De ce ar trebui să ştim mai multe despre Holocaustul din România Prof. Roşu Alina, Liceul Tehnologic ,,Dimitrie Dima’’ Piteşti, Argeş Holocaustul în România denumește prigoana și exterminarea evreilor în teritoriile controlate de statul român în anii 1937-1944, ceea ce înseamnăde la primele legi anti-evreiești ale guvernului Goga-Cuza și până la lovitura de stat din 23 august 1944. Potrivit istoricului Raul Hilberg, includerea soartei evreilor din teritorii foste românești înainte de 1940, dar care nu se aflau sub control românesc în momentul faptelor, constitue o definiție eronată a Holocaustului în România. Antisemitismul în România înainte de război. Discriminarea antisemită și persecuția au fost frecvente în România dinainte de război. Cei mai persecutați evrei sunt cei care trăiesc lângă granița cu Uniunea Sovietică deoarece sunt (adesea greșit) asociați cu comunismul sovietic. Mișcările fasciste, cum ar fi Garda de Fier, sunt populare în rândul publicului larg; mulți români își susțin cererea de a expulza evreii din țară. În septembrie 1940, regele Carol al II-lea a fost obligat să abdice. Un guvern de coaliție format din ofițeri militari de dreapta radicală preia puterea și solicită trimiterea unei misiuni militare germane în România. La 20 noiembrie 1940, România s-a alăturat oficial alianței Axis (Germania, Italia, Japonia). Guvernul a adoptat rapid mai multe măsuri restrictive împotriva evreilor români. Este, de asemenea, obișnuit ca membrii Gărzii de Fier să jefuiască sau să confisce în mod arbitrar afaceri deținute de evrei. Mulți evrei sunt, de asemenea, atacați și chiar uciși, în mijlocul străzii, fără alt motiv decât să fie evrei. România a participat la invazia Uniunii Sovietice în iunie 1941. La câteva zile după începerea atacului, autoritățile române au efectuat pogromuri în orașele nou ocupate. La cererea germanilor, dar și din proprie inițiativă, armata și jandarmeria română au masacrat mii de evrei. Pogromul comis la 27 iunie 1941 de români în orașul Iași a lăsat peste 13.000 de morți. De asemenea, autoritățile române înființează ghetouri și lagăre de concentrare. Foarte puțini prizonieri internați în aceste lagăre vor supraviețui. Expresia ,,Shoah în România’’ desemnează persecuția și exterminarea evreilor din România, care a început în 1937 cu măsurile discriminatorii ale guvernului lui Octavian Goga, a continuat și s-a agravat în 1940 odată cu înființarea „Statului. Național-legionar”, a devenit sistematică în 1941 cu regimul Antonescu și a încetat în seara zilei de 23 august 1944 când Antonescu a fost răsturnat și România s-a alăturat Aliaților. Se referea la comunitatea evreiască din România care, conform recensământului din 1938, număra aproape 790.000 de oameni. Victimele au fost identificate de o comisie de anchetă, „comisia Wiesel”, care s-a bazat pe lucrări istorice anterioare, dar și pe arhive militare românești, accesibile din 1990.
134
