CARTEA, SURSĂ DE CUNOAȘTERE ȘI LEGĂTURĂ ÎNTRE GENERAȚII
2
CUVÂNTUL – UNITATE DE BAZĂ A VOCABULARULUI Explorează! 1. Scrie o listă de produse/obiecte/realizări materiale tehnice și culturale care sunt foarte importante pentru tine, evaluându-le importanța printr-un calificativ: esențial, foarte important, important. 2. Reflectează la citatul de mai jos, extras din manualul de Istorie, clasa a V-a, și scrie un enunț scurt în care să explici cum a contribuit inventarea scrierii la obținerea bunurilor de azi pe care tu le consideri esențiale. Inventând mijloace împotriva uitării, Am așezat consoanele și vocalele în silabe Și am oferit oamenilor știința scrierii. (Palamedes, de Euripide)
3. Amintește-ți cum și când ai învățat să scrii și să citești. Citește apoi fragmentul de mai jos, cu același subiect, și rezolvă sarcinile.
Nicolae Iorga (1871–1940), istoric, memorialist, poet, dramaturg, critic și istoric literar, autor al unei vaste opere literare și științifice: Oameni care au fost, Istoria literaturii române.
Eu n-am învățat a ceti și scrie: sunt lucruri care mi-au venit de la sine. Nu-mi aduc aminte de niciun ceas de pregătire „pedagogică” pentru a descoperi literele și a le îmbina în silabe, care pe urmă să-mi dea cuvântul, al cărui sens îl știam. Românește am învățat din casa părintească, adecă din casa mamei, așa cum se vorbea: limpede, frumos și, mai ales, puternic și colorat, fără amestecul ziarului, discursului și cărții de succes – deși umbla prin toate colțurile Dorul inimii – în casele boierești ale Moldovei de Sus. Dar, când a fost vorba de slova tipărită, s-a nemerit de am avut înaintea mea înseși Letopisețele de vechi și bun grai ale lui Mihail Kogălniceanu. […] Ieșise atunci a doua ediție a acestor cronici ale Moldovei, de data aceasta cu litere latine, căci pe cele chirilice a trebuit să le deprind pe urmă la școală, iar manuscriptul cu slovă veche mi-a fost o cucerire de mai târziu, de foarte târziu. E sigur că din foile cronicii pe care am cetit-o după plac, când ici și când colo, n-am tras nicio provizie de nume, nicio cantitate oarecare de date […]. Ceea ce se impunea minții mele erau întâmplarea, scena, dar nu amănuntele, ci impresia de total, senzația de viață trăită întocmai ca viața pe care o trăiam eu, dar cu multe bătălii și sânge! Din colțul odăiței cu tavanul jos și ferestrele mici de la cocoana Marghioala Vizdogeasa, eu priveam încăierările și luam parte la judecățile Divanurilor; din Scaunul lor pecetluit cu zimbrul, Vodă vorbea de ajungeau cuvintele până la mine. Nu m-am făcut istoric nici din cărți, nici de la profesori: eram așa de când îmi aduc aminte și poate și din ceea ce au lăsat în mine alții cari pe vremea lor au văzut larg istoria țării, și au și făcut-o. Oricum, eu n-am avut în mâni niciodată pentru limba neamului meu sau pentru cea franceză, care nu-mi prezinta greutăți la cinci ani, acele cărți de învățat pe de rost care se cheamă abecedar și gramatică. Cea dintâi învățătură, din volumul O viață de om, așa cum a fost, de Nicolae Iorga
4. Dacă cineva care nu a citit fragmentul te-ar întreba despre ce este vorba, ce răspuns i-ai da? Textul relatează despre eroi, natură, animale, despre istorie, despre dragoste, despre familie, despre citit și scris, despre carte ș.a.? Compară alegerea ta cu a colegului. 5. Indică două cuvinte-cheie care îți pot sprijini alegerea.
33
