Holocaustul Profesor Mușat Daniela- Ionela Liceul Teoretic „Constantin Noica ”, Alexandria Există anumite evenimente în istoria modernă care au marcat întregul parcurs al omenirii, momente de criză, precum au fost cele două conflagrații mondiale. În cadrul acestor triste evenimente au degenerat și s-au manifestat doctrinele extremiste, cu care suntem toți familiarizați, astfel putem vorbi despre antisemitism și implicit de Holocaust. Holocaustul a fost un eveniment hotărâtor în istoria lumii, care a depășit granițele geografice și care a afectat toate segmentele societății pe care le-a atins. După zeci de ani, societățile continuă să se confrunte cu memoria Holocaustului, în modalități care se intersectează cu realitățile noastre contemporane. Holocaustul a reprezentat persecutarea sistematică și uciderea evreilor de către Germania nazistă și colaboratorii acesteia, sub conducerea lui Adolf Hitler, un genocid extins pe un întreg continent, care a distrus nu doar indivizi și familii, dar și comunități și culturi care s-au dezvoltat de-a lungul secolelor. Potrivit specialiștilor prezenți la eveniment, în anii 1937-1944, pe lângă familiile de evrei, au fost exterminate și multe familii de etnie romă sau sinti, din diferite țări. Mai mulți ani la rând, autoritățile din Germania nu au vorbit despre crimele din timpul celui de-al doilea război mondial. Principalele motive pentru care ştim ceva despre Auschwitz ne deformează înţelegerea Holocaustului: ştim despre Auschwitz pentru că acolo au existat supravieţuitori, şi au existat supravieţuitori deoarece Auschwitz a fost un lagăr de concentrare şi o fabrică a morţii, în acelaşi timp. Aceştia au fost în mare parte evrei vest-europeni, pentru că la Auschwitz aceştia erau trimişi de obicei. După Al Doilea Război Mondial, supravieţuitorii evrei din Europa de Vest au fost liberi să scrie şi să publice aşa cum doreau, pe cînd evreii est-europeni, prizonieri în spatele Cortinei de Fier, nu puteau. În Vest, amintirile despre Holocaust puteau (deşi foarte încet) să intre în scriitura istorică şi în conştiinţa publică. Această formă de istorie a supravieţuitorilor surprinde inadecvat realitatea uciderii în masă. În 1943 şi 1944, cînd au avut loc majoritatea crimelor în rîndul evreilor vest-europeni, Holocaustul era, în mare măsură, complet. Două treimi dintre evreii care vor fi ucişi în timpul războiului erau deja morţi la sfîrşitul anului 1942. Principalele victime, evreii polonezi şi evreii sovietici, au fost omorîţi de gloanţele trase din cuiburi ale morţii sau de monoxidul de carbon din motoarele cu combustie internă, pompat în camerele de gazare din Treblinka, Belzec şi Sobibor din Polonia ocupată.
47
