropean, fără afinităţi cu specificul cultural din acest spaţiu. Pentru rromi, limba a fost necontenit un bastion al rezistenţei în faţa
119
