Dacă faptulcă o persoană individual este deţinătoarea drepturilor omului este dincolo de orice discuţie, nu aceeaşi este situaţia cu drepturilecolective, adică acele drepturi al căror deţinător nu este o persoană, ci un grup de persoane, fie că acestea sunt grupate formal într-o persoană juridică, fie informal în cazul diferitelor comunităţi. Chestiunea drepturilor colective a fost şi mai este puternic contestată de unele state, mai ales din perspectivă politică, cauza acestei contestări aflându-se mai ales în susţinerile făcute de numeroase minorităţi naţionale potrivit cărora drepturile lor nu sunt drepturi individuale, ci colective. S-a ajuns până acolo încât s-a contestat însăşi existenţa drepturilor collective în sine, ca drepturi ocrotite de dreptul internaţional, în ciuda faptului că există documente internaţionale care reglementează drepturi ale căror subiecte nu pot fi decât collective. Aşa sunt, de exemplu “dreptul popoarelor la autodeterminare”, “dreptul la dezvoltare economic şi socială”, “dreptul de a participa la şi de a beneficia de <moştenirea comună a omenirii>”, “dreptul la pace”, “dreptul la un mediu sănătos”, “dreptul la ajutor umanitar în caz de dezastru”. La acestea trebuie adăugat că subiectul ocrotit de Convenţia cu privire la crima de genocide este tot un subiect colectiv, dreptul la existenţă fiind recunoscut colectivităţii ca atare. În ceea ce priveşte drepturile minorităţilor trebuie să spus că deşi multe din ele sunt drepturi ale persoanelor care aparţin minorităţilor naţionale, exercitarea lor putând fi făcută individual sau în comun cu alţii, există însăşi drepturi care fie pot fi considerate colective, fie au o dimensiune colectivă, în sensul în care exercitarea lor individual este practice imposibilă. De exemplu, recunoaşterea minorităţii ca atare este un drept colectiv, căci ea are în vedere nu fiecare individ în parte, sau suma acestor indivizi, ci însăşi comunitatea. Dreptul de la instrucţie în limba maternă este un drept care aparţine fiecărei persoane, dar exercitarea sa în cadrul unei şcoli se face numai în comun cu alţii, în afara acestei dimensiuni collective reglementarea însăşi fiind inutilă, căci în particular fiecare are dreptul să înveţe cum doreşte. Extrem de important este însă sublinierea faptului că protecţia drepturilor colective nu poate fi făcută în dauna celor individuale, acestea din urmă prevalând asupra primelor. Drepturile care aparţin fiecărei persoane pot fi reclamate nu doar în relaţia acesteia cu statul, ci şi cu celelalte persoane, inclusiv cu comunitatea căreia îi aparţine.
Classification of human rights Teacher: Cichi Ani Felicia, "Virgil Madgearu" Economic Technological High School, Iași Just as there is no unanimity on the definition of human rights, so there is no consensus on their classification, and the following examples have more of a guiding role in understanding the concept. 97
